Tot cu mutatu asta
Ce-am mai facut… pai: am bocit, de exemplu. Sambata seara m-am pus eu sa impachetez haine. Imi propusesem sa-l astept pe Adi, sa ma ajute, ca sa fie acolo in caz ca ma apuca vreun atac de panica in momentul aruncarii hainelor in saci. Dar cred ca totusi nevoia mea de a ma desparti cu drama de apartamentul pantelimonic a depasit ratiunea, asa ca am inceput sa impachetez singura. Stiam ce ma asteapta. Aveam valuri de emotie care ma tot copleseau, calduri si frisoane in timp ce mototoleam o noua bluza si o aruncam intr-un nou sac. Dupa ce am terminat cu hainele, m-am uitat la salteaua care zacea prietenoasa pe podea si m-am gandit “n-o sa mai dorm aici niciodata”. Am ridicat plapuma si am dat s-o intind, dupa care am simtit o nevoie acuta si dureroasa sa ma intind in pat. Si m-am intins. Si acolo am izbucnit. Si am plans asa, in hohote, cu o tristete pe care n-o puteam explica. Pentru ca nu-mi parea rau ca ma mut cu Adi. Doar imi parea rau ca plec de acolo. Makes sense?
Si asa, rosie ca un cartof nou, am intrat la pitulici in camera, iar ele au sarit pe mine sa ne imbratisam in 3, lucru care nu m-a ajutat deloc ci doar m-a facut sa plang mai rau. Nu puteam vorbi, aveam noduri in gat si daca incercam sa zic ceva mi se umflau narile ca la un pui de dragon. Nu era dragut deloc. “Hai pitu, nu mai plange, esti nebuna? te duci si tu intr-un loc cu gresie si faianta, n-o sa ti se mai lipeasca picioarele de jegul de pe jos!” sunau incurajarile incurajatoare ale fetelor. Nu gaseam niciun contraargument. Asa era. Totusi, ca sa ma simt mai bine m-au lasat sa nu le dau cheile inapoi. Sa le tin acolo, in caz ca. In caz ca ma da Adi afara si n-am unde sa merg. Dar ele au imbracat-o frumos si au zis “las’ ca trebuie sa aiba cineva de incredere cheile de la casa”. Works for me.
Ieri am fost gospodina nedisperata. Am fost ca un cuplu din filme. Ne-am trezit, am plecat la Selgros, am cumparat aspirator, scaune de bar, condimente si sosuri si tot felu de alte chestii trebuincioase din frigider. Dupa care am pus muzica, eu m-am apucat de gatit si Adi a pus doua pahare de vin. Mai sorbeam din pahar, mai invaretam in sosul de paste. La 4 a venit un alt cuplu in vizita. Ne-au adus cadou o vaza. N-aveam asa ceva in posesie, deci e bine. Am pus masa, i-am servit, am halit cu totii cu pofta ca cica mi-au iesit foarte bune. Am vrut sa fac si clatite dar in loc de asta mi-am pus un alt pahar de vin. Si am sorbit si ne-am inveselit cu totii. Dupa care am facut cafele, sa ne trezim, ce mama dracu, era ora 5.
Altceva? Am ocupat doua treimi din dulap. Deci am multe haine, din care jumate nu mai imi plac, dar ce sa fac. Le-am adus, ca nu ma tine sufletul sa le arunc. Am adus si pantofii. I-am insirat pe toti frumos intr-un dulap lung cat holul. Adi inca nu si-a adus toate hainele. Noroc ca si el e ca mine, si are o tona de haine. Nu stiu unde o sa ni le bagam pe toate. Dar si mai curios e – cum au incaput toate hainele astea in camera mea de un metru si un snitel patrat inainte? Bine-o fi.
Si cum stateam noi asa aseara gandindu-ne ca o sa ne bucuram de vizualizat grey’s in liniste, da cumnatu-mio mesaj cum ca “diseara-i meci”. Eu, in naivitatea mea, credeam ca vrea sa-l cheme undeva la meci si deja imi imaginam cum o sa stau linistita sa ma uit la seriale in pat. Ah nu, n-am inteles, vor sa vina la noi. Am incercat sa trec peste indignarea initiala, dupa care mi-am dat seama ca totusi am o portita de iesire : noi nu avem cablu! nu ne-am facut abonament inca la internet si tv, deci e useless. Daca vor sa vina sa se uite la purici, ok. Ce credeti, ca am scapat asa simplu? Au adus un vodafone net mobil, am receptat meciul cumva pe internet, am legat laptopu la tv si uite-asa mi-am petrecut duminica seara uitandu-ma la Steaua Rapid, facand popcorn si fiind o gazda spiritual-amuzanta.
In alta ordine de idei, imi place tot mai mult casa “noastra”. E frumoasa. Si curata. Si minunata. Si buna de primit invitati (care tot vor sa vina, si nu stim cum sa ii mai programam), si de gatit, si de iubit.
N-am castigat la loto. Dar nu a fost karma potrivita. Pentru ca eu nu stiam ca mai nou se fac extrageri si joia!! Si eu aveam toata karma pusa pe duminica. Asa ca am avut doar un numar – 16 – ziua mea. Nu ca la numerele de ieri as fi avut mai mult noroc. Dar egal. Trebuie insistat, zic. O sa mai pun. Mai incolo.
Housewife scrie pe tine:)
Lasa fata, ca e fain ce ti se intampla!
Take care !
this is the end of an era
)
He He He i love this part.Sa nu-l lasi sa-si arunce hainele purtate pe unde apuca.Noua barbatilor asa ne place sa facem si dupa aia va luati dupa noi si… voi aveti mult mai multe haine de lasat insirate prin casa.E naspa cand te trantesti pe fotoliu si te lovesti in tocul pantofului pe care l-ai purtat acum 2 luni. He He He
Iti dai seama ca deocamdata incercam sa ne purtam civilizat si organizat si sa le tinem pe toate in dulapuri.Ca de aia avem tone de dulapuri! Dar mersi pentru sfat.
i know that feeling..cu mutatu la iubit,dar tre sa recunosti ca e placut si mai ales etaland in 3 sifoniere (in cazul meu ) numa haine..si binenteles ca nu pot sa renunt mai la nimic..fie , o bluza.ATAT! fetele stiu d c
)
Da… doar ca problema e ca, etalandu-mi toate hainele, mi-am dat seama ca n-am cu ce sa ma imbrac
). Nu-i misto? Deci salaaaaaaaar! Vreau!
imi suna foarte familiara povestea asta cu mutatul si despartitul de o casa care ti-a fost draga.
aceleasi sentimente si aceeasi reprinza de plans in hohote am executat eu la plecarea din casa prietenului comun mircea. si am desconsiderat un pic noaua casa pe care acum aproape ca o iubesc.
la tine probabil ca “aproape”-le asta va fi potentat de iubit, asa ca sa-ti fie frumos si dulce.
Si acuma sa recunoastem, nu ca la prietenul comun mircea ar fi fost vreun palat sau ceva
).
Cum nu era nici la mine de altfel. Era o ghena cu linoleu rosu. Dar imi placea de ea asa, jegoasa.
Eu asa sunt obisnuita sa reactionez la fiecare schimbare… desi in sinea mea stiu ca daca am ales sa fac schimbarea respectiva, trebuie sa aiba mai multe aspecte pozitive decat negative.