thoughts of a drama queen

Stiti ca eu nu prea preiau lepse, da? Bine. Dar observ ca risc sa devin nesuferita blogosferei daca mai refuz multe, asa ca m-am decis sa raspund la asta. Merge repede, oricum . Am primit-o de la o carameaua.

Asa, deci de parca n-ati cunoaste deja destule lucruri despre mine, aflati urmatoarele:

Principala trasatura a caracterului meu: ambitia

Calitatea pe care o prefer la un barbat: calitatea care ma face sa ma tavalesc pe jos de ras.

Calitatea pe care o prefer la o femeie: antipitipongeala

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: ca ma asculta desi vorbesc mult prea mult

Principalul meu defect: egocentrism

Ocupatia mea preferata: carti, narghilea, un pahar de vin

Visul meu de fericire: casa, masa, familie si copii

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: sa se imbolnaveasca ai mei

Ce-ati vrea sa fiti? bogata

Tara în care-as vrea sa traiesc: Anglia

Culoarea preferata: albastru

Floarea preferata: crizanteme

Pasarea preferata: urasc pasarile. bleah.

Prozatorii mei preferati: Prozatori? Adica n-au voie sa fie romancieri? Atunci nu stiu.

Poetii mei preferati: Minulescu, desi am incetat demult sa citesc poezii daca e sa fiu sincera.

Eroul meu preferat: Courage the Cowardly dog

Eroina mea preferata: Blossom din Powerpuffgirls

Compozitorii preferati: Vlad Dobrescu ). Stiu ca trebuia sa zic Mozart, dar nu vreau!

Pictorii preferati: Nadia Barbu

Eroii din viata reala: apar din ce in ce mai rar

Eroinele din istorie: au fost mai putine decat eroii

Bautura si mancarea preferate: vin rosu cu cola si cheesecake

Numele preferat: am foarte multe si toate sunt pentru fete. deci daca o sa am copil un baiat sa nu se supere daca o sa-l cheme Sofia.

Ce detest cel mai mult: faptul ca imbatranesc

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: stefan cel mare

Fapta militara pe care-o admir cel mai mult: nu admir militarismul sub nicio forma

Darul natural pe care-as vrea sa-l am: sa ma intorc in timp 8->

Cum as vrea sa mor: sa adorm si sa nu ma mai trezesc

Starea de spirit actuala: anxioasa

Greseli care-mi inspira cea mai multa indulgenta: nu prea sunt indulgenta de felul meu. Dar tind sa iert mai usor greselile necunoscutilor decat ale celor apropiati

Deviza mea: Life is not about waiting for the storm to pass, but about learning how to dance in the rain

Minunat? Daca aveti chef sa raspundeti la intrebarile astea, nu ezitati sa luati cu copy paste-ul si sa raspundeti.

P.s. eu luni sunt iar la examen, deci ne tastam marti.

Adieu!

Am plecat la examen! Acum, in 8 minute. Dupa care ma intorc la birou sa ma sfasie lupii .

Dar am intrat repede sa va urez weekend placut. Si sa va fac o recomandare – i-am luat cartea asta Adi-ului si de atunci nu mai am ce vorbi cu el pt ca nu se dezlipeste de ea .

Bine paaaa!

Pentru ca am impresia ca am mai scris un post asemanator o data, dar nu stiu daca eram in sesiune sau aveam alte probleme care imi incurcau existenta. Dar oricum, ceea ce urmeaza este o serie de fapte care va dovedesc disfunctionalitatea craniana, si daca nu ma credeti, credeti-ma, pentru ca sunt testate pe mine. Deci cum stii?

Pai atunci cand dimineata injuri reclamele de la radio pentru ca sunt prea tampite si le dau astia prea des si nu le mai suport! O stiti pe aia cu insecuritatea? “Insecuritatea nu e o simpla nefericire, e o forta distructiva!”. O dau astia la Megic efem in fiecare calup publicitar, si credeti-ma, au multe! Iar noi deja avem reactii adverse si injuram insecuritatea de mama. Este scuzabil avand in vedere ca ea nu are o mama. La fel de putin ne place aia cu Tudor Chirila la cumparaturi, si cea mai nesuferita de pe planeta, aia cu “Oooof, ce ma fac? De unde sa iau eu ATATEA buchete?”. Mai ales pentru ca “atatea” se refera la numarul impresionant de trei. Si oricat de prost ai fi, chiar daca nu ai aflat de existenta internetului in secolul 21, tot trebuie sa stii vreo florarie la colt de unde sa iei 3 buchete! Da-o naibii mai asistento, cine te-o fi angajat?!

