thoughts of a drama queen

Cand m-am trezit azi dimineata am vazut ca e inca noapte afara si ma gandeam “Doamne ce somn imi e, ce bine ca mai am de dormit…”. Dupa care zdringhi zdringhi, mi-a pornit alarma. “Fut*-i!”, am zis. M-am imbracat lenes, pus de un ceai, facut ceaiul, turnat in sticla de 2 litri si pregatit langa cheile Adiului de la masina, sa nu uite sa mi-l ia la birou. Pus casti de ipod in urechi si…

Transatlanticism – Death Cab For Cutie – cand o ascultam mi s-a facut dor de ceva. Am incercat sa caut putin in interiorul meu sa vad exact de ce imi era dor, dar n-am gasit, pentru ca nu era vorba despre o persoana. Era doar un “dor” din’ala romanesc, cum doar noi stim sa-l avem pentru ca doar noi am inventat un substantiv pentru asta si deci trebuie sa insemne ceva maret. Dar am zambit, asa, dor fiindu-mi de nu-stiu-ce, ma plimbam prin zapada si ascultam melodia si era bine. Astia reusesc sa ma calmeze tot timpul chiar daca e 6 jumate dimineata si ma indrept spre un examen.

OCS – Cine e de vina – Cand am descoperit prima oara Expiratul mi-am dat seama ca-mi place de oamenii astia. Auzisem de formatia Omul cu Sobolani, e normal, cine n-a auzit? Adica era greu sa n-auzi de o formatie care are in denumire cuvantul “sobolani”. Dar tocmai de asta nici nu am incercat sa-i ascult, pentru ca mi-era frica. Aveam impresia ca sunt un fel de Prodigy (pe care acum i-as putea asculta, dar asta-i alta poveste), iar Prodigy ma ingrozeau in mod deosebit din cauza miriapozilor din videoclipul la Smack my Bitch Up.  Dupa care am descoperit ca omul cu sobolani nici macar n-are melodii cu sobolani ci are niste melodii foarte tari! Cine e de vina ramane totusi un fel de trademark Expirat, mi se parea ca fiecare seara de vineri incepe cu ea. Daca ploua ma imbrac in alb, daca e vineri nu mai pot de cald…

Clark Galbe – The Postal Service – Adica… mai exista o trupa care nu e Death  Cab For Cutie dar suna la fel? Da! Ei se numeste The Postal Service si au acelasi solist, cred. Am vazut recent la televizor un baietel care incerca sa-i imite cu o trupa penibila… isi facuse el videoclip si canta la o orga mica ceva despre “I’d hug 1000 fireflies” sau asa ceva. Nu, baiatule, wrong! Tu vrei sa fii vedeta nu sa te asculte emoizii mici si pierduti cu firea. Vedete cu videoclipuri la teve nu ascult. Sau, nu mai ascult, pentru ca…

Copilul si durerea – Vama Veche – melodia asta imi aminteste de excursia la Paltinis din clasa a 8a, cand colega mea de camera n-avea decat CDuri cu Vama Veche la ea si le-am ascultat intr-una. De fapt pentru mine era prima oara cand ascultam VV, dar nu aveam tupeul sa recunosc. Nu stiu de ce ma asteptam sa creada lumea ca m-am nascut cu VV in farfurie, dar era cumva o jena sa nu fi ascultat VV inainte. Asa ca fredonam nu am chef azi, ca si cand o stiam pe de rost, si gata! Am ascultat atat de mult VV in excursia aia incat baietii mai mari din camera de vis-a-vis ne-au zis ca ne dau cu capu de calorifer deca nu oprim o data muzica. Si ne atribuisera si niste porecle din melodiile respective. But i kept on listening, and am listening still, sometimes. Dar numai VV. Nu si V.

Coffee and TV – Blur – Stiti voi filmul ala Cruel Intentions 1? Si eu il stiu, mult prea bine, l-am vazu de vreo 20 de ori si nu glumesc. Melodia asta era pe soundtrack. Solistul e actualul solist de la Gorillaz iar in videoclip o cutie de lapte se plimba singurea prin oras si nu mai stiu ce se intampla cu ea. Oricum e o piesa asa duminicala, in niciun caz potrivita pentru o zi de miercuri in care ai iesit de la examen, afara e frig si nu se zareste nicaieri Coffee or Tv.

Credeam ca stiu – Veritasaga – aaah, primii fiori ai hiphoprapului romanesc. Stiti rezistenta aia de la inceputuri. Cand iti doresti sa iti placa un gen de muzica dar nu-ti place nene! Stii ca e cul, stii ca e un must, stii ca esti clasa a 11a si trebuie sa-ti placa ca sa-l impresionezi pe X, dar nu intra pentru ca e prea nou. Si atunci ai nevoie de un liant. Sa nu fie nici CTC, da nici Maximilian. Un fost amic virtual mi-a dat prima melodie de la Veritasaga – Nu vreau sa vars lacrimi. Acu’ nu mai pot s-o sufar, dar pe atunci era numai buna sa facem trecerea impreuna. Mai ales ca avea negativul ala cunoscut. Si uite asa incet incet din una in alta am reusit sa apreciez si CTC-ul. Experienta comparabila cu faptul ca atunci cand esti mic nu-ti plac maslinele si dupa ce cresti iti plac! Nimic mai simplu.

Crests of Waves – Coldplay – Uuuuuu, uuuu! Sa va mai zic o data ca am fost la concert si m-am jucat cu baloanele imense galbene plutitoare, sau ca am strans confetti in forma de fluturasi… so beautiful!

Si la sfarsit – Dakota – Stereophonics. Daca sunteti fan stereophonics sa ascultati Rainbows and Pots of Gold ca e atat de frumoasa! Si noua mea descoperire – Oasis – Outta Time. Hai ca v-am facut playlistul pe azi.

Maine e joi si am terminat exameneleeeeeeeeee! Pa .