thoughts of a drama queen

Weekendul asta a fost o nebunie pe roti si pe sine. Am strabatut clasicii 1200 de kilometri Ar-Buc dus intors, m-am pus in pat intr-o noapte la 4 jumate, intr-una la 3 si in ultima pe la 6. Sunt odihnita de nu mai stiu ce-i cu mine. Dar sa o luam pe rand.

Masina: am plecat din militari pe la 8 jumate seara. Resemnata ca o sa ajungem pe la 5 dimineata, nu imi puneam sperante prea mari in somnul din respectiva noapte. Eram 4 in masina, ceea ce a folosit macar la entertainingul soferului, daca nu la altceva. Oricum, ce te poti astepta dupa atatea ore de condus prin bezna cetoasa. Faceam glume din’alea de doi bani, in care eu il imitam pe baietelul din “Familia De ce?”, fata de langa mine dormea chircita cu capul pe  tetiera din fata,  soferul vorbea cu voce de moderator anii ‘60 si il acuzam pe al 4lea ca s-a asezat pe locul mortului si mortul a ramas acasa din cauza asta. Cand am ajuns acasa am cazut extenuata si nu m-am trezit pana – suprirza- a doua zi.

Acasa: acasaaaa, m-a asteptat mama cu sarmale si o supa galbena de dovlecel. Da macar era crema. Mie-mi plac supele crema. De aceea o sa imi cumpar mixer si o sa fac multe multe supe crema. Dar in fine, sa nu deviem in stilul caracteristic. Pe langa supe mi-a mai pus in fata o cutie de vitamina C cu zinc, “sa le iau preventiv”. Tot la fel de preventiv ar trebui sa iau si calciu cu magneziu “sau macar sa mananc cate o bucatica de cascaval, in fiecare zi”. Am constatat ca discut mai mult cu mama cand sunt plecata. Cand sunt acasa ne multumim doar sa stam in aceeasi camera, eu sa-mi fac unghiile si ea sa palavrageasca ceva despre cat de importanta e sanatatea in viata noastra. E un laitmotiv.

In rest, am petrecut. Dupa cum spuneam am ajuns la orele mentionate mai sus. Am fost la zile de nastere, cafenele de fitze, un tub party unde eu m-am distrat foarte tare dar dupa spusele lui prodanica mirosea a sobolan mort si oamenii deja dormeau pe podea in jur de ora 3. Dupa cateva pahare de Cuba Libre, mie mi se parea distractia totala acolo. Apoi am mers acasa pe jos prin ploaie dar, stati linistiti, inca nu se arata niciun semn de gripa. Doar mi-a plouat in cap si mi-a facut parul sa arate ca o veverita ploata si sa miroasa aproximativ la fel. Nu ca am mirosit prea des blanuri de veverite plouate, dar intelegeti voi paralela.

Tren: Dumnezeu iar m-a pedepsit cu un drum din’ala de 11 ore cu trenul. Auzi ca cica Intercity. Te apuca rasul! Ba nu, plansul, daca trebuie sa mergi ca mine, Ar-Buc. Si o caruta ar merge mai repede decat trenul ala pe anumite portiuni. Sa nu mai aud scuze din’astea ca sunt lucrari si nu stiu ce mama naibii, ca nu ma intereseaza! Lucrari au fost si vor fi cat timp traim pe planeta asta, mi-ar placea sa nu mai fie chestia asta o scuza. Dar e ok. M-am imprietenit. Cu o fata care mergea de la Alba la Brasov, studia la Academia Militara si mi-a povestit despre toate regulile lor de genul “nu ai voie nici in weekend sa ajungi dupa ora 10″ decat cu nu stiu ce permisie speciala, fiecare se ocupa de cate un sector de facultate pe care trebuie sa-l curete, vara ii trimit in tabere de 3 saptamni in care umbla 32 de km zilnic, cu ghiozdan, arma si bocanci, imbracati in camuflaj. Mna, povesti dinastea SF.

Dupa fata am inceput sa discut cu o tanti de varsta mamei, cu care am dezbatut totul de la Basescu la Petre Roman la comunism la Monica Columbeanu la credite si inflatie, comert cu droguri, mafioti si vamesi. A fost entertaining. Dupa ce in final, trenul a ajuns cu o ora intarziere, in gara ma astepta printul care m-a purtat pe o Skoda cu coama alba pana la casuta din povesti.

Acasa, part 2: Mi-a zis Adi sa nu mai scriu despre el pe blog. M-am milogit in toate felurile, dar a zis nu. Asa ca n-o sa pot sa va povestesc nici de faptul ca am ajuns sa-mi gasesc masina spalata, interior si exterior, tratament la care saraca de ea nu mai fusese supusa niciodata. N-o sa va pot spune nici de biletelele de “i missed you” de pe frigider, si nici de crizantemele pe care mi le doream si care brusc au aparut in vaza. N-o sa va zic nici ca azi dimineata mi-era parul incalcit ca la un boschetar cu dread-uri, si ca a stat sa ma descalceasa cu peria cand putea sa-si vada de treburile lui masculine. N-o sa va zic nici “daca asta nu-i dragoste, atunci ce e?”, asa cum planuiam sa va zic. Dar acu’ pe bune. Cine mai sta sa descalceasca parul dimineata la ora 8?

Gata, v-am relatat weekendul in cativa pasi simpli. Vremea e in continuare ploioasa.