thoughts of a drama queen

Bine. Deci si eu, ca si oricare alta fiinta respiratoare care se respecta din Romania trebuie sa scriu un post despre cum a fost la Bestfest. Asa ca pregatiti-va pentru randuri randuri de recenzie, pe alocuri pozitiva, pe alocuri negativa, dar in general colorata ca un circ. De fapt, in ton cu ce a fost acolo.

In primul rand, sa precizez ca eu am castigat acest bilet. De fapt nu chiar eu, ci Adi, dupa ce l-am batut la cap sa se inscrie pe site la Romtelecom, ca doar unu din noi tot castiga. Si asa a fost. I-au trimis biletele, el n-a putut sa vina, mi le-a dat mie pe amandoua, pe unul l-am facut cadou si pe celalalt il tineam cu sfintenie la piept. Ok, nu chiar. Dar tot imi place Moby la nebunie. Perioada cls 10a – 11a cred ca numa’ asta ascultam. Am avut o obsesie pentru cateva melodii de pe albumul 18, care nici n-a fost cel mai grozav. Ma rog, in concluzie voiam sa vad Moby.

Ma descurajase putin ploaia de cu o zi inainte, pozele de pe facebook cu sefa-mea si colegele noastre ude pana la piele si infofolite in pelerinele sexy albe care numa de ploaie nu tineau. Eu am asa o problema cu confortul personal si daca ala lipseste nu prea pot sa ma distrez. Dar am zis ca ma orientez in functie de vreme. Pana la urma, la 18.15 cand am plecat de la birou nu ploua, deci am zis ca ma risc. Daca incepe ploaia acolo, ma iau si plec. Ce-o fi asa greu.

Am ajuns in mijlocul concertului Ayo. La intrare am fost uimita de cate hostesse ma asaltau. A fost prea de tot. Ia un leaflet, ia un flyer, ia o revista, ia o mostra, ia un cort, ia un mic, ia un mousepad, ia un booklet un pliant un cacat impachetat! Orice, numa ia ceva. Te rog, citeste despre produsul nostru care nu are nicio treaba cu concertul. Esti pe stop? Intra in cortul always ca te aprovizionam noi cu absorbante. Ma rog, oarecum penibil dar totusi am ajuns acasa cu un mousepad, o doza de cola zero si una de burn. Ok, mocaciune works.

Ayo nu este chiar artista mea favorita. E draguta ea asa dar prea se lalaie pentru gusturile mele. Asa ca mi-am petrecut concertul Ayo cu curu’ pe mousepad, sorbind dintr-o cola zero rasuflata. Si ma uitam la tooooti ciudatii aia din jur. Da, ok, urma sa urmeze Motorhead. Niste impielitati dinaia cu barbi de popa. E ok. Teoretic, asa ar trebui sa arate si publicul lor, cred. Desi mie daca imi place Moby nu inseamna ca ma voi tunde cheala. Dar intr-un fel inteleg si fanatismul. Totusi, nu ma puteam abtine sa nu observ. A revenit de exemplu moda cizmelor vara, cu ciorapi dedesubt. Cizme de guma, de piele intoarsa, sa nu mai vorbim de clasicii bocanci de roaker cu sosete dinalea flausate dedesubt. Raiul picioarelor acolo, nu altceva. Frezele ciudate erau mai multe decat cele normale, culori turbate si taieturi cretine, totul asezonat cu un ten palid de vampir nescos la soare. E frumos in casa, ascultand Motorhead, am impresia. Sa nu va tundeti, ca fac corporatistii astia de frizeri bani de pe urma voastra.

Dupa Ayo a urmat o formatie de nemti homosexuali care in afara de melodia “Alailalai” nu aveau altceva cunoscut. Deci am continuat sa sed pe mousepad si sa povestesc cu o fosta colega de job. Ne-am rugat sa termine aia cu matzaiala mai repede ca sa trecem peste, iar cand s-a terminat ne-am ridicat in viteza pentru ca stiam ca urmeaza rockareala. Si a urmat. Desi ne-am adapostit la coada de mici, 50 de metri mai incolo, tot imi batea inima in ritmurile chitarii. Era atat de tare, incat nu ne auzeam propria voce in cap, daramite unii pe altii. Ne scriam chestii prin SMS si ne multumeam sa ne zambim in loc sa discutam. Era prea chinuitor atat pentru fizic cat si pt timpan. Rezonanta mi se simtea in organele care vibrau agale. Era horror. Imi imaginam deja toate timpanele sparte ale celor care stateau in fata. Imi imaginam cum urlau unul dupa celalalt in casa.

Imi imaginam un casting la trupa Motorhead. Hello, hello. Can you sing? No. Can you scream? YYeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeesssss! Ok. Bang your head against this guitar for me a little. Bang Bang Bang. Ok, you’re hired! Great success.

Sa nu ma mai lungesc pentru ca apoi a inceput Moby. Ah, moby my love. Pentru ca restul colegilor mei nu erau chiar atat de Moby fans, am stat un pic mai in spate, unde era mai aerisit. Desi eu ar fi trebuit sa stau in fata. Pentru ca se uita lumea cam ciudat la mine. Eram aia care se agita, dansa, urla, tipa, ridica mainile si stia toate versurile. Pe care nu se sfia sa le exclame cu o voce care nu seamana nicicum cu a negresei extratalentate pe care o are Moby. Oricum, a facut un show de show. Am sarit ca o nebuna la Lift me up si Disco lies, la Natural Blues, la Why does my heart feel so bad… m-am facut leoarca, am aplaudat, am trait tot tacamul. Am inchis ochii si m-a durut la buturuga. Pai ce naiba, cine stie cand mai vine omul in Romania. Watch and learn you no-fans-of-anything.

Multe vedete la Bestfest. Mai mult sau mai putin cunoscute. Fix langa mine era Mihai de la Suie si Alice. Dar am mai vazut si altii. Maine plec la Serbarile Timisoreana la Craiova. Have a frikin nice weekend .