Restaurant “La Zapa”
Heeei, weekendul a trecut, e tot la fel de frig, si inca mai am examene! Si in plus, s-a schimbat programu si m-am trezit la 7 jumate! So life keeps getting better. Acum ca v-am facut aceasta introducere minunata, sa va spun ce am facut in weekend, desi nu va fi nicio surpriza.
In primul rand, am invatat. Am deprins diverse cunostinte despre frumoasa materie a managementului calitatii, am aflat despre familia de norme ISO 9000, despre Total Quality Management si despre premiul Malcolm pentru Management de calitate din america. Despre Isiguru Kawamaki, sau cum l-o chema pe japonezul ala care a emis niste principii destepte despre MQ, si in principal, am aflat ca profesoarei noastre ii place nespus sa repete la nesfarsit aceleasi propozitii de la un capitol la altul. Adica deja nu mai avea rost sa citesc DE CE trebuie sa imbunatatim constant procesul de fabricare al unui produs. Deja stiam. Era pentru a satisface cat mai bine nevoile clientului. In principiu, clientul este tata lor iar noi suntem o masinarie bine unsa care are ca unic scop in viata satisfacerea dansului. Ok, urmatoarea materie.
Am gatit! Da, iar eu. Am folosit cu succes The cooking book, biblia si compendiumul cel mai de pret al retetelor de succes din lume. Si, pentru prima oara in viata mea, am facut un desert! Care mi-a iesit. Oau. Pentru ca se zice ca deserturile-s mai complicate decat frigerea unui piept de pui. Si asa este. Dar sa va povestesc.
Voiam sa fac blueberry cream cheese tart. Dar nu aveam blueberries, pentru ca nici nu traiesc in padure si mai e si o vreme nasoala iar fructele s-au decis sa creasca doar pe caldura. Cu afine congelate nu voiam sa incerc pentru ca cine stie ce dezastru culinar mai iesea. Asa ca am cumparat un compot de visine si am decis ca bine-o fi. Pe post de cream cheese am cumparat Philadelphia original, smantana tot smantana e, faina, unt, un galbenus al unui ou cam chestionabil, dar cine sunt eu sa judec? Mai aveam nevoie de 3 oua, dar nu mai aveam 3 oua, asa ca m-am multumit cu 2. Zahar din belsug, un PIC de nucsoara – sa nu puneti prea multa pentru ca nu se mai simte nimic altceva in rest. Cred ca atat.
Am facut aluatul, de data asta mi-am dat jos inelul inainte sa framant. Am sters bine de tot masa, am sprinkle-uit faina pe ea si m-am pus pe intins aluatul cu un facalet imprumutat de la soacra-mea pentru ca nu posed asa ceva deocamdata. L-am facut subtire ca o foaie, am capitonat forma de tarta si i-am ars niste gauri cu furculita sa nu creasca (virgula) ca prostu. L-am introdus la cuptor si i-am dat pace. In carte scrie ca sa pui o “cooking paper” peste aluat, dupa care sa pui “baking beans” si sa-l lasi asa 10 minute. Nu stiu unde as putea gasi cooking paper si nici baking beans nu stiu exact cum arata – desi banuiesc ca e vorba doar de o denumire mai pretentioasa pentru fasole uscata. Am renuntat la schema asta si tot a fost buna.
Cand aluatul s-a facut auriu un pic, l-am scos si am aruncat pe el amestecatura ingredientelor de mai sus. Deasupra am asezat visinele, 350 de grame, ca sa fiu mai exacta. Fara samburi, normal. Noroc ca am gasit compot fara samburi 
. M-am bagat eu o data la curatat masline si am regretat. Ma rog. Am mai lasat tarta vreo 50 de minute in cuptorul meu antic – 30 intr-un cuptor normal – pana s-a asezat umplutura oarescum. Si dup-aia in aer liber si in frigider, ca e mai buna rece. Stiti cum a disparut? Nici n-am apucat s-ai fac o poza. Mai avem 2 felii pe care cu greu ni le-am lasat pe azi. Cert este ca stateam cu tarta in brate si ma uitam la ea admirativ, cat putea fi de frumoasa, si ma laudam ca si cand as fi fatat vreun copil deosebit de aspectuos.
Na. Si in rest am mai iesit sambata seara la un chef unde am stat langa soba pentru ca era foarte frig, am mancat snitele cu maioneza si am povestit cu colegii de servici despre servici. Ce altceva. Am mai facut aseara si niste paste la cuptor dar despre alea nu va mai povestesc pentru ca imi ia inca un post. Desi au fost foarte bune. Si totusi, desi mi-a trecut de cateva ori prin cap sa-mi schimb meseria si sa ma fac bucatareasa, deocamdata continui sa locuiesc la biroul asta si ar cam fi cazul sa ma apuc de treaba. Pentru ca, nu-i asa, la 17:30 zburam ca pasarelele!
Ok. Saptamana usoara si caldura in suflete, ca afara vedeti si voi cum e.
Moama ce pofta mi-ai facut:)) Ma bucur ca ti-a iesit tarta. Bravo. Inseamna ca esti o bucatareasa, deja!
bakink paper e hartie de copt si o gasesti in orice supermarket mai rasarit langa folia alimentara si folia de aluminiu.
baking beans alea sunt niste pietricele care se pun pe aluatul de tarta,pe hartie, of course, la copt ca sa nu creasca de nebun. (se poate folosi si fasole, mazare sau chiar pietricele de rau foarte bine spalate).
bineinteles, dupa cum ai putut constata poti sa nu folosesti nimic din toate astea ci doar sa intepi bine aluatul.
spor la bucatarit si in sesiune.
ps. cred ca am sa fac si eu o arta. sa vad ce compoturi am in camara.
merci! da, oricum, sunt nevoita sa inlocuiesc si sa improvizez destul de mult pentru ca unele ingrediente se gasesc destul de greu sau sunt enorm de scumpe. asa ca am mancat salata cu sunca de praga in loc de parma. si ce daca?
spor la tartuit.
Am vazut aseara Julie si Julia. Incepi sa semeni cu ele, pe ici pe colo!
felicitari pentru gatit!
si eu am inceput sa gatesc impreuna cu bunica`mea sa invat mai multe.
ce nu`mi place la cartile straine de gatit e ca mai au cate un ingredient ciudat care ori e peste mana ori nu`s gassti deloc, asa ca ma rezum la bucataria romaneasca.
Cum adica soacra? Te-ai si maritat in saptamana asta?
daca-mi permiti o corectare: serviciu, nu servici. in rest, thumbs up! poate vedem si niste poze de la urmatoarea opera de arta culinara
eu sunt din ardeal, imi permit
. in rest, merci 
.