N-am suportat niciodata geografia, am urat-o din rarunchi. Profa stia, de aia cand era vorba sa zicem capitale tocite, pe mine ma intreba “care-i capitala Frantei”, in batjocura. Dar la ultima ora de geografie ne-am imbratisat si am plans dupa ea si ea dupa noi. Cateodata te atasezi de oameni mai mult decat te prinzi.
Acum cateva zile am visat cu profa de chimie. Am visat ca profei ii placea foarte mult de mine, ma prefera cumva, dar nu stiu de ce. Si cum ii placea ei asa de mine, mi-a pus o intrebare despre un element chimic, iar eu n-am stiut cum se numeste. Am capiat de jena. Am stat si m-am gandit si m-am strofocat sa imi amintesc, si n-am reusit.
Teoretic in subconstient ar trebui sa avem mult mai multe informatii decat in constient. Asa ma trezesc eu cateodata spunand poezii in vise. Dar informatia asta nu mi-am amintit-o. Nici cand m-am trezit. Astfel se demonstreaza din nou cata informatie inutila ne-a fost introdusa in crestet in timpul liceului. Ma revoltam atunci ca nu o sa-mi foloseasca niciodata la nimic, si am avut dreptate. Nu stiu daca ar trebui acum sa tin partea educatiei precare, in care fiecare elev isi alege 4 materii si le studiaza pe alea la greu. Dupa principiul “cand ti se cere mult, ramai cu putin, cand ti se cere putin, ramai cu nimic”, eu consider ca liceul asta ne-a uns bine rotitele si am invatat sa le invartim mai repede, chiar daca in capul nostru avem o varza totala pe care noi o numim cu mandrie “cultura generala”. Dar sa ne amintim niste chestii invatate in liceu care si acum ma fac sa rad. (more…)
Am trait sa o vad si pe asta. Azi in spatele meu erau doua fetite, de vreo 14 ani, machiate, minunate, tot ce vrei, care, ce faceau ele oare… se plimbau cu tramvaiul. Am auzit tot ce vorbeau pentru ca statea una in brate la cealalta in spatele meu si ascultau manele la iplod. Minunat. Deci se plimbau cu tramvaiul ca sa chiuleasca de la scoala. Nu dupa mult timp au urcat si niste baieti care se pare ca si ei se plimbau cu tramvaiul, si, dat fiind ca aveau aceasta chestie in comun, baietii au incercat sa agate minorele, sa faca schimb de ipoduri, sa vada daca asculta acelasi gen de manele… alea alea.
Ma rog, ma voi opri aici cu povestea din tramvai, care nu mai necesita comentarii aditionale, si ma intorc in timp sa imi aduc aminte de vremurile bune. Noi nu chiuleam asa fara rost. Chiuleam doar cu rost, zic eu. Bine, rostul asta a inceput sa capete o dimensiune mult mai ampla dupa clasa a 11a. In 5-8 cred ca am chiulit de vreo 3 ori, si aia de la ore de religie cand mergeam in parc cu “iubitul meu” cu care am fost 2 saptamani, si ne tineam de manutza pe alei. (more…)
Liceul meu. Campia tuturor aventurilor adolescentine. Pletora dramoletelor. Tolba amintirilor. Cutia Pandorei cu trecutul meu zbuciumat. Oare cati dintre noi nu si-ar dori sa mai retraim un an de liceu? Sau poate toti anii. Nu stiu de voi, dar fostii mei colegi sigur si-ar dori. Nu stiu, poate e un fel de Moise Nicoara magical spell, once you entered, the enchantment will follow you forever. Sau poate nu. Poate sunt eu o nostalgica prostuta care traieste mai mult in trecut decat in prezent.
De ce va spun asta. Pai sa vedeti. Zilele trecute ma plimbam prin firma, si trecand eu asa pe langa o sala de interviuri care intamplator are pereti transparenti, vad o fata cunoscuta. Stau sa ma gandesc de unde o stiu. De obicei mi se intampla sa vad oameni pe care i-am vazut pe la diverse emisiuni, gen megastar, si sa mi se para ca ii cunosc de o viata. Si voiam sa ma asigur ca nu e cazul, inainte sa trec la investigatii. N-am reusit exact sa rezolv misterul, asa ca m-am napustit asupra celui care ii lua interviul si am intrebat de ea. (more…)
Ieri am alergat ca un titirez nerotativ dintr-o parte in alta. A fost un haos indescriptibil, cum e de fiecare data cand avem prezentare la client. Doar ca de data asta a fost mai rau, din variate motive, cum ar fi: clientul s-a hotarat ca vrea prezentarea cu 2 zile inainte de deadline, prezentarea nu era nici macar pe departe de a fi gata, si sefa mea s-a imbolnavit.
Asa ca am primit un telefon la 9 dimineata in care sefa ma intreba la cat ajung la birou? I-am spus ca ajung in 5 minute desi mai aveam vreo 10. Ma gandeam ca o fi deja la birou si e panica si trebuie sa ajung asap. Cand ajung, nimeni. O sun inapoi si imi explica in ce stare se afla, dupa care ma anunta ca va trebui sa modific eu storyboardurile si sa fac eu prezentarea urgent.
Haha… eu? Serios? Crap. Am intrat deci intr-un program pe care nu-l mai folosisem niciodata, si cu sefa la telefon am invatat sa fac cele mai basic operatiuni ale programului. Click acolo, dublu click acolo, apesi pe “T”, daca dai space sageata se face manutza si poti sa tragi de board, layer 1, layer 2, si uite asa. Si da-i si insereaza text si modifica fonturi si chinuie-te sa incapa in boxu ala, pana cand n-a mai incaput si a trebuit sa largesc boxuri si sa fac sa arate toate la fel. Aveam doar 6 boarduri a cate 8,9 cadre fiecare. Munca de chinez batran, va jur. Nu stiu cum rezista artii cu atata bibileala. (more…)
Ieri ascultam super stirile de la Guerrilla. Si la super stiri s-a dat un super anunt. In conditiile in care 35% dintre elevi sunt obezi, in curand, in scoli nu se vor mai putea comercializa produse de fast food. Cum tocmai am parasit bancile scolii anul trecut, m-am gandit instant la liceul meu, si cautam cu privirea Mc Donaldsurile si Burger Kingurile din curtea scolii. Nu le-am gasit. Apoi am ascultat mai departe. De fapt, fast foodul includea patiseria, hot dogurile, hambrurgherele, pizzele. Apoi au spus de dulciuri, ciocolata, napolitane, inghetata. Iar apoi de sucuri carbogazoae cu continut de zahar. Stai un pic. Adica in scoli nu se va mai putea vinde nimic?! Ba da! A venit si completarea, in scoli se vor putea achizitiona fara probleme legume si fructe.
Liceu. Ba nu, Colegiul National Moise Nicoara. O mandrie de colegiu. Cladire mare, cat un muzeu. Curti interioare, exterioare, terenuri de sport, laboratoare echipate, sala festiva cu scaune capitonate si clase renovate anual. Aceasta mandrete de cladire avea ca singura sursa de alimentatie, pe langa pachetul pus de unii din parintii nostri, un chiosc. Un amarat de chiosc in una din curtile scolii, o baraca cu 4 pereti, o cascarabeta cu un geam in fata din care mijeau doi ochi de vanzatoreasa. (more…)
