thoughts of a drama queen

Acum cateva zile mi-a spus Adi ca as putea sa fac reclama la mancare. La orice fel. Pentru ca sunt atat de pasionata cand vine vorba de orice fel de produse alimentare, de zici ca ma platesc aia sa le mananc, nu eu pe ei. N-am ce sa fac. Gasesc bucuria in lucruri de genul asta. Secretul pentru pofticiosi ca mine e sa manance putin din fiecare, pentru ca altfel ne asteapta sorti de batoze umflate care se plimba prin oras ca zeppelinul pe cer.

In ziua respectiva am spus ca aduc eu ceva de mancare, si dupa o excursie la Carrefour am aterizat cu 4 pulpe de pui la rotisor, o caserola de salata de varza, un ketchup de la Heinz si doua budinici Mili cu biscuiti. Meniul perfect. Am scos totul din punga cu maxim entuziasm si am fost dezamagita ca nu a fost la fel de fericit ca si cand am fi castigat la Loto. Am incercat sa mai ridic spiritele, am luat in mana sticla de ketchup si am zis “Uite! Am adus Heinz! Cel mai bun !”. A ras de mine si a afirmat treaba cu endorsementu. Zambeam in timp ce lingeam capacul ketchupului acompaniat de un “mmmmmm!”.

Dupa ce am halit tot si am simtit ca pleznesc (ok, am ignorat putin regula din primul paragraf), am spalat totul cu un Becks cu lamaie. Dupa o ora mi s-a facut pofta si de budinca si am le-am adus pe amandoua sa le mancam. Am deschis-o pe a mea si eram in culmea fericirii. Cand am luat prima imbucatura am crezut ca mor acolo, atat era de buna. Lui Adi nu ii venea sa creada. “E de 10 ori mai buna decat mine?” m-a intrebat. “Normal ca nu, i-am zis”, dar m-am intors repede la bucatile mele de biscuiti. (Sa incercati, serios, e geniala. Nu, nu e in portofoliul nostru de clienti, nu ma plateste nimeni sa le fac reclama).

Adevarul e ca eu sunt foarte usor de multumit. Sunt singura care nu carteste niciodata cand mergem la cantina, spre deosebire de colegii mei care au mereu ceva de comentat. Ca-i prea acra ciorba, ca nu-i bine facut snitzelu, ca-s arsi cartofii. Pentru mine ajunge sa fie comestibil. Poate sa fie orice, daca pun niste sare peste o sa-ti spun ca-i bun. Eu nu sunt in stare niciodata sa dau un feedback obiectiv in ceea ce priveste meniul de la pranz. De la mine vei auzi tot timpul ca-i bun. O singura data am comentat ca pastele erau fara gust, da chiar fara gust, si chiar n-avea rost sa indes niste sireturi in gura doar de dragul de a. Zeama de la ciorba o mai las cateodata in bol, dar doar dupa ce am cules atent toate leguminoasele plutitoare si le-am mancat. Nu sunt un foarte mare fan a conopidei la cuptor, dar o mananc si pe aia daca are destul cascaval deasupra.

Asa ca pentru mine mersul la masa constituie o bucurie. Chiar si daca sunt intr-un continuu regim Atkins modificat (pentru ca mai scap un iaurt, o prajiturica, si oricum mananc ceva mai multi carbohidrati decat ar trebui), tot ma bucur ca mergem. Chiar daca in fiecare zi mananc piept de pui, mie tot bun mi se pare. Ieri am ras cu lacrimi ca scria pe tabla de la cantina “Piept de pui cu sos Piri Piri”, adica doua frunze versi si un pic de ardei gras. Ce-o fi fost “piri piri” about that, nu stiu. De obicei deja pot sa ghicesc ce au la cantina, pentru ca m-am obisnuit cu ritmul in care le schimba si felul in care le invart. Azi de exemplu sunt sigura ca vor avea fie cod sau somon, tocanita de vita si frigarui sau mici. ) Baiatul care serveste imi pune supa inainte sa comand, pentru ca mananc zilnic cu o singura exceptie – ciorba de fasole cu afumatura. Iu.

O data pe saptamana mergem la Auchan sa umplem si frigiderul. Din cosul meu nu lipsesc aproape niciodata urmatoarele: o sticla de Prigat nectar de kiwi. Serios, e cel mai bun suc de pe lume. Daca m-ar tine stomacu’ l-as bea pe tot in 10 minute. E cam scumpeanu, da merita. Imi iau salata de vinete de la ceva producator autohton, singuru care a reusit sa pastreze gust de salata de vinete fara sa-l strice cu infuzie de plastic, tabla sau alte ambalaje. Parizer cu ardei de la Zimbo sau o forma de sunca de pui. Iaurt Pezzi di Fruta de la Muller cu cocos, cele mai multe E-uri pe centrimetru patrat. Da e bun al dracu. Deja mi-am facut singura pofta. Ce sa fac, daca nu ma mai asteapta mama zilnic cu mancarea facuta. Ajunge sa mi se faca dor de cantina in lipsa de altceva.

In alta ordine de idei, la magazinul cu reviste, mancare si inghetata Inmedio au ciorapi lungi? (pentru bucuresteni dresuri) Ce bine. Mi s-a dus firul azi dimineata si am putut sa-mi cumpar altii. Uahaha.

Maine merg la Gala Ador! Sa cunosc creativi mari si minunati. O sa fie the shit. V-am pupat.