Bun. Alte semne: nu mai stiu ce zi e, pentru ca fiecare zi e la fel. Asa ca ma trezesc din cand in cand intreband “ce zi e azi?” iar singurul reper e ocazionalul examen. Imi doresc sa ma tin si eu de noul program, dar se pare ca nu reusesc sa ma tin decat de partea matinala. Adica da, ma trezesc la 7 jumte, dar tot la 7 seara ajung acasa. (more…)

Heeei, weekendul a trecut, e tot la fel de frig, si inca mai am examene! Si in plus, s-a schimbat programu si m-am trezit la 7 jumate! So life keeps getting better. Acum ca v-am facut aceasta introducere minunata, sa va spun ce am facut in weekend, desi nu va fi nicio surpriza.

In primul rand, am invatat. Am deprins diverse cunostinte despre frumoasa materie a managementului calitatii, am aflat despre familia de norme ISO 9000, despre Total Quality Management si despre premiul Malcolm pentru Management de calitate din america. Despre Isiguru Kawamaki, sau cum l-o chema pe japonezul ala care a emis niste principii destepte despre MQ, si in principal, am aflat ca profesoarei noastre ii place nespus sa repete la nesfarsit aceleasi propozitii de la un capitol la altul. Adica deja nu mai avea rost sa citesc DE CE trebuie sa imbunatatim constant procesul de fabricare al unui produs. Deja stiam. Era pentru a satisface cat mai bine nevoile clientului. In principiu, clientul este tata lor iar noi suntem o masinarie bine unsa care are ca unic scop in viata satisfacerea dansului. Ok, urmatoarea materie.

Am gatit! Da, iar eu. Am folosit cu succes The cooking book, biblia si compendiumul cel mai de pret al retetelor de succes din lume. Si, pentru prima oara in viata mea, am facut un desert! Care mi-a iesit. Oau. Pentru ca se zice ca deserturile-s mai complicate decat frigerea unui piept de pui. Si asa este. Dar sa va povestesc. (more…)

Azi noapte m-a bantuit un vis ciudat. Se facea ca eram in evaluare si super general managerul meu, si cu o gloata de alti manageri care de altfel n-aveau ce cauta acolo. In fine. Si se facea ca eu voiam marire de salariu. Insa, in loc sa se concentreze asupra cererii mele, el facea o salata. In acest moment era la taiat dovleceii. Acum mi se pare putin dubios ca ar fi pus dovlecei cruzi intr-o salata, dar de fapt ce nu era dubios in visul asta? Ma rog. Si la un moment dat, cand deja ma exaspera faptul ca eu asteptam ceva si el facea salata, imi spune ca in functie de cate kilograme o sa aiba salata, atatea milioane o sa-mi dea in plus la salar. La dracu! Cate kilograme ar putea avea o afurisita de salata? Si mi-am petrecut restul visului cautand legume.

Si stateam si ma gandeam, ce bine era cand puteam visa si eu chestii normale! Pentru ca, nu mai zic, cu o seara inainte visasem cu o viitoare noua clienta. In fine. Dar am trait o vreme in care n-aveam astfel de vise. In care problema mea majora era daca primesc in weekend 30 de lei sa pot sa ies si eu in oras, sa merg la vreun majorat sau sa-mi cumpar o bluza noua de la Elefantul Gri ca sa am cu ce sa ma imbrac. Ala e un magazin, nu un barbat cu alura de elefant. Da. Deci imi doresc sa ma intorc in clasa a 11a. A fost un an foarte bun.

Am inceput anul pricopsita cu un nou iubit. Dupa un conflict destul de cat-fight-ish cu o gagica, ma hotarasem ca nu ma duc la revelion cu toti colegii mei, pentru ca nu voiam sa trec in noul an luandu-ma la bataie cu cineva. (more…)