thoughts of a drama queen

Oau, am mai intors o fila de calendar. Bine, stiu ca am intors-o cam tarziu, dar mi se intampla tot timpul sa uit si sa caut o data in luna august cand noi suntem in septembrie si asa mai departe. Probabil e o parte din mine care nu vrea sa accepte faptul ca timpul trece atat de repede. Sau poate pur si simplu uit sa intorc filele. Anul trecut am avut un calendar asemanator – in fiecare an se pare ca primim la firma un calendar de la agentia MRA. Si, cumva, ajunge la mine pe birou. Dar daca chiar vreti sa recunosc, nu e chiar intamplator, pentru ca de obicei mi-l insusesc. Consider cumva ca ar trebui sa imi apartina de drept, daca tot sunt singura din firma care am fost “angajata” MRA. Acum vreo 10 kilograme in urma ).

Dar nu despre kilograme e vorba in postul asta, ci despre anul care a trecut. M-am tot strofocat cum ca ce sa scriu azi, si brusc, in timp ce ma uitam pe birou dupa inspiratie, am descoperit calendarul. Si m-am gandit sa rememorez ce am facut eu anul asta. Bune si rele, intentionate sau inevitabile.

Pai… mi-am luat carnetul de sofer. O mare realizare pentru mine, mai ales pentru ca eu n-am fost genul ala de copil carel a 17 ani jumate sa inceapa cu stresul ca vrea masina si vrea sa conduca si vrea sa fie mare si tare. Asa ca nu mi-a pasat de scoala de soferi. Era doar oarecum enervant ca toti colegii mei vorbeau despre orele lor de scoala si despre cum au dat examenul, si eu habar n-aveam despre ce vorbesc. Am fost un copil intarziat din acest punct de vedere, dar prietenii mei noi pe care i-am cunoscut in capitala – autobuzul 335 si tramvaiul 36 – m-au impulsionat si m-au trimist la scoala. In 5 ianuarie am dat scrisul, in 12 condusul, le-am luat aproape cu brio si de atunci colind soselele cu troscoleta mea rosie.

Am vizitat Barcelona si am fost la concert la Coldplay. Astea au fost marile concedii de anul asta – pentru ca alea 3 zile pe care mi le-am luat ca sa invat pentru restante nu se pot chiar considera odihnitoare. Deci am vazut tot ce se putea vedea din Barcelona in 4 zile ploioase. Inca sustin ca cea mai buna varianta de a vedea orasul e biletul ala de 27 de euro care te plimba pe 3 rute peste tot. Si mi-as dori sa mai mananc o data la restaurantul ala de pe o straduta intortocheata care ne-a adus la pranz 4 farfuriute cu 4 feluri de bunatati si am mancat un pic din toate. La Coldplay a fost spectaculos, am cantat de mi-au sarit plamanii din piept, am plecat de acolo fredonand refrenul ala obositor de la Viva la Vida, noi si toti ceilalti care au fost la concert. Am plecat plina de fluturi in par si in haine si cu promisiunea ca o sa mai repet experienta si cu alte trupe care-mi plac. Asa ca pentru la anul avem bilete la U2! Uhu

Am implinit un an de cand m-am lasat de fumat (acum am deja 18 luni). Am auzit ca s-a facut vreo 9,5 lei pachetu de tigari. HOLY SHIT. Cand ma gandesc ca de 5 pachete imi iau o bluza… Oau.

Am avut multe succesuri profesionale, am castigat o licitatie in urma careia am participat la producerea primului spot TV din viata mea (ala cu vaca si laptele, stiti voi) si m-am decis sa imi sustin si lucrarea de licenta pe baza intregii campanii de imagine. Macar o sa stiu despre ce vorbesc si o sa o fac singura, nu cine stie cum de pe net. Desi am aflat ca treaba asta cu lucrarile de licenta e o afacere profitabila pentru unii. Dar asta e o chestie de discutat anul viitor. Acum sa revenim la parcursul meu profesional. Am fost pt. multe luni singurul copy din echipa si m-am impartit in 17, muncind cu toti artii pe diferite proiecte. Acum de cand mi-a venit o colega si ne impartim treaba, viata e mult mai lejera. Dar sa nu vorbim inainte sa sarim gardul, sau cum se spune, pentru ca in momentul in care spui ca ceva merge ok, apare un teanc de hartii pe birou si s-a imputit branza.

Am mai absolvit un an de facultate, desi nu chiar cu brio, pentru ca in urma deselor mele absente si a notelor oarecum mediocre, am retrogradat pe locul 63 si m-am trezit ca trebuie sa platesc taxa ca sa termin si ultimul an. Acu’, ce sa zic, nu pot sa ma plang foarte tare pentru ca unii oameni chiar frecventeaza facultatea aia si poate mai si invata ceva din cand in cand, si poate aia merita sa urce la buget macar in utimul an. Mi-am asumat felul in care mi-am aranjat prioritatile si n-am fost extrem de demotivata cand am picat la taxa. Sa speram ca inchei si eu anu asta de tot. Cu ciclul de licenta, evident, pentru ca nu ma pot abtine sa nu mai fiu studenta inca vreo 2 ani.

I-am urmarit pe ai mei cum s-au mutat din casa in care am locuit 19 ani intr-un apartament care sa fie numai al lor si unde sa mai fiu doar ocazional musafira. Mi-au pastrat totusi o camera in care sa dorm, desi jumate din ea e ocupata de un imens sifonier mega trendy.  Ma rog, ce pot sa le reprosez, m-au crescut 19 ani si am avut cea mai mare camera din casa. Era inevitabil  ca schimbarea asta sa se produca. Tot anul asta m-am mutat si eu de la pitulici dar nu mai insist cu asta pentru ca deja v-am plictisit. Convietuirea functioneaza fara prea mari defectiuni pana acum.

Sper ca fiecare din voi sa fiti mandri de ce ati intreprins anul asta si bineinteles sa va puneti in cap scopuri mai mari si vise mai indraznete pentru la anul.