thoughts of a drama queen

Ante scriptum. Desi: Rezolutie= Hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.)Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare, cu efect retroactiv, a unui contract, în cazul în care una din obligațiile reciproce, cărora acesta le dă naștere, nu a fost executată.

Totusi, am incredere ca ati inteles voi ce vreau sa zic.

Gata, azi chiar scriu. Si ieri am avut o usoara tentativa, dar m-am plictisit dupa un rand jumate. Sper sa nu cedez tentatiei si de data asta. Dar cum sa va zic. Ieri a fost prima zi si m-a lovit ca un tren de mare viteza direct in moaca. Nu stiu fizic cum ar arata chestia asta dar psihic nu a fost deloc placut. Am primit un mesaj duminica seara la ora 21 cum ca sefa-mea nu ajunge la o prezentare la client si ca ce ar fi sa sustin eu creatia? Dupa care m-am rasucit panicata de pe o parte pe alta a patului pentru ca simteam responsabilitatea cum imi apasa sternul si nu ma lasa sa dorm. Dar asta era o discutie pentru ieri.

Astazi mi-am propus sa va povestesc despre rezolutiile mele de 2010. Doamne, e deja 2010. Voi va dati seama? Adica au trecut 10 ani de la 2000, de cand aveam 11 ani si cea mai mare fericire a mea era sa iau un 10 la matematica sau sa ma lase ai mei sa dorm la vreo prietena si sa ne hahaim toata noaptea. E 2010, adica folosim deja de vreo 8 ani afurisitul asta de Windows XP. Sa nu se inteleaga de aici ca mi-ar trebui Vista sau Windows 7, faceam doar o constatare. Oricum toata lumea are XP and proud of it. E ca si mai demult, cand am folosit Windows 1998 pana in 2002. ). Sunt vreo 7 ani de cand m-am sarutat prima oara, 5 ani de cand am avut prima “relatie serioasa”, pe cat de serioasa poate fi ea la 16 ani, sunt 3 ani de cand m-am mutat la Bucuresti. Si am asa o presimtire cum ca anul asta va trece la fel de repede daca nu si mai rau. As face bine sa-mi programez deja urmatorul concediu din mai, ca sa am ce astepta.

Rezolutia numarul unu: as dori, daca se poate, sa imi iau diploma de absolvire a facultatii. Stiu ca este o cerinta destul de exagerata, avand in vedere numarul prezentelor mele la facultate in ultimul an jumate, care (in afara de examene) nu depaseste numarul meu de falange. N-am zis degete sa nu faceti greseala sa le numarati si pe alea de la picioare. Cu toate astea, nu am pana in prezent nicio restanta si mi-ar placea sa pastrez acest standard si in sesiunea care are sa vina luna asta. Mi-e absolut groaza si ma gandesc cu spaima la puzderia de examene care ma asteapta, iar prima predare de proiect o am MAINE. Da, ati citit bine. Si am facut din proiect exact ZERO. Dar nu-i nimic, eu stau si scriu blogul. In fine, sa revenim, mi-ar placea deci sa am diploma si asta doar pentru ca ma ajuta sa imi implinesc urmatoarea rezolutie.

Rezolutia numarul doi: mi-ar placea, draga blogule sau zeu al rezolutiilor care imi citesti blogul, sa intru la master. Am 3 optiuni: cercetari de marketing sau marketing strategic la ASE saaaau publicitate la SNSPA. La primele doua ar trebui sa dau un fel de test, iar la al doilea se intra pe dosar pe baza activitatilor extracuriculare din facultate legate de publicitate. Doar ca nu stiu cat de util va mai fi avand in vedere ca eu tot fac “scoala” asta de ceva vreme. Nu conteaza, bun e acolo. Primele doua mi-ar placea in ideea ca ar fi bine sa combin sectiunea de facultate pe care am absolvit-o cu domeniul in care lucrez si sa fac ceva de mijloc. Si in plus, nu sunt pregatita sa renunt la titulatura de “student” si sa devin si eu adult cu acte in regula. La fel ca multi alti masteranzi, vreau sa intru in prelungiri, sa mi se acorde alea 10 minute in plus pe care le-am pierdut legandu-ma la sireturi.

Rezolutia numarul trei: daca astea doua nu sunt de ajuns, as vrea, draga zana a rezolutiilor, sa fiu promovata. Sigur, e frumos sa porti prefixul de “junior” in fruntea numelui, dar la un moment dat te mai si saturi. Chiar daca intr-o parte vreau sa lungesc de studentie, pe de cealalalta trebuie sa imi aliniez titulatura cu oamenii luati in serios din firma asta. In fine, nu mai discut pe marginea subiectului pentru ca e oarecum sensibil. Doar zic ca domnia mea considera ca merit sa fiu promovata si va sugerez voua sa imi tineti vertiginos pumnii. Pentru ca daca trebuie sa-mi caut de lucru nu o sa mai am timp sa scriu pe blog si tot voi o sa plangeti dupa mine.

Rezolutia numarul patru: am trecut la dinastea soft. Se refera la sport si miscare. Pentru ca am fost destul timp o loaza fara pereche, si pentru ca m-a spalat al meu adi pe creier timp de peste un an de cand dureaza aceasta relatiune, am decis sa ma apuc de sport. Pentru ca m-am enervat anul trecut fiindca a pus pariu cu mine ca n-o sa calc intr-o sala tot anul, si l-a castigat, anul asta am schimbat foaia. Tot nu m-am dus la sala – ar fi o pierdere de timp si de bani acu in sesiune – dar mi-am downloadat 3 seturi de exercitii a cate 30 de minute si m-am pus pe zbenguiala de toata frumusetea in sufragerie. Deci daca treceti pe la mine pe strada si vedeti o nebuna care sare o coarda imaginara in fata televizorului, o sa intelegeti mai bine de ce. Pe deplin tot nu puteti intelege. Oricum, sunt convinsa ca imaginea de la televizor cu barbatul ala musculos facand cardio box arata mult mai bine decat picioarele mele necoordonabile care se azvarlesc haotic in vazduh, carevasazica kitckboxuind. Si nici sunetele pe care le scot ei nu se aseamana cu schelalaiturile mele atunci cand fac streching. E o placere sa faci sport, ce sa mai zic. Dar cu doar juma’ de ora pe zi o sa fiu miss in curand.

Rezolutia numarul cinci si ultima si cea mai scurta: sa continui sa beau cat mai mult ceai pe zi. Imi aduc deja de anul trecut cate o sticla de doi litri plina cu ceai la birou si ma chinui sa o ingurgitez toata. Pe chestia asta am renuntat si la cafeaua de dimineata – am inlocuit-o cu un bol mic de cereale acasa, si cu ceai la birou. Doamne, parca nici n-as fi eu! Nu-mi vine sa cred cata sanatate promovez!

Asa.
V-am scris destul ca sa ma iertati si pentru ieri. La multi ani, da? Bine. Ah, p.s., evident ca puteti si voi sa-mi scrieti rezolutiile voastre, ca stiu ca abia asteptati.