Am citit de curand pe un faimos blog ca Aradul e un oras plin de mafioti interlopici ce se ocupa cu o gramada de ilegalitati. Ca e plin de coruptie, de politicieni infecti, de interese si jeguri. Bineinteles ca m-am umflat imediat in pene. Ca cum, ca ce?! Oamenii au mereu tendinta sa isi laude orasul din care provin, sa spuna ca e cel mai mare si mai tare si e normal sa fie asa. Pentru ca de orasele alea ne leaga niste amintiri, niste sentimente de familiaritate si inseamna putin mai mult pentru inhabitanti decat pentru restul. Bun.
Cum ziceam, recent am fost acasa. M-am intalnit cu gasca si am scos la iveala noile povesti pe care inca nu le stiam. Nu erau multe, pentru ca tin legatura cu majoritatea si prin mediul virtual deci aflu ce e interesant pe loc (De aia lui Adi i se pare ca nu prea avem ce vorbi cand ne intalnim). In lipsa de alte subiecte de conversatie, incepem sa vorbim si despre ce nu ma intereseaza in mod deosebit. Adica scoatem si descoasem diversi cunoscuti si intamplarile din viata lor (Asta inainte sa ne adancim in discutii profunde despre cultura si arta. Ba nu, nu facem asta). Dupa doua zile de discutii dinastea am avut o trista revelatie – Aradul chiar e un oras de mafioti, plin OCHI de copii de bani gata care nu fac altceva decat sa se dea in stamba intr-un mod grotesc, sa se dea in spectacol ieftin si sa nu fructifice in niciun fel toate posibilitatile alea care le-au fost oferite pe tava. (more…)
V-am spus acum ceva timp ca ai mei se muta din casa unde am crescut intr-un frumos apartament. Ei bine, gata, s-a intamplat, s-au mutatara. Toata treaba s-a desfasurat exact cu 3 zile inainte sa ajung eu la Arad. Bine, au inceput ei sa se mute in urma cu cateva luni, dar procesul de carat cutii din stanga in dreapta dureaza mult timp si este absolut extrem de extenuant. Asa ca s-au gandit ca mai bine ne asteapta pe noi pentru ultimele caraciuni.
Am fost intampinati vineri noaptea de catre o mama a mea pe jumatate adormita, care a reusit totusi sa mai stea de povesti cu noi juma’ de ora in bucatarie si sa ciocnim un vin mic in sanatatea viitorului apropiat. Ne-a fost prezentat noul apartament care arata impecabil, tot parchet, lumini, gresii si faiante, mobile noi stralucitor de curate, usi glisante si termopane sicoase. Ba chiar si ghivecele de floricele mi-au fost prezentate individual, fiecare insotit de mentiunea de pret si alte detalii tehnice de achizitie. Gunoiul al carui capac se deschide atunci cand deschizi usa este o inovatie extrem de folositoare, noua masina de spalat si noul frigider tronau in bucatarie, cele doua bai echipate complet cu perdelute colorate si balconul interminabil care iti permite sa treci dintr-o camera in alta, sunt doar cateva din facilitatile minunatului nou camin al parintilor mei. Ei au recunoscut ca inca se simt ca la hotel, iar tata se trezeste dimineata intreband “Azi ce mai vizitam?” ca si cand ar fi cazati pentru o saptamana in metropola Arad si isi respecta pur si simplu itinerarul.
Fericirea nu a durat mult, pentru ca a doua zi am fost invitati sa participam la munca de jos, adica sa contribuim si noi la echipat cutii, pus in masina, dus la apartament, urcat sus, aranjat pe unde mai incap. (more…)
De cand am inceput sa am destula energie incat sa nu mai stau locului o clipa, ai mei s-au gandit ca cel mai bine ar fi sa exploateze toata treaba. Pai de ce sa stau eu in casa si sa zgarii canapelele cand pot sa verific daca am simturi artistice pe care sa mi le dezvolt, cand pot sa merg la palatul copiilor sa ma dau in stamba la toate cercurile de ceramica, desen, pian, teatru de papusi si creatie de jucarii, cand pot sa joc baschet de performanta sau sa fac fotomodelism.
