thoughts of a drama queen

In primul rand, la multi ani mai Mariilor si Mariucilor, Marianelor, Marie-Annettelor, Marie-Jeannelor si Marie Curielor. Baietilor nu le spun pentru ca nu sunt prea multi carora sa le placa numele de Marian. Marius se pune? Bine, atunci la multi ani.

Sa revenim la oalele mele. In curand se implineste un an de cand am primit-o in viata si in caminul meu pe stimabila troscoleta, cascarabeta si mijlocul meu de transport de atunci pana acuma – masina cea rosie. Inca de cand am cumparat-o am convenit cumva tacit, respectiv m-am autosugestionat eu, ca aceasta masina avea sa fie un aranjament temporar de maxim un an, perioada in care eu invat mai bine sa conduc, astfel incat sa depasesc eticheta de pericol public cu care am pornit mandra pe strazile capitalei.

Acest lucru s-a intamplat, a trecut un pic de iarna, o primavara si o vara si iata, suntem la inceput de toamna iar eu conduc la fel ca Schumacher intr-o zi proasta. Ceea ce ramane totusi bine. Si, la fel ca intr-o relatie de lunga durata, am inceput dupa tot acest timp sa ii observ micile defecte. Alea care la inceput nu ma deranjau deloc, dar acum ma scot din minti si ma fac sa invidiez oamenii care conduc o masina normala la cap.

De exemplu e problema cu parbrizul – care e si cea mai mare pentru ca e oarecum iremediabila. N-o sa ma pun sa schimb tot parbrizul acuma, banuiesc ca suntem cu totii de acord ca e mai rentabil sa-mi iau alta. Parbrizul are pe el asa un fel de mazga, nu stiu ce, mai e si zgariat, stergatoarele sunt ruginite. Astfel incat daca e intuneric si ploua eu nu vad nimic mai nene, da nimic. Asta v-am mai povestit si cu alte ocazii. Si uite ca ieri s-a nimerit sa trebuiasca sa merg la Baneasa mall sa cumpar un cadou, dupa program, pentru ca al meu Adrian n-a avut vreme si m-am oferit eu ca o prietena devotata ce si-ar da si tricoul de pe ea in caz de nevoie. Cand am purces incolo a mai fost cum a fost dar cand m-am intors am bajbait tot drumul orientandu-ma dupa simt practic si instinct, dupa farurile aluia din fata si dupa luminile orbitoare ale persoanei din spate. Nu ma mai bazam deloc pe lateralele ude, dar nici pe luminile difuze care imi inundau retina de fiecare data cand venea cineva din fata.

Am ajuns cu bine si de data asta, ca de fiecare data, dar asta doar din cauza talentului meu inconfundabil (V-am zis de data aia cand am pus o frana la milimetru ca sa nu ma bag intr-o chestie din-aia de semnaliza ocolire? N-am vazut-o, ca ploua si venea cineva din fata). Iar ieri, stand la taclale cu Adi, ne-am dat seama ca asta e o masina perfecta pe timp de vara, dar pe timp de iarna poate fi chiar periculoasa. Ma scuzati, dar n-o sa tin o masina pe care sa o conduc juma de an. Pur si simplu nu e fezabil.

Am inceput sa ii flutur mamei niste Fiat-uri pe sub nas. Mi-am pus un plafon de 6000 E, ca sa nu fiu chiar nesimtita. Ma gandeam ca mai scot ceva si de pe masina asta, plus niste combinatii monetare care astept sa mi se implineasca si iata, pot sa pun si eu cam jumate din bani. Am fost refuzata in mod brutal, cerandu-mi-se mai bine talonul masinii, ca sa inlocuim rezervorul pe jumatate ruginit + mi-a amintit ca am de platit RCA care expira in curand. JOY. Bani si iar bani. Dup-aia mi-a zis ca daca tot ma gandesc la alte masini, sa fie una nemteasca, nu italiana. Bineee. Atunci am inceput sa-i flutur niste Audi A2, niste Corse in 3 usi si un Beetle frumusel. In momentul ala, vazand ca nu renunt, i-a sarit tandara si mi-a zis ca ma amagesc degeaba, ca n-o sa se intample prea curand achizitia.

M-am pleostit. Imi place masina mea, ne potrivim. O injur doar rareori si o insel doar cu gandul, cand imi imaginez ca pipai tapiteria de la o Mazda. Sau ieri, cand am vazut in mall ca era promotie la Mazda si iti dadea 1500 de euro reducere. Era chiar acolo, expusa, in toata frumusetea. Azi noapte am visat ca o conduc. Dar aici se rezuma, in rest sunt fidela.

Asa ca eu propun sa facem cu totii cheta. Mai am nevoie de vreo 3 mii de euro. Daca aveti 3 mii de euro aruncati printr-un dulap si nu mai aveti nevoie de ei, nu ezitati sa-mi lasati comment. Ca ziceati ca tineti la viata mea. V-am pupat.