Si ce mai debordam eu de spirit civic! De chef de pus stampila! De exercitat opinia politica, de contribuit la sondaje, de calcat in picioare microbuzistii care faceau cozile la sectiile speciale. M-am trezit si m-am postat la televizor. In ciuda amendamentelor Adiului, care ma amenda pentru faptul ca stau numai pe net toata ziua, eu cautam sectii speciale obscure la care sa nu stau la o coada asemanatoare cu Gara de Nord. Ma inspaimantam la televizor cand vedeam ce e la Gara si la Facultatea de Drept, dar am zis ca sigur gasesc eu vreo ghena ascunsa la capatul lumii unde sa fiu doar eu cu stampila intr-o liniste profunda.
Asa ca m-am echipat cu buletinul pe la ora 1 jumate si am plecat la Facultatea de Agronomie de pe Marasti, unde deja din parcare mi-am dat seama ca n-o sa fie chiar placut. Cand eram aproape ne-am intalnit cu o prietena care ne-a informat ca daca vrem sa fim calcati in picioare si sa suportam o coada de minim doua ore, sa mergem cu drag. Ne-am intors infranti si ne-am decis ca mai incercam seara. (more…)
Stiati ca pe mine filmele cu o usoara tenta filozofica ma fac sa gandesc prea mult? Sa-mi pun intrebari existentiale? Bine, de fapt nici nu trebuie sa aiba tenta filozofica. Trebuie sa aiba un subiect care sa ma puna pe ganduri. Adica, acum vreo 3 zile ne-am uitat la “Hard Candy”, un film despre o fata de 14 ani care tortureaza un potential pedofil. Ne-am uitat fascintati la acest low budget care are in centru doar o conversatie psihiatrica si foarte putina actiune. El fuge dupa ea, ea il electrocuteaza la loc, il leaga la loc, iar scapa, iar o alearga, ea tot nu pleaca. Si asa mai departe.
Dupa care vreo 2 zile mi-am tot pus intrebari despre pedofilia asta si am incercat sa descopar potentiali pedofili in toate persoanele cu care ma intalneam. Very amuzant.
Aseara ne-am uitat la (500) days of summer. In mod ciudat, arata exact la fel ca un scenariu pe care voiam sa-l scriu eu, o data, la viata mea. Doar ca eu voiam sa pun date in loc de cifrele alea. Dar s-ar putea sa fie mai eficient cu cifre. Acu’ evident ca nu mai pot sa-l fac la fel, ca s-a facut. (more…)
Ante Scriptum: Nu vreau sa aud niciun comentariu legat de titlu. Eu sunt banateanca si asa vorbesc. N-am de gand sa spun “invatatoarei” doar asa, sa va fac voua pe plac *banatu-i fruncea*.
Prima zi. De orice. Nu e prea minunata pentru nimeni. Pe parcursul vietii treci prin mai multe prime zile, de tot felul. Prima zi la gradinita, cand plangi de simti ca iti ies plamanii pe gura, cand te gandesti ca lumea s-a sfarsit pentru ca parintii te-au abandonat intr-o mare plina de alti copii abandonati. Incet incet, ajungi sa te indragostesti de educatoare pentru ca e singurul substitut matern pe care il gasesti in toata gloata aia. Si seara, cand vin parintii dupa tine, parca tot nu iti vine sa crezi ca nu te-au abandonat. Circul se reia in schimb a doua zi cand vezi ca drumul tot spre gradi duce. La dracu.
Exista si varianta aia fericita (cum am fost eu), in care abia asteptam sa plece ai mei o data de acolo, ca sa pot eu sa stau sa ma joc cu copiiiiii. Cand am vazut ca acolo sunt multi copii, i-am somat pe ai mei sa plece o data si sa ma lase in pace. Ai mei s-au simtit probabil raniti putin in orgoliul lor de vrabiuta, dar s-au simtit in acelasi timp bucurosi ca nu s-au pricopsit cu un zid al plangerii.
Prima zi de scoala, aia din fiecare an. Exista 3 ani cruciali – a 1a, a 5a si a 9a, cand trebuie sa cunosti 29 de persoane noi si asta nu e foarte placut. Nici pentru cei mai sociabili dintre sociabili, nu e fun. (more…)
Obiceiurile nesanatoase nu sunt aceleasi lucru cu viciile. Asta pentru ca in categoria obiceiurilor nesanatoase se inscriu mult mai multe lucruri. La vicii mai poti sa renunti, dar obiceiurile nesanatoase sunt mult mai inselatoare pentru ca nu se descopera atat de usor. La vicii e clar: fumat, baut, drogat, f*tut. Mai sunt alea minore – mini vicii, le-am putea spune: cafea, cola, junk food si mai stiti voi. Obiceiurile nesanatoase… sunt ce vrem noi sa fie. Ce pentru unul e doar o chestiuta in viata, pentru altii e un obicei nesanatos. De exemplu.
Reactiile la nervi – se manifesta la fiecare altfel, dar exista la fiecare intr-un fel. Aia care apeleaza pur si simplu la vicii sunt slabuti, n-au creativitatea necesara de a-si crea un obicei frumos pe care sa-l foloseasca pentru a se descarca. A! Dar n-am spus nimic de obiceiurile sanatoase. Cel mai bine e sa-ti gasesti un obicei sanatos pe care sa-l folosesti la nervi. De exemplu, sa rontai un morcov. Ce bine ar fi.. “ma duc sa bag un morcov, ca nu mai pot de nervi!”. Ok. Neever gonna’ happen.
Dar eu am observat ca am o reactie foarte stupida la nervi. Asta pentru ca ieri m-am enervat ziua la munca. Desi credeam ca sunt ok. In sinea mea stiam ca sunt nervoasa, dar n-am crezut ca s-a si vazut. (more…)
Nu stiu ce s-a intamplat, dar cred ca m-a blestemat cineva. Dar nu grav, nimic foarte nasol, ci doar asa, ghinioane din’astea mici si enervante. Nu reuseam sa inteleg ce am patit de mi se intamplau toate chestiile alea. Dar sa detaliem. Pentru ca sunt sigura ca ati citit destul despre metrorex pe alte bloguri:
Cand am ajuns acasa inca era bine. N-am gasit loc de parcare chiar in fata, si nici n-am nimerit cheia corecta din prima, dar nu am considerat astea un semnal de alarma. Am vrut sa fac o ciorba dar mi-am dat seama ca n-am o oala indeajuns de mare, asa ca m-am reorientat. Am zis ca fac niste pulpe la cuptor si o supa crema. Mi-am scos retetele de pe net, mi-am pus laptopul la vedere in caz ca am nevoie sa mai arunc o privire si am purces spre bucatarie. Acolo ma asteptau pulpele de pui dezghetate si o punga neagra in care nu intelegeam ce era. AH. Vinete. Uitasem de alea. Bine, renuntam la supa crema si facem salata de vinete.
A venit si Adi care, mandru ca pregateam de-ale gurii, s-a asezat pe aproape cu o carte in mana ca sa nu ma lase singura. Si atunci parca toate au inceput sa mearga pe dos. Am pus pulpele la cuptor, cu un pahar de vin si alte condimente. Le-am crestat doar putin. (more…)
