In Siberia
Deci ce faceti dragilor? V-ati dezghetat fetele? Eu trebuie sa recunosc ca am ajuns deja la capatul puterilor, pe culmile disperarilor. Nici nu mai stiu ce sa fac, cum sa reactionez. Incep sa empatizez din ce in ce mai mult cu suedezii, care au cea mai mare rata de sinucidere anuala, din cauza iernilor prelungite, ingropate in zapezi si din cauza zilelor se transforma in nopti pe la ora 15:00, cand unii abia s-au trezit dupa o chefuiala mai sanatoasa.
E prea de tot in Siberia, mai ales de cand Adi s-a saturat de dezapezit masina zilnic si a trebuit sa mergem cu metroul azi. Nu vreau sa par vreo pitzipoanca razgaiata, desi am pe mine un cardigan rosu cu imprimeu de leopard azi, dar mi se pare absolut excruciant, atat de excruciant incat imi permit sa adaptez acest cuvant in lipsa unuia mai potrivit. Si in timp ce altii exclama cum ca acest peisaj ar fi idilic sau bucolic, eu sustin ca este infiorator! Cu aceasta buna dispozitie imi tarsaiam picioarele prin nameti, sperand sa nu mi se ude sosestele chiar de tot, cu privirea pironita in podea, atenta sa nu calc in vreo groapa a zapezii din care sa nu mai pot sa ies. Grija la masini, grija la vijelia care venea din directia opuna. Cand am ajuns la firma aproape ca imi crescusera turturi pe fata. Si n-am mers decat vreo 20 de minute in total. Of, ce bine ne-ar fi prins un jeep zilele astea, serios acuma. Oricat le-as dispretui.
In alta ordine de idei, dar in aceeasi nota dezolanta, joi ar trebui sa plec acasa. Am deja bilete la Buleir, luate dus intors, tam tam, suntem bine. Si acum bineinteles ca stau cu teama de rigoare – oare decoleaza? la timp? oare aterizeaza? unde trebuie? in siguranta? oare o sa fie bine?! Nu ca n-as fi deja destul de panicata de toate catastrofele care imi ameninta existenta asta, mai o plimbare prin furtuna cu zapada cu avionul imi lipseste! Stiu ca ce-ti faci cu mana ta se numeste lucru manual, dar dracu se astepta la asemenea vreme dupa atata timp.
La serviciu e greu si e mult si trebuie sa venim in fiecare zi, indiferent de vremea de afara. Acestea fiind spuse, ma apuc de treaba ca vaicareala asta in ceea ce priveste vremea n-o sa faca bine nimanui.
Salutare.
ce e ala un cardigan?
La mine in cartier, scarile din pasajul prin care trebuie sa treci ca sa ajungi in statia de tramvai sunt asa de inzapezite, ca nu mai sunt scari cu trepte, ci o partie. Ai incercat vreodata sa Urci o partie, incaltata cu cizme de oras?
E minunat.
Si eu am aceeasi partie la scarile din cartier, si da, am patinat in jos astazi de zici ca eram pe schiuri. La intoarcere inca nu m-am gandit cum fac. It’ll be a blast!
nu ne-ai zis nimic de toate chestiile pe care le-ai gatit ieri
eram curioasa how it all turned out 
Sorina a fost delicios tot ! Tarta n-a prea crescut, nu stiu ce a avut praful meu de copt :-S, dar tot buna a fost… poate data viitoare
.
In sfarsit avem si noi o iarna ca in vremurile de demult si gata, toata lumea e terorizata. Vedeti sa nu muriti de atata zapada!
Mie imi place zapada si sper sa tina cat mai mult. Ofticati-va!
zapada e ok, dar gerul da peste cap tot.