thoughts of a drama queen

Browsuind pe Hotcity sa ma pun la curent cu ultimele trendisme in materie de feminitate romaneasca blogologica si nu numai, am dat peste o noua leapsa. M-am uitat, am ezitat, am clickait away, m-am utiat din nou si am cedat. Am tot zis ca nu ma mai bag in lepsele astea ca s-asa nu castig niciodata. Dar de data asta premiul era mult prea irezistibil. Pantofi!

Cand imi spui de pantofi reactionez ca orice femeie muscata de venin si intrata in cercul vicios al victimelor modei. Nu eram asa, nu, eu nu eram asa. Mie-mi placea sa umblu in tenisi, aveam acasa cativa adidasi, o pereche de botine si una de cizme, obligatoriu fara toc, si undeva, aruncata prin spatele dulapului, zacea si o pereche prafuita de pantofi cu toc, asa, ca de ocazie. Orice fata trebuie sa aiba perechea de ocazie, si fusta de ocazie, camasa si sacoul de ocazie. Ca si hainele bune de duminica.

Doar dupa ce m-am mutat la Bucuresti si am intrat in comunitatea de femei parfumate ale agentiei de publicitate unde lucrez, am inceput sa simt presiunea apasatoare a tocurilor pe care nu le purtam. Am inceput sa o aud, portretizata fin in bocaniturile colegelor mele care tropaiau de zor dintr-o sala in alta. Am inceput sa o vad si sa admir formele lor infrumusetate si tinuta lor distinsa, felul in care o pereche de pantofi cu toc te transforma dintr-o banala fiinta intr-o reprezentanta a sexului frumos. Am inceput sa fiu atrasa de culori vii si piei intoarse, de catarame, cureluse, tocuri groase si fundite cochete. Am inceput sa vreau si eu.

Mersul nu era o problema, l-am exersat din plin pe vremea modellingului meu indepartat. Nu se uita, e ca mersul pe bicicleta. Asa ca atunci cand mi-am pus in picioare o pereche de pantofi albastri in concediul din Spania, am stiut ca trebuie sa-i am. Se potriveau perfect, piciorul arata mai fericit si mai elegant ca niciodata, femeia din mine zambea cu buzele-i rujate in rosu, mangaind constiinta pe cap atunci cand i-am platit cu cardul.

Frenezia a continuat toata vara. Mi-am luat o pereche negri si mai inalti, clasici – care nu s-ar fi demodat niciodata si care nu stricau niciunei garderobe. Mi-am luat si o pereche rosii cu platforma, orice femeie trebuie sa aiba si o pereche de pantofi rosii. Cei culoarea untului cu fundita se poarta doar rar, pentru ca ma taie ingrozitor la deschizatura si lista poate continua.

A venit intre timp toamna. De fapt azi, azi dimineata a venit toamna si m-am repezit la dulap. Mi-am dat insa seama ca pentru toamna nu m-am pregatit. Ma astepata exact aceleasi ghete si cizme de anul trecut si o dureroasa golire de buget la niste magazine care sper sa-mi dea pantofii mai ieftin. Pregatita de excursii la Mini Prix si in alte locuri, imi doresc si eu niste botine cu toc din piele perforata in doua culori, niste cizme inalte si largi in zona genunchiului, o pereche de pantofi cu toc gros inchisi in fata – asa, de ocazie si lista poate continua.

So please, cred ca mi-am expus clar punctul de vedere si faptul ca am nevoie de pantofii astia. Sa fie asa, un fel de boost pentru noul an scolar. (V-am mai spus ca inca sunt studenta? )

V-am pupat, o seara frumoasa.