thoughts of a drama queen

Mi se pare haios cum, din dorinta de a comunica mai mult, am inventat toate aceste forme alternative de comunicare. Vorbesc bineinteles de yahoo messenger, prietenul tuturor, dar si de twitter, facebook, haifaiv si chiar si blogurile, care pot fi considerate niste ample monoloage cu raspunsuri variate din diverse parti. Messengerul e foarte dubios. Te acapareaza si cauzeaza o profunda dependenta. Am vazut asta, de exemplu, in momentul in care ni l-au taiat la serviciu si am facut cu totii spume intr-o concomitenta indignare. Messengerul ala ar fi, de altfel, in top 3 lucruri pe care le-as lua cu mine pe o insula. Un laptop cu baterie nemuritoare, internet (deci messenger) si lastly jurnalele mele vechi, un fel de compendium a vietii mele pana in momentul asta. Comunicarea dom’le, e totul!

Mi-am facut multi prieteni virtuali. Desi e inselatoare rau prietenia asta. Adica nu ne dam seama cum ne-am intelege daca ne-am intalni in viata reala si daca am reusi sa purtam aceleasi conversatii. Cu siguranta nu. Adica n-ar mai fi nimic la fel de degajat, n-am mai fi la fel de amuzanti, ar aparea complexele fizice si adierea gresita a vantului care strica toata armonia din fata calculatorului. Schimbarea personalitatii este uimitoare uneori, si nu-ti vine sa crezi ca vorbesti cu aceeasi persoana. De aceea, cu unii nici nu stiu daca vreau sa ma intalnesc. Unora le-am spus atat de multe, mult mai multe decat as spune unui om in fata. Am doua prietene virtuale pe care deja le consider foarte apropiate, oricat de paradoxal ar putea suna chestia asta. “Relatia” noastra dureaza de ani de zile si ne spunem tot. Tot ce poate nu pot sa-i spun nici prietenei mele reale, pentru ca pe internet n-am nicio obligatie. Ma deranjeaza ceva? Inchid fereastra si imi vad de treaba.

Comunicarea cu persoane de sex opus se modifica si ea considerabil. Parca suntem mai deschisi si in acest sens. In primele cateva saptamani de relatie eram in toiul fericirii din cauza faptului ca Adi nu era un fan messenger. Eram atat de incantata ca nu intra si ca nu voi fi tentata sa divulg tot felul de informatii despre mine care nu trebuiau sa fie aflate in primele saptamani. Dar pe messenger nu ma pot abtine. Ma transform. Vorbesc orice si cu aproape oricine. Si sunt sigura ca relatia noastra ar fi evoluat altfel daca ar fi aflat din prima saptamana totul despre trecuturile mele tumultuoase. Asa, a avut timp sa se ataseze si i-am spus doar dup-aia .

Amicii mei barbati patesc la fel. Se simt cei mai tari pe mess, fac impresie, fac femeile sa rada, discuta de dimineata pana tarziu in noapte si asa mai departe. Cand vine vorba de inalnirea fizica propriu zisa, parca ceva nu merge, nu e la fel. Exista si cazurile fericite in care se trece peste bariera aia de inceput si cuplul ramane fericit pana la adanci batraneti. Nu mi s-a intamplat. Nici nu cred ca se va mai intampla in viitor. Am incercat o data, totusi, sa dezvolt o asemenea relatie. Am cunoscut omul pe hi5, oricat de penibil ar parea. M-am indragostit pur si simplu de moaca lui din cateva poze. Mi-am luat inima in dinti si i-am trimis un mesaj cu IDul meu. Cand iti trimite o fata mesaj, nu-i chiar atat de penal ca si in situatia inversa. Inseamna ca femeia aia chiar isi doreste ceva. M-am scuzat pentru penibilitatea situatiei si am trecut peste. Totul a fost minunat. Era haios, misto, radeam, ne dadusem deja nume de alint. Exista o problema, ca de obicei: faptul ca el era din Timisoara si eu urma sa ma mut la Bucuresti in curand. Dar am zis totusi sa incercam sa vedem cum ne-am intelege live.

A venit omul pana la Arad. Am iesit la un suc. A fost o intalnire stanjenitoare, in care am stat aproape muti amandoi. Am incercat sa revergoram discutiile alea din toi de noapte dar n-am reusit. La sfarsit ne-am plantat un fel de sarut dupa care am ajuns in casa. Am discutat a doua zi pe mess si ne-am decis s-o lasam balta pentru ca eu plec si asa mai departe. De fapt era de vina intalnirea dezastruoasa si nereusita.

Mai sunt si oamenii aia cu care nu vreau sa vorbesc, dar insista. Imi gasesc IDul pe blog si incep sa ma sacaie. De obicei eu dau accept in prima faza la persoanele care au un ID mai inteligent decat sexygigi1976, pentru ca poate chiar au ceva interesant de zis. Ba chiar initiez conversatia sa vad daca merita sa-i tin sau ii sterg dupa primele 2 minute. “Buna.” “Hello:D” “Cine esti?” “Un baiat” “Aham.” (aici deja ma prind ca e de dat cu flit) “De unde ai IDul meu?” “Nu mai stiu”. “Bine, eu o sa te sterg, ok?” “De ce?” si l-am sters. Asta e varianta cea mai simpla de conversatie de acest gen, si da, mi s-a intamplat de multe ori. Altii vin de pe blog si imi cer schimb de link, apreciez daca dupa ce ii refuz sunt politicosi si ma lasa sa ii sterg. Altii intra sa ma injure, ca sunt o curva infatuata, fara sa foloseasca acest ultim cuvant, pentru ca nu il au in vocabular, dar gasesc ei ceva asemanator ca sa ma prind despre ce-i vorba.

Acuma stiti cum e. Pe messenger nu poti sa dai numa peste lapte si miere. Pentru ca la fel cum e mare gradina Domnului in orice alta situatie, la fel e si cu lista de messenger. Trebuie doar sa deosebesti merele bune de alea stricate.

p.s. diseara plec la Arad, asa ca va mai palavragesc luni. dar o va port un dor nemarginit.