Acum cateva luni a dat norocul peste noi si i-am cunoscut pe oamenii minunati de la editura Vellant. Am inceput o colaborare cu ei si acum se deruleaza un frumos proiect care se intampla cam asa:
Oamenii au fost teasuiti pe Facebook timp de vreo 2 saptamni cum ca ii asteapta ceva misto de tot. Erau invitati sa dea Like la statusurile Vellant sau sa confirme participarea la un “joc” surpriza cu dezvaluire pe 4 decembrie. Dupa ce s-au strans in jur de 100 de persoane a inceput actiunea. Fiecare persoana a primit acasa o pagina dintr-o carte inca nepublicata. Pagina avea doar text, un loc pentru semnatura, si mult loc pentru insemnari creative. Oamenii erau indemnati sa se lase inspirati de text si sa isi lase amprenta cumva pe pagina. Sa deseneze, sa lase urme de cafea sau pete de ruj, orice. Apoi erau rugati sa trimita pagina inapoi la editura. In ianuarie va avea loc evenimentul de lansare a cartii hand-made in colaborare, iar titlul si autorul romanului sunt inca surpriza. Aici aveti un sneak peak. Si daca adaugati “Editura Vellant” pe Facebook puteti urmari desfasurarea proiectului pana la final.
Acum lumea deseneaza de zor in caldura caminului lor. Iar noi am fost aseara la Carturesti sa instalam un sevalet, cu o pagina deschisa tuturor vizitatorilor, plina de creioane si markerase, numa’ buna de exercitat talentul ilustrativ pe dansa. Si aici voiam sa ajung. La Carturesti. Mai fusesem eu si inainte, dar eram in trecere si nu am apucat sa vizitez toate colturile si cotloanele. Acum erau deschise toate incaperile, etajele, mansardele. (more…)
Oau, am mai intors o fila de calendar. Bine, stiu ca am intors-o cam tarziu, dar mi se intampla tot timpul sa uit si sa caut o data in luna august cand noi suntem in septembrie si asa mai departe. Probabil e o parte din mine care nu vrea sa accepte faptul ca timpul trece atat de repede. Sau poate pur si simplu uit sa intorc filele. Anul trecut am avut un calendar asemanator – in fiecare an se pare ca primim la firma un calendar de la agentia MRA. Si, cumva, ajunge la mine pe birou. Dar daca chiar vreti sa recunosc, nu e chiar intamplator, pentru ca de obicei mi-l insusesc. Consider cumva ca ar trebui sa imi apartina de drept, daca tot sunt singura din firma care am fost “angajata” MRA. Acum vreo 10 kilograme in urma 
).
Dar nu despre kilograme e vorba in postul asta, ci despre anul care a trecut. M-am tot strofocat cum ca ce sa scriu azi, si brusc, in timp ce ma uitam pe birou dupa inspiratie, am descoperit calendarul. Si m-am gandit sa rememorez ce am facut eu anul asta. Bune si rele, intentionate sau inevitabile.
Pai… mi-am luat carnetul de sofer. O mare realizare pentru mine, mai ales pentru ca eu n-am fost genul ala de copil carel a 17 ani jumate sa inceapa cu stresul ca vrea masina si vrea sa conduca si vrea sa fie mare si tare. (more…)
Nu mai pot, nu mai rezist, nu mai suport. 3 propozitii scurte pe care ni le repetam toti involuntar in capatani. Dimineata trezirea se face cu greu. Da greu greu, nu asa. Auzim telefonul, maraim ceva, il iau si inchid alarma. Dupa care ma intorc pe partea cealalta sperand ca simtul meu civic si constiinta nu vor fi destul de puternice si ma vor lasa sa dorm la loc. Ca sa pot sa spun “ce sa fac, am adormit!” la birou, mai incolo, cand ajung la ora 12. Dar nu se intampla niciodata asa, pentru ca dupa vreo 3 minute imi fac curaj si ma trezesc.
Imi fac cei 2 litri de ceai, in diverse combinatii, 2 pliculete negru + 1 pliculet fructe – pentru zilele in care simt ca mor de somn. Sau alte combinatii in zilele mai light. Pun cereale, incalzim, si ne uitam la stiri caci mai nou avem televizor in bucatarie. Ne deprimam inca o tura cu diversele informatii care ies din cutia cu imagini – pastila de astazi – PNL se duce cu PD-L si Crin isi da demisia in curand. Damn you Tariceanu, damn you! In fine…
La servici povestea continua. Ba mai mult, astazi n-am avut chef sa ma dau cu tus pe pleoape si am fost oprita de 3 persoane care m-au intrebat fie daca n-am dormit azi noapte, fie daca sunt bolnava. (more…)
N-am timp azi. Don’t hate me.
Dar daca tot ati intrat, va dezvalui prima pagina din romanul ala Chick lit pe care m-am apucat sa-l scriu, am scris 8 pagini si am renuntat. Va pupez.
Deci:
“Of, fir-ar-a dracu!”. Prima injuratura a zilei. M-am aplecat si am inceput sa adun ce am scapat pe jos, sa bag totul inapoi in plasa mare de rafie luata de la Carrefour, pe care o foloseam acum ca sa car haine dintr-un loc in altul.
Era o zi ploioasa si eu iar parcasem la dracu in praznic. “Intr-o zi poate am sa invat si eu sa parchez calumea, sa nu ma mai lupt cu toti taximetristii care imi spun ca sunt pericol public.” Ma gandeam in timp ce imi stergeam inca un strop de ploaie de pe frunte. In fiecare zi faceam la fel. Ajungeam pe la 18 – 19 seara, dupa aproape o ora de chin petrecut in trafic, ora in care imi venea de mai multe ori sa comit un genocid, in care imi antrenam serios piciorul pentru concursul “top de cate ori poti sa schimbi din viteza 1a intr-a 2a”. (more…)
(Eu cu mama acu fix 15 ani. Daca vi se pare ca seman prea mult cu mama, asa e.)
De cateva zile ascult colinde intr-una. Radioul de acasa e toata ziulica pornit pe Magic Fm, care de cateva zile s-a transformat in ceea ce se autointituleaza – Radioul lui Mos Craciun. Asa ca urechile mele sunt invadate de Mariah Careyuri care urla ca ele nu vor altceva de Craciun decat pe Tu, ceea ce denota fie ca este o mincinoasa, fie ca acest Tu este incredibil de bogat si ca o sa ii cumpere niste cadouri dupa Craciun, ca sa fie rentabil totusi. (more…)
