thoughts of a drama queen

Ma tot gandeam in ultimul timp cum ca vai, nu mi se mai intampla nimic special si ce o sa mai scriu eu pe blog in acest caz? Soarta s-a gandit ca ar trebui sa fiu fara grija si ca se va ocupa dansa de mine, asa ca mi-a facut o mica surpriza in weekend, ca sa aveti voi ceva delicios – desi ironia cuvantului se va subintelege doar mai incolo – de citit saptamana aceasta. Pentru ca sa va scutesc de episoadele gretoase, vor fi niste bucatele peste care vom sari, iar aici trebuie sa va prindeti voi despre ce-i vorba, desi nu va fi foarte greu.

Asadar: vineri m-am gandit eu sa-mi fac un bine, dupa o saptamana sesionala plina de examene obositoare si storcaturi de creier. Asa ca m-am decis ca ma cuibaresc in pat, cu vreo 3 episoade din Mad Men si doua galeti de mancare chinezeasca. Am intrat pe site, am stat juma’ de ora pana m-am decis ce sa-mi iau, am comandat, a venit ala cu vreo 20 de minute intarziere si eram deja lesinata de foame, i-am lasat si 4 lei bacsis – o prostie din partea mea – si m-am pus sa infulec.

Toate bune si frumoase, doar ca nu erau chiar atat de bune. Pentru ca m-am trezit pe la 4 dimineata ca ceva nu-i ok. Ma chemau ratzele la dansele. Nu era bine deloc. De dormit nu mai puteam dormi, clar, trebuia intreprins ceva. Aici sarim peste vreo 10 minute de actiune. Am incercat sa adorm la loc si am reusit dupa vreo ora, sperand ca o sa ma simt mai ok a doua zi. Dar hei! Nu m-am simtit. Ma simteam la fel/ mai rau. Nu ma puteam ridica din pat, aveam o culoare alb verzuie. Am incercat sa fac un dus, dupa care am ametit iar, si mai sarim peste o bucata de actiune. De data asta mi-a fost mai rau decat prima oara cand am sarit peste actiune.

Si uite-asa m-am distrat tot weekendul! Am mancat fix 2 felii de paine prajita cu miere, am dormit aproape non stop iar restul mi l-am petrecut undeva in zona toaletei. Dar asta nu e tot! Pentru ca luni aveam si examen la care nu invatasem nimic. A fost o fericire bucuroasa sa incerc sa ma concentrez sa invat ceva, mai ales sambata, cand vedeam verde si nu puteam sa tin pixul in mana. Duminica a mai mers cum a mers si am reusit sa invat asa schematic si pe sarite resemnandu-ma ca las ca pic si nu e vina mea, asta-i viata, mai tre’ sa ai si restante.

Duminica seara m-am enervat si le-am trimis un mail alora de la wu xing, pentru ca da, despre ei este vorba dragii mei, sa le atrag atentia asupra calitatea produselor si sa le sugerez sa le verifice bine inainte sa mai intoxice si alte persoane. Am incheiat mailul cu faptul ca astept niste scuze sau altfel anunt OPC-ul. Dupa vreo ora am primit un telefon de la o tanti care ma asigura ca produsele lor sunt mereu proaspete si etichetate si ca nu intelege ce s-ar fi putut intampla! Dar pentru neplacere erau dispusi sa-mi dea inapoi cei 30 de lei. Da! Nu-i asa, ca de fapt de cei 30 de lei nu mai puteam eu.

Dar intestinele mele care trebuie sa stea la regim vreo saptamana cam cat valoreaza? Dar metroclopramidul, nospa-ul, trifermentul, imodiumul, sarurile, ceaiurile, claritine-ul si calciul? Nici n-am facut calculul ca sa vad cat am platit pe mica farmacie care trona in dormitor. Da, am luat si claritine pentru ca luni dimineata m-am trezit cu o a doua barbie, urechi umflate si o bucata de obraz in relief. Ok, stiu ca e greu de imaginat dar asa arat eu cand am alergie, mi se umfla diverse bucati faciale. E o distractie in plus, asa, un bonus la orice imbolnavire.

Nici macar nu sunt atat de nervoasa pe faptul ca mi-a fost rau, ci pe faptul ca mi-a fost rau de la mancare chinezeasca! Era preferata mea si acum nici nu mai pot sa ma gandesc la ea ca mi se intoarce stomacu’. Era mancarea aia pe care mi-o luam intr-o seara in care voiam sa stau cocotata in pat cu seriale si cutii si sa ma indop. Si ce am obtinut?

A, by the way. Wu xing organizeaza o promotie – daca strangi comenzi in valoare de 200 de ron intri intr-o tragere la sorti pentru ceva excursii! Si ma gandeam ca poate vor sa le castige ei, daca te intoxica la prima comanda.

So… de acum, aveti grija ce mancati dragii mei. La treaba! Pe cai! Adio.