thoughts of a drama queen

Dragii mei cititori de blog, doresc sa folosesc aceasta cale ca metoda de a va anunta ca mi-am descoperit o noua pasiune si, putem sa-i spunem asa, specializare. Weekendul asta al revopsirii si zugravirii a fost pentru mine o adevarata revelatie, un weekend in care mi-am dat seama ca am adevarate veleitati de muncitor necalificat. Deci daca aveti nevoie de cineva care sa va trebaluiasca in casa in timp ce zugraviti, eu sunt persoana potrivita. Accept plata in pantofi. Sa va povestesc cate ceva despre metodele mele de lucru si mai ales despre calatoria initiatica in care de la o neindemanatica ce nu stia sa tina pensula in mana, am ajuns o hartista a caloriferelor.

Am ajuns sambata dimineata imbracata in haine de casa si cu chef de munca. Dimineata ne-am baut cafelele ca doi boemi ce suntem, dupa care ne-am grabit pentru ca toata familia era la treaba si era urat sa fim chiar noi aia care dorm mult. Am trecut la vopsit tocul usii de la dormitor, cu o cutie de vopsea si o pensula in mana, cocotata pe un scaun si nestiind ce dracu fac. La inceput m-am mironositit eu, ca vai, ca cu manusi, ca nu stiu ce, dar am renuntat la ele dupa primele 10 minute pentru ca mi se lipeau de maini si eram total ineficienta.

Am invatat sa curat vopseaua care curge pe geam si pe jos cu “gaz” sau cu diluant, dar trebuie repede pentru ca gazul absorbit in material nu mai sterge bine. Am trecut apoi la vopsit geamul din balcon, cu soacra-mea langa mine pe post de radio show. Astfel am fost pusa la curent cu toata viata ei de la descoperirea aspirinei incoace, iar dupa ce am ascultat cu stoicism a declarat ca ne vom intelege bine. Dar distractia a continuat la scurt timp, pentru ca a trebuit sa ies afara si sa vopsesc grilajul de la geam si suportul de flori (la parter dragii mei, la parter. inca n-am ajuns sa atarn intr-un harnasament dinala de spalator de geamuri. dar cine stie). Mi-am luat scara, carpa, vopseaua, pensula, si un suport improvizat de pus cutia de vopsea.

Dupa care am devenit multifunctionala – cu o mana vopseam si cu o mana ascultam Kiss Fm fresh top 40, pentru ca Adi s-a gandit sa imi puna la dispozitie si niste entertainment daca tot ma pune la munci. In timp ce dansam ca o apucata pe melodia aia a lu Connect – R, adica ma bataiam de pe un picior pe altul pe scara, cu pensula, cu parul prins intr-un guguloi neatractiv si murdara de vopsea pana in gura, s-au gandit unii ca ar fi frumos sa se casatoreasca. Asa ca mirii au venit cu lautarii, cu nasii, cu jeepu, cu acordeonu, cu mama si tata, sa se plimbe pe strada. Nu in ultimul rand, au venit cu o camera de filmat, care, de ce nu, ma prindea si pe mine in cadru. Grozav! Fix ce mi-as fi dorit si eu pe caseta de nunta. O zugraveasa care danseaza.

Am mai vopsit apoi un geam intreg si un toc de usa, mi-a picurat vopsea in par, pe maini, pe spate, pe nas. Am frecat canapeaua si fotoliile pe care ni le-au lasat fostii proprietari si care aratau intr-un hal fara de hal. Dupa aceste eforturi care m-au lasat uda leoarca, am fost decretata buna de munca.

Adi al mei era ca un patron cu muncitorii. Mai venea, mai dadea indicatii, se uita, zicea sa mai dam un strat ici colo, cartea la chituielile lu’ taica-su, la slefuieli, la culoarea care parca nu-i destul de alba. Punea mana la treaba doar dupa ce plecau muncitorii, dar in stil propriu, ca de exemplu aseara, cand si-a mai chemat niste tovarasi sa care saci, si pe la 8 mi-a trimis mesaj ca ei beau bere, se uita la meci si asteapta pizza.

Acestea fiind spuse, nu m-am odihnit deloc in weekend si ma simt ca un somalez care a fost biciuit sistematic. Am visat azi noapte ca am facut accident cu masina. M-am frecat cu piatra ponce pe maini, unde am omis sa ma dau cu gaz. M-am julit, si acu’ ma doare pielea. Dar apartamentul e alb, stralucitor si miroase a diluant. Yupi! Weekendul viitor continuam.