thoughts of a drama queen

In aceasta industrie a comunicarilor subversive, in care mesajele subliminale circula in creierasele nebanuitorilor, lucrurile se intampla in fiecare zi diferit. Daca majoritatea zilelor se petrec 1/2 munca si 1/2 distractie, uneori avem parte de 1/1 distractie iar alteori de 1/1 munca. Cateodata avem parte si de 5/1 munca, dar asta e altceva. Partea amuzanta e ca aceasta munca se imparte si ea in mai multe categorii. In cazul meu de exemplu, nu e vorba doar despre tastat in tastatura pana fac bataturi, cum ar putea sustine o veche credinta populara despre copywriteri.

De exemplu, cateodata, trebuie sa facem modeling. Toti. Orice om se potriveste cu profilul “personajului” de care avem nevoie in diverse situatii, este luat cu forta si folosit. Pentru ca nu tot timpul avem de unde sa facem rost de imagini care sa mearga in context. Banca noastra de imagini poate si ea saraca doar cat poate. Mai ales ca se presupune ca ar trebui sa o folosim in scopuri informative, pentru simulari si asa mai departe, nu neparat pentru vizualurile propriu zise.

Dar sa va explic ca v-am bulversat de tot. De exemplu, ieri am avut nevoie de o femeie in halat. Pe care sa o integram intr-un peisaj de birou. Relaxare la birou. Am cautat in toata banca de imagini si am gasit o singura fata in halat, care pe langa faptul ca avea picioare enorm de mari, era si putin mulatra. Adica nu se prea potrivea cu targetul romanesc. In fine, Tibi the Art a luat-o si a pus-o in vizual, dupa care m-a chemat sa vad. Hopa! Problem. Pai de ce? Pai celalalt Art a folosit aceeasi fata, acum vreo 2 luni, cand am avut nevoie de o fata in halat. Si ce? Pai era pentru acelasi client. Da, dar e vorba doar de o simulare. Avem nevoie de photo shooting daca aleg imaginea asta. Nu conteaza, fetele din Client Service nu vor vrea sa trimitem aceeasi fata in halat la client.

Tibi the Art si-a asumat totusi riscul si a trimis asa. Raspunsul a venit in scurt timp, cum ca no way. Sa gasim alta fata sau sa facem ceva. Alta fata ia-o de unde nu-i. Asa ca, am gasit cea mai la indemana solutie, alta fata am fost Eu. M-am carat ieri la birou cu halatul meu propriu si personal de baie, alb cu dungulite roz. Mi-am luat si niste haine pentru dedesubt, sa nu ma plimb ca o zana despuiata prin firma in momentul “halatul”. Eram pregatita. Dar cand mi-a spus Tibi the Art sa ma schimb sa facem poza, mi-a cazut un pic falca in pamant. O falca in cer n-aveam.

M-am conformat in final, nu prea mai aveam cum sa dau inapoi. M-am schimbat in baie si am iesit incercand sa ranjesc tamp. Eram ca de la nebuni. Oameni imbracati in costume, taioare, tocuri, bluze flu flu si eu in halat. Ma gandeam ca poate o fi si ceva client important prin firma, ce-o fi zicand si ala? Ca angajatii au parte de tratamente spa, fix in spatele baii. Am urcat rapid incercand sa evit privirile iscoditoare. Noroc ca majoritatea erau absorbiti de calculatoare si nu mi-au aruncat o privire destul de lunga incat sa se prinda ca eram in halat.

Am ajuns in Creatie si baietii au crezut ca dedesubt la halat am costum de baie, si ca asa urma sa ma pozez. Dezamagirea a fost crunta. Nu, chiar halatul era piesa de baza. Pozatul propriu zis a mers repede, “Uita-te pe geam zambind si fa-te ca te relaxezi. Da nu poti sa-ti pui un picior mai nu stiu cum?” “Auzi, ma lasi sa ma relaxez singura, fara sa-mi dai indicatii de relaxare?”. Pana la urma a iesit ceva. A fost trimis la client cu mentiunea “fata din poza este o colega de-a noastra, in cazul in care alegem conceptul, e nevoie de photo shooting”. Dar m-am potrivit atat de bine in peisaj incat ma voi oferi voluntar platit sa fac eu poza daca se alege conceptul. De data asta pe bani, daca se poate.

Cum spuneam, polivalenta unui copywriter nu cunoaste limite. Alta experienta asemanatoare a necesitat ca eu si un coleg sa stam in genunchi, la o distanta considerabila, si sa ne prefacem ca incercam sa ne atingem, pentru ca ulterior sa fim photoshopati in niste bule de sapun. Altadata a trebuit sa mimez ca ma ciocnesc cu masina pentru ca vorbeam la telefon, si o data am filmat reactia la faptul ca am castigat un premiu mare, si a trebuti sa urlu ca o descreierata in sala rotunda a firmei. Another day, another bad acting class.