O zi din viata noastra sau, cu alte cuvinte, divele de Bucuresti in actiune. Pardon, divele de provincie in actiune in Bucuresti. Oricum ati da-o, noi iesim bine.
Cum ar veni, ieri a venit Prodanica la mine. Adica stiti voi, fata aia pe care o are orice fata, bestest of all bestest friends, cu care am stat in banca tