thoughts of a drama queen

Numarul unu: Bagajul se face la repezeala, astfel incat tot timpul se uita ceva vital. Nu conteaza ca e periuta de dinti, sau inca o pereche de sosete, nu conteaza ca ti-ai luat 10 perechi de pantaloni si doar doua bluze, ceva sigur se va intampla. Esential e sa faci totul noaptea tarziu cu ochii inchisi si sa uiti ceva, ca sa te poti enerva dup-aia. In repetate randuri mi-am uitat periuta de dinti si am fost nevoita sa achizitionez una noua de la alimentara, asa ca in ultimul timp imi aduce Adi tot timpul aia pe care o tin la el. Imi uit tot timpul piaptan, elastice, de par, agrafe, astfel incat sa-mi stea oribil paru’ si sa ma plang non stop. De data asta n-am avut manusi, ceea ce era sa ma enerveze destul de rau, dar in rest n-am uitat nimic de mare angajament.

Numarul doi: Cand se pleaca la munte, momentul trebuie ales cu grija. De obicei se propune o ora abstracta cum ar fi un 4 jumate, 5, ca sa incerci macar, desi te minti singur, sa eviti aglomeratia din trafic de la ora 6, 7. Dar tot de obicei, lumea intarzie, stai ca trebuie sa mergem sa il luam pe nu stiu care de nu stiu unde, si ne asteptam unii pe altii, cutarica si-a adus aminte ca si-a uitat maieul acasa si trebuie sa se intoarca. Si uite-asa se face 5 jumate si noi ne invartim in fata firmei, iar eu intreb ca un copil mic “plecam? plecaaaaaaaaaaam? plecam?”. La 6 plecam. Bine, plecam e un pic fortat pentru ce am facut noi, pentru ca am stat intr-o coada bara la bara pana cand am ajuns in OTOPENI! Da, ati inteles bine. Bara la bara, de la firma pana in otopeni. Normal, reteta de succes a unui drum lung e sa te opresti la fiecare benzinarie pentru pipi, in fiecare parcare pentru pauza de tigara, la mec pentru aprovizionare cu chimicale ingrasatoare. Uite-asa, un drum de 3 ore se poate transforma intr-un drum de 5 ore jumate.

Numarul trei: Se aduna multa lume la o cabana, unii care au legatura cu altii si unii care nu au. Chiar si cei care au legatura cu altii, tot nu sunt indeajuns de legati incat sa se astepte non stop si sa-si suporte unii altora chefurile si programul. Stai sa mergem cu totii sa vizitam dealul cu zapada! Pai cutarestii nu s-au trezit, cutarii nu vor la plimbare, cutareilor le e foame. Si uite-asa stam si dezbatem toti infofoliti, intr-un hol de cabana, eu toata rosie de caldura si plina de nervi, cum ca ce sa facem. Pana la urma ne ridicam siguri si plecam in explorare, si dupa doua ore, dupa ce ne-am indopat cu ciorba si papanasi, vin si alti hamesiti de foame. Asa am reusit sa stam 4 ore intr-un restaurant.

Numarul patru: Imi place ciorba. Da nu-mi plac casele astea de la munte care pun tot timpul muzica populara, muzica haiduceasca, muzica popo-haidu-maneloasa. Nu mai pot cu asta! Asta pe langa faptul ca a trebuit sa suport impactul vizual din asa numita “Coliba a Haiducilor” – supranumita “Cuibul Clabucilor” din Poiana, unde toti peretii sunt umpluti cu blanuri patate, pusti baltate, ceramici prelucrate, plante uscate si materiale colorate! E efectiv dureros sa privesti peretii in locul ala. Noroc ca mancarea e buna si vine repede. Daca vreti si una pozitiva, in aceasta excursie am mancat cei mai buni papanasi ever – la un restaurant/vila numita “Craiasa Muntilor”, 3 gogosici cu smantana si gem de afine din belsug, o veselie a simturilor nu alta!

Numarul cinci: M-am simtit bine la munte, nu zic nu.Am dormit enorm de mult, in patul mare si alb si sub plapumioara ce mirosea a detergent. Imi placea mirosul asta de detergent. Am mancat traditionalul gratar cu traditionala salata si traditionalii cartofi in coaja, dupa care am baut o traditionala sticla de vin si ne-am zbantuit pe muzici, am dansat pe “Angels” a lui Robbie, jumate beti si jumate iubindu-ne nespus, am fumat din narghilea si ne-am culcat pe la 3. Dar sa nu-mi fie cu suparare, nu mai vreau sa merg la Moeciu! E doar un sat plin de vile unde n-ai ce vedea. Daca te plimbi prin Moeciu e ca si cand te plimbi intr-un complex rezidential plin de vile, pe care le poti viziona daca doresti sa le cumperi sau sa mergi in prospectie pentru urmatoarea cazare. Gratar si narghilea putem face oriunde, zic sa ne orientam data viitoare intr-un loc unde poate NU merge tot Bucurestiul in weekend si unde poate NU stam 20 de ore in masina inainte sa ajungem. Adica daca tot stau 20 de ore poate ma duc la Praga data viitoare. Si acolo am si ce vedea in afara de vile de inchiriat.

Per total a fost frumos dar nu prea. Stiti cum zic? M-am odihnit pe bani, am mancat ciorba cu vedere la o zapada care se topea, m-am plimbat 15 minute pe alta sosea decat Pantelimon. Bine-o fi .