thoughts of a drama queen

Postul asta e al 1490′lea post pe care-l scriu. Daca adaug la numaratoare si ce mai am in drafts, posturi incepute si curmate de o lene teribila si daca mai adaug scriiturile si de pe virtually, unde am activat vreo 2 luni si un pic, se aduna peste 1500. 1500 de pagini de blabla-uri ingrozitoare despre mine si periuta mea de dinti. Fabulos ce poate sa iasa din niste narcisism, niste dorinta de atentie si un dram de pasiune pentru scris.

Mi-a zis Adi sa nu mai scriu la blogul asta si sa incep sa scriu o carte. Si ma gandesc serios la asta. Sa incetez sa deschid in fiecare dimineata platforma asta, sa incetez sa dau in fiecare dimineata informatii despre ce filme am mai vazut eu aseara, cum a fost mancarea la Ikea sau ce parere am eu despre declinul economiei in Groenlanda. Ar fi dragut daca as reusi sa las ceva in urma mea, pentru eternitate. Pentru ca, ok, reclamele la tampoane sunt dragute dar nu imi vor aduce foarte curand un premiu nobel pentru literatura. Probabil ca nici chick flick-ul pe care as fi in stare sa-l scriu nu va face chestia asta, dar poate va face un ban, spre deosebire de site-ul asta. Ma rog, argumentele in favoarea cartii ar fi multe. Am venit, am scris, am vazut, am facut, am cunoscut, am beneficiat, m-am distrat. Poate am crescut. In ultimul timp  mi se pare ca si calitatea s-a diminuat, pentru ca scriu mai mult cu forta. De jena fata de sutele alea de oameni care clickaie si poate se asteapta sa gaseasca ceva nou. Si atunci trag de mine. Hai Simona, ce naiba, iti ia juma’ de ora sa scrii o abureala despre instalatia de canalizare din bloc.

Sa revenim la literatura. Despre ce as putea eu sa scriu o carte? Nu cred ca ma duce capul sa scriu ceva pe de-a intregul fictional. Un roman despre aventurile mele din tinerete am scris deja, l-am inceput intr-a 9a si l-am terminat intr-a 11a, si este absolut cuvant cu cuvant real. E plin de detalii pe care acum nu le-as mai putea reda, de genul “ce culoare avea camasa lui Xulescu atunci cand ne-am intalnit la strand” sau “ce a spus Y in seara in care ne-am pupat prima oara pe gura cu pasiune, ca doi porumbei in pragul caldurilor.” Este foarte interesant, dar totusi nu cred ca ar fi gustat de cineva mai batran de 15 ani, pentru ca vocabularul se limiteaza la cuvintele pe care le stiam la vremea aia, ba chiar e condimentat pe alocuri cu exprimari poetice adoptate de la diversi autori. Era in care citeam Minulescu se reflecta profund in anumite bucati, de exemplu prin folosirea excesiva a cuvantului “romanta” sau “divan”. Sa nu mai vorbim de stricaciunile accentului, nu cred ca vrea nimeni sa citeasca o carte in care se simte chinul autoarei de a vorbi corect si de a nu scapa vreo pata de culoare regionala.

Trebuie luat de la zero. Si trebuie sa fie macar putin fictional. Oricat de interesanta mi s-ar parea viata mea, cred ca ar prinde bine o boala incurabila, un triplu adulter cu dublu tulup, o perioada de stat homeless prin cutii, niste sarcini nedorite, o cautare a comorii in insula parasita. Nu stiu, ceva. Ceva mai mult decat schimbarea numelor, pentru ca personajele sunt oricum recognoscibile de la primele balbe scoase. Dar despre ce sa fie? Ce ar mai interesa tineretul in ziua de astazi? Am inceput acu’ vreun an sa scriu o chestie care semana foarte tare cu filmul 500 days of summer, si cand l-am vazut m-am simtit profund dezamagita de faptul ca mi s-a furat ideea.

Bine. Deci astept niste idei picante. De genul “sa fie despre trei frati care se indragostesc de aceeasi madmoazela si dup-aia se omoara intre ei”. Sau asa ceva. Trebuie sa se limiteze la lucruri normale, de pe planeta, adica sa nu ma puneti sa scriu despre experienta catelusei Lola in timpul calatoriei pe luna, sau despre extraterestrii infometati care ataca planeta. Sa fie cu dragoste, cu suspans, cu regasire, cu psihologie. Un fel de ultima noapte de dragoste, fara bucata cu razboiul. Si eu ma voi chinui sa scriu si vedem ce iese. Trebuie sa-mi impun un deadline ca asa nu se mai poate. Ajung la 40 de ani si inca ma gandesc cum sa inceapa prima pagina.

Va multumesc,

Simonelia.