Copilul in borcanul cu miere
Acum cateva luni a dat norocul peste noi si i-am cunoscut pe oamenii minunati de la editura Vellant. Am inceput o colaborare cu ei si acum se deruleaza un frumos proiect care se intampla cam asa:
Oamenii au fost teasuiti pe Facebook timp de vreo 2 saptamni cum ca ii asteapta ceva misto de tot. Erau invitati sa dea Like la statusurile Vellant sau sa confirme participarea la un “joc” surpriza cu dezvaluire pe 4 decembrie. Dupa ce s-au strans in jur de 100 de persoane a inceput actiunea. Fiecare persoana a primit acasa o pagina dintr-o carte inca nepublicata. Pagina avea doar text, un loc pentru semnatura, si mult loc pentru insemnari creative. Oamenii erau indemnati sa se lase inspirati de text si sa isi lase amprenta cumva pe pagina. Sa deseneze, sa lase urme de cafea sau pete de ruj, orice. Apoi erau rugati sa trimita pagina inapoi la editura. In ianuarie va avea loc evenimentul de lansare a cartii hand-made in colaborare, iar titlul si autorul romanului sunt inca surpriza. Aici aveti un sneak peak. Si daca adaugati “Editura Vellant” pe Facebook puteti urmari desfasurarea proiectului pana la final.
Acum lumea deseneaza de zor in caldura caminului lor. Iar noi am fost aseara la Carturesti sa instalam un sevalet, cu o pagina deschisa tuturor vizitatorilor, plina de creioane si markerase, numa’ buna de exercitat talentul ilustrativ pe dansa. Si aici voiam sa ajung. La Carturesti. Mai fusesem eu si inainte, dar eram in trecere si nu am apucat sa vizitez toate colturile si cotloanele. Acum erau deschise toate incaperile, etajele, mansardele.
M-am simtit exact ca un copil aruncat intr-un magazin cu jucarii, dar nu unul normal, unul cu incaperi si etaje. Eu aveam insarcinarea de a ajuta cu sevaletul si in schimb am fost absorbita de raftul cu enciclopedii gastronomice din pivnita. Eram cu ochii cat cepele. Am luat in mana fiecare caramida din’aia cu milioane de retete. Erau si in romana si in engleza. Copertate frumos, cu titluri ingrijite si retete alese. Cred ca undeva in mine zace o mica bucatareasa pe care incep sa o descopar partial. Cea mai frumoasa era o carte denumita “The Ultimate Cook Book” care avea in jur de 1500 de retete… era mare si alba si avea titlul scris cu albastru. Cred ca am ridicat-o, rasfoit si pus-o la loc de vreo 5 ori. Asa ca mi-am pus in gand urmatorul lucru: daca nu se intampla ca printr-o minune sa se faca vreo cheta si sa imi apara cartea trimisa acasa sau sa mi-o puna mosu sub brad, o sa mi-o cumpar eu urmatoarea data cand n-am ce face cu 85 de lei, si ma apuc sa fac din blogul asta un fel de enciclopedie.
Adica, o sa mai fac o sectiune – intre home si about, unde o sa fie ceva de genu “the daily recipe” si o sa incerc sa pun acolo cat mai des ceva din “The Ultimate Cook Book”, pana termin cele 1500 de retete. O sa fiu ca in filmul ala “Julie and Julia”. O sa ne ingrasam, dar macar o sa fim fericiti. Sau o sa inlocuiesc masa de pranz cu ceva mai slabut ca sa pot manca seara ceva gatit… vedem noi. Dar o sa fie minunat! Si cine stie, poate-mi schimb meseria. Dar prima data trebuie sa pun mana pe CARTEA aia.
Asa, si ziceam de Carturesti. Vai cum e acolo, cate minuni poti sa-ti cumperi! De la romane la muzichie la filme si caietele colorate. Plicuri si cani de ceai, gemuri si miere si produse bio, albume si poze si… deci nu mai puteam! Eram innebunita. M-am abtinut cu greu sa nu-mi cheltui banii de factura de curent pe acolo. Am gasit chiar si un raft care te invata cum sa faci chestii handmade. Erau o groaza de carti cu arts and crafts. Apoi mai era o serie de carti cu exemple de decoratiuni pentru diferitele locatii – restaurante, hoteluri, cafenele si asa mai departe. Am gasit o enciclopedie pt. designeri, o carte numa cu genti vintage, si un calendar al carui pagini se transformau in origami-paper dupa folosinta. Era genial.
Deci mi-am propus sa-mi cumpar lunar macar o carte speciala de la Carturesti. It’s going to be great! Asta trebuie trecuta la new year’s resolutions. Laolalta cu mersu la aerobic. Si cine stie ce imi mai tuna creierii pana la revelion.
Va pup, weekend frumos, si sa mergeti neaparat pe la Carturesti ca veti fi placut surprinsi de targul din mansarda!
am fost si eu ieri si am trait acelasi sentiment cand am urcat sus, la Targul de Craciun, in mansarda aia unde nu mai fusesem niciodata. greu a fost sa nu sparg banii de lumina acolo
in schimb, mi-am tarat boyfriendul si i-am aratat, specific, tot ce vreau de Craciun: asta si asta si asta si asta si asta…
tu acuma descoperi carturestiul? like really? duuude.
nu acuma descopar carturestiu, acuma descopar pasiunea pentru gastronomie si carti de bucate
).
Nu ma duc draga la nici un Carturesti. that place is evil I say. acolo imi voi lasa si banii de chirie si de intretinere si de curent. Voi ajunge sa tai paginile din cartea cu retete si sa le bag la microunde pt extra flavor de hartie incinsa. Si eu incep sa imi fac lista pentru Mosu, desi tare cred ca nu ma baga in seama anu asta. Si Mosu e tot barbat.:D
de pe site`ul editurii
“pentru că vă place să LE CITIŢI, să le subliniaţi, să vă SEMNAŢI pe ele în cerneală, să le îndoiţi PAGINILE fără milă sau să le ţineţi cuminţi în bibliotecă”
sacrilegiu!!! le citesc si le tin in biblioteca apoi dar niciodata nu indoi pagini sau mazgalesc cartile! avand in vedere ca dau sute de mii pe ele, am grija de ele si nu le imprumut doar persoanelor care stiu ca se poarta la fel cu ele. cartile mele arata aproape necitite, nu`mi place nici sa “cracanez” cotorul prea tare sa se strice.
ieri mi`am luat noua carte dan brown , simbolul pierdut. e o editie frumoasa, pagini mai galbui asha, coperta dubla cu text in relief, frumos. cartea e pe aceiasi reteta cu celalalte 4 dar e catchy si placuta la citit.
WO! Foarte creativa campania. Sper ca toti care au primit sa fi contribuit. Au trimis toti foaie inapoi editurii?
“Cartile-ferestre in ziduri”. Acum nu stiu cum e cu cele gastronomice dar in rest nu sunt asa multe subliniate si indoite. Depinde desigur si de numarul de cititori care le iau in mana.