Eu sunt o sensibila. Probabil stiti. Iar in weekendul asta mi s-au intamplat multe chestii care mai de care mai sensibilicoase. Nu mai atac subiecte dure sau sensibile. Va povestesc ceva asa usurel de luni. Sa ne emotionam, deci.
Sambata am fost la targul de carte Gaudeamus sa filmam actiunea pe care o intreprindem cu agentia Vellant. Actiune la care va tot invit pe Facebook si care speram sa inceapa cat mai curand. Saptamana asta sigur. Deci cine a dat Like acolo, sau cine a confirmat eventul va primi saptamana asta ceva dragut in posta electronica 
. Si ne-am emotionat pentru ca am pus acolo un sevalet cu o pagina de carte, carioci, creioane si tempera, si am invitat lumea sa-si lase insemnarile pe margine. Intr-o zi s-a umplut pagina si a trebuit inlocuita cu una proaspata. M-am bagat si eu la creatie si am desenat ochi straini, vaduve si lacrimi.
Tot la Gaudeamus m-am plimbat pe la standurile de carti si imi venea sa fac o criza de apoplexie. Voiam sa-mi cumpar tot! Toate cartile in toate dimensiunile si culorile. Pentru ca erau reduceri. Si ele erau asa frumoase si miroseau bine! Neintimidata de aglomeratia de la targ, m-am strecurat pe la toate editurile si am pus mana pe cartulii. (more…)
Dragii mei compatrioti. Vorbim astazi nu despre alegeri, nu despre domnul presedinte care loveste sau nu un copil, ci despre o alta chestiune poate mai importanta si anume – recensamantul.
Recensamantul este acea actiune prin care populatia unei tari este numarata, clasificata, impartita si adunata in acelasi timp. In urma recensamantului se alcatuiesc statistici, se incadreaza populatia tarii in diverse clasificari in functie de diferite standarde. Se intampla o groaza de chestii in urma acestei numaratori, datele se mentioneaza si se rasfoloseste 10 ani de la data ultimelor sondaje, asa ca e foarte important ca ele sa fie furnizate corect si intr-un numar cat mai amplu.
Situatia e clara, din punct de vedere teoretic. Dar mie mi-ar placea sa aflu cum stau lucrurile practic. Eu n-am participat pana acum la un recensamant si va fi prima oara cand o sa particip, peste cativa ani. Inca ma gandesc daca sa particip sau nu. Pentru ca mi-e frica, de exemplu, ca o sa fiu pedepsita ca locuiesc in Bucuresti fara mutatie (pana atunci probabil ca o sa imi fac, dar imi pun problema din punctul de vedere a oamenilor care poate n-o sa aiba). Mi-e frica sa nu trebuiasca sa platesc impozit pentru cainele sau pisica pe care ii am in gospodarie si pe care inca nu i-am declarat niciunde. N-am chef sa intre recenzorul peste mine in casa in timp ce imi beau cafeaua. (more…)
Deoarece am fost asaltata cu laude la adresa dansului, m-am decis ca este neaparat necesar sa ma duc sa privesc filmul “Concertul”. Noul meu coleg Alex i-a marturisit sefa-mii ca a plans la Concertul, asta desi a inceput lurul la noi de doar o saptamana. Sefa-mea a spus ca si ea a plans si ca de fapt, toata sala era in lacrimi. Dar ca in rest au ras. Ca tot filmul e de un comic fantastic, doar sfarsitul e de plans.
Atat mi-a lipsit. E-mail la Adi ca hai la film. Adi ca bine, dar sa nu fie la mall. Nu ne plac mallurile, sa fie clar. Bine, ok, lui nu-i plac mallurile. De dragul de a vedea filmul in liniste sunt dispusa sa fac un compromis. Am descoperit ca filmul ruleaza la Studio, pe Magheru si am decis ca it’s good enough. Am mai racolat un cuplu de prieteni, am cersit ieri un cod de Orange si eram gata de vizioanre.
Am plecat in graba de la birou, ne-am suit in vanjosul metrou, am ajuns la fix la locul de cumetrie, ne-am oprit pe la o patiserie, ne-am intalnit cu baiatul cu biletele, care ne-a salutat “ce faci, prietene?”, am intrat si ne-am pozitionat in scaune, asteptam deja sa-nceapa lumea sa baune. Bine hai ca n-o sa o tin asa tot postul. (more…)
Se facuse vreo 17 aseara si nu mai aveam de lucru. Asa ca am inceput sa browsuiesc siteuri si eu, ca orice om. M-a lovit brusc o curiozitate cum ca ce s-a scris in presa straina despre alegerile astea din Romania. Ok, noi tot spunem, facem, dregem, ne revoltam, ne agitam. Dar ia sa vedem ce au inteles copamantenii nostri de pe alte meleaguri despre aceste alegeri. Sau mai degraba, ce n-au inteles.
“If he (Geoana) loses, it will be because he lacks Mr Basescu’s human touch, and because doubts remain over his ability to control the “red barons” in his own party.” zice BBC News, intr-un editorial despre alegeri. Tot BBC News incheie apoteotic “Leaving Calarasi, to reach the motorway to Bucharest, the steel-works which Nicolae Ceausescu built up here rose like a separate city, its chimneys and factory halls floating against the sunset. From such a distance, no-one would guess that it is just a shadow of its former self, a rusting hulk sinking into the ploughed fields.”
Adica, in traducere, Ceausescu a construit niste chestii atat de minunate, iar ingratii de noi le lasam sa se rugineasca si sa se prabuseasca. Noroc cu acest presedinte plin de calitati profund umane, pe care multi nu reusesc sa le vada. (more…)
Unii au pasarele pe cap. Altii au stoluri. Altii pitici, o armata intreaga, o tara de pitici albastrii ca in Smurfs. Am si eu o gasca de pitici, care are fiecare atributia lui, adica fiecare se ocupa de un anume tabiet din viata mea pe care trebuie sa-l respect, pentru ca altfel imi intra piticul in coma si e greu de resuscitat. Piticii apar si dispar, pentru ca unii isi vad de viata pe masura ce tabieturile mele se dezvolta. Atunci se muta altul in cutia mea craniana si isi face veacul pana cand i se termina si lui ciclul de viata.
Primul pitic apare dimineata, la prima ora, cand suna ceasul. Atunci eu nu vreau sub nicio forma sa ma trezesc. Piticul imi zice nu, nu nu. Mai stai acolo trantita. Si atunci am noroc cu Adi care se ridica constiincios si ma lasa pe mine sa mai zac vreo 10 minute pana se linisteste piticul. Apoi pot sa imi vad de toaleta matinala. Urmeaza piticul care se ocupa de stomac, un pitic nou, pe care nu il aveam inainte sa ma mut. Adica inainte sa ma oblige Adi sa mananc micul dejun pentru ca e cea mai necesara masa a zilei! Si atunci piticul de stomac plange, urla de foame. Ma face sa ma simt rau de foame. Mananc un bol de cereale, un iaurt, ceva light. Daca piticul va fi responsabil cu ingrasarea mea, il bag in coma si ma doare la basca!
Piticul de pe drum e un dragut, ii place cand conduc si ii place sa asculte muzica. Asta trebuie sa fac si eu. Diminetile in care nu conduc si merg in dreapta Adiului sunt extrem de triste pentru piticul autovehiculist. (more…)
