thoughts of a drama queen

Cateodata n-am stare. Nu pot sa stau locului, simt ca eu sunt facuta pentru mai mult decat fac in momentul ala. Chiar daca sunt in mijlocul escaladarii muntelui Everest in timp ce fredonez o bucata dintr-o cunoscuta opereta internationala, cu o mana pe vioara si cu una pe chitara, tot ma voi simti prost ca nu fac ceva si cu varful degetului mare. Sper ca ati inteles ca asta a fost o analogie si ca nicio suma de bani nu ma va face pe mine sa urc munti. Ok, trecem peste.

Deci ma mananca in palma sa mai imi caut un job ceva. Nu sa plec de la asta, ca e ok, program normal, pot sa plec daca am vreo treaba care arde, stam, radem, glumim, iar treaba efectiva nu este ceva extrem de solicitant pentru mine, din moment ce imi merg degetele pe tastatura mai repede decat poti sa spui “baba dochia”. Adica eu scriu baba dochia mai repede decat tu pronunti. Ca daca ma pui sa scriu tot luceafarul s-ar putea sa avem o problema. Vreau sa stau aici zi de vara pana in seara si cand n-am treaba, sa mai tastez pentru cel de-al doilea job al meu. Sau pentru al 3lea, din moment ce deja pot sa consider blogu’ asta un fel de job. Un fel de ONG. Am propriul ONG, zappy.ro. Ar trebui sa trec asta in CV.

Deci ce pot eu sa fac? Sa va povestesc. In primul rand, pot sa scriu, asta vedem cu totii. Dar cred ca mai sunt multi ca mine care pot sa faca asta, mai ales pe criza. Dar eu sunt foarte draguta, joviala, prietenoasa, nu ma oftic repede, ma adaptez, nu fac scandal, nu stramb din nas daca dau de un continut care nu mi se potriveste, ma chinui, fac pe dracu in patru. Pana la urma scriu ceva de ai impresia ca eu chiar ma pricep la chestia aia. Cred ca mi-ar fi un pic greu cu politica dar in rest m-as descurca. Deci pot sa fiu si eu freelancer. Cum vine asta? Colega de internet si blogosfera Tara, a povestit un pic despre freelancing pe virtually.

Din pozitia asta in care ma aflu, eu as putea demonstra oamenilor ca pot sa scriu in romana, aratandu-le master piece-ul pe care il cititi momentan. Oh, dar eu pot mult mai multe! Pot sa scriu si in engleza, ca doar am atatea hartii si hartogaraie care sa ateste chestia asta. Cambridge-uri, SAT-uri, Toefel-uri si atestate de traducator. Oricum, pot. Si se intampla la agentie des, pentru ca nu toti clientii nostri strunesc limba tarisoarei. Deci mai mergem cu prezentari in engleza, traduceri, explicatii, diverse. Ca sa arat chestia asta lumii ar trebui sa ma apuc sa scriu blogul in engleza. Si nu am chef. Cred ca si-ar pierde instant 200 de unici care nu au chef sa citeasca laudarelile mele lingvistice. Stiu, pentru ca si pe mine ma exaspereaza blogurile romanesti in engleza si inchid fereastra urgent cand vad asa ceva.

Ok, mai departe. As putea deci sa colaborez cu o revista. Mi-as dori chiar. Cu oricare. Numa sa nu fie despre politica si sport, ca sunt ca musca-n lapte. Dar cum fac eu, biata caprioara, sa ma bag in seama cu reviste? Le trimit mailuri si imi fac reclama? Hai ca ar trebui sa fiu buna la asa ceva. Am incercat anu trecut sa trimit vreo 2 mailuri la sapteseri si b24fun, dar nu m-au bagat in seama. Ma rog, descurajata sau nu, eu tot sper ca intr-o zi o sa vada cineva ce stea se ascunde dupa monitorul asta.

Ce mai stiu sa fac… ah da. Stiu sa vorbesc/scriu/ fac minunatii in germana. Germana asta e buna, se cauta inca, desi e criza. As putea sa imi gasesc un job platit dublu acuma, doar pentru faptul ca stiu germana. Dar, cum ziceam, nu-mi doresc sa plec de aici, ci-mi doresc sa cresc ca o crizantema udata de ploaie. Si totusi, ar trebui sa ma interesez cu cine pot colabora folosindu-am de skillurile mele aproape superioare in arta limbii germane. Acuma, eu teoretic aproape termin sectia in limba germana a ASE-ului, asa ca ar trebui sa fiu in stare sa vorbesc germana chiar si in termeni economici! Adica nu doar papusele, sclipici si vremea de afara, da? Daca ma screm un pic, chiar reusesc. Esential e ca vreau, si asta e primul pas.

M-am gandit la un moment dat sa dau meditatii copiilor care au chef sa invete germana. Se ia cam 60 de ron pe sedinta la o chestie dinasta, 2 sedinte pe sapt, 4 sapt pe luna se ajunge pe la 500 de lei. Trebuie doar sa ajut pe cineva sa-si faca temele. Si atunci ma gandesc… da mai, dar weekendurile mele? Dragele mele wekenduri? In care poate m-as duce si eu la Arad sau as sta sa-i fac lui Adi sandwichuri in timp ce ne uitam la Grey’s Anatomy. Damn.

Asa… mai pot sa vorbesc mult si tare si sa gesticulez ca si cand mi-ar chiar face placere sa ma aflu in fata unei multimi. Totusi, chestia asta cu public speaking  cred ca ocupa un pic mai mult timp decat am eu de dat. Si mai pot sa fac ceva trendi in cluburi si baruri, da nu stiu exact ce, pt ca nu vreau sa servesc la mese. Ah da, stiu! De exemplu, as putea sa prezint emisiunea aia de la MTV cu cluburi si baruri. N-ar fi frumos? Cum ajunge o fata ca mine sa prezinte emisiuni la MTV? Nu-mi spuneti raspunsul ca ma astept sa fie ceva gretos.

Bine, v-am spus ce am avut pe suflet. Sa vina malaiu, dolarii si faima. Si ziua de vineri. Paaa