Am incercat de multe ori sa fac teatru, pentru ca tot aveam impresia ca ma pricep si ca sunt minunata si ca o sa fiu o vedeta facand asta. Nimic mai gresit. Nu eram chiar un arhitalent, desi nici prost nu ma descurcam. Doar ca teatrul facut intr-o spelunca pentru copii la Arad nu e chiar invatatura de top pe care ti-o doresti. Am trecut de la o trupa la alta in cativa ani si m-am fatzait pe niste scene de cateva ori. A fost dragut. Dar, inainte sa ajungem sa ne fatzaim pe scene in costume, trebuia sa trecem prin lunile obligatorii de dezghetare, cum ar veni.
Faceam diverse jocuri de detensionare a atmosferei. Ne asezam cu totii intr-un cerc si trebuia sa ne prefacem ca aveam o minge imaginara, pe care trebuia sa o transportam de la unii la altii, in tot felul de ipostaze bizare. (more…)
Zilele astea mi se intampla multe lucruri, dupa cum v-am povestit si mai jos. Profesional, personal, se amesteca ite si fire si obiecte si taskuri si in capul meu e o ciorba pe cale de ingrosare. Asadar, noaptea ma invadeaza cele mai cretine vise. Nici macar nu sunt complicate visele. Daca stau sa le analizez, pot si singura sa imi dau seama de unde porneste asta si incotro se duce aia. Ce asocieri dubioase a facut capul meu astfel incat sa rezulte visul X. Ma distreaza chiar uneori cum s-au amestecat toate si ce mamaliga a iesit in final. Visele mele sunt un fel de telefonul fara fir din care iese o harababura.
Sa va explic. Acum doua nopti. Am visat ca eram cu Adi la Arad si am iesit in oras cu prietenii mei. Era un fel de petrecere, sau ceva, oricum erau multi din cunoscutii mei prezenti. Totul bine si frumos pana cand eu m-am scuzat si am zis ca merg la baie, iar in drum spre m-am intalnit cu alti prieteni care m-au invitat sa beau ceva cu ei si eu am zis ok! Uitand complet de Adi. Se pare ca el ma suna disperat sa afle unde sunt sau ce am facut, dar cum n-a dat de mine a plecat nervos.
M-am chinuit sa il impac (bineinteles, in aceeasi zi, pentru ca in vise nu te mai culci ca sa te trezesti, se intampla toate intr-o succesiune ilogica), dupa care am iesit iar la un suc. Si stateam noi la suc si Adi incepe sa povesteasca despre cum a facut el sex cat am lipsit, cu doua fete. O data la etaj si o data la parter. (more…)
Saptamana asta e o saptamana din’aia in care poate sa ne cante cineva un horror-tune in spate si se potriveste. Avem atat de multe de facut incat am prefera sa ne scoatem globii oculari si sa-i donam la saraci. A plecat sefa-mea in concediu. Cand se intampla asta, inseamna ca un art din 4 a plecat in concediu. Au ramas 3 arti carora li se impart proiectele artului plecat, plus propriile proiecte, plus proiecte noi, plus proiecte vechi care se intorc exact cand ti-e lumea mai draga.
Aseara am numarat asa ochiometric vreo 40 de mailuri trimise si vreo 45 de mailuri intrate in inbox. Adica multe multe. Colegu’ Tibi care a ramas cu responsabilitatea de a fi sef cat timp lipseste sefa, s-a luat cu mainile de cap pentru ca era pus in Cc pentru orice tampenie. Client Servishi veneau si plecau ca la carnaval, ajunsesera deja sa stea la coada ca sa ne mai ceara una alta. Promisiuni in vant erau aruncate de catre unii altii, de genul “dada, las ca-ti fac mai incolo” sau “dupa ce termin asta ma apuc negresit de ce mi-ai cerut”, etc.
Avem un proiect deosebit, pentru care ne-am luat in cap tot felul de sarcini de care nu mai avem chef sa ne ocupam acum. Adica am promis ca vom face ceva neconventional, ca de data asta prezentarea nu va mai fi doar un powerpoint obosit cu imagini si cuvinte, ca vom face filmari si simulari de virale si alte treburi. (more…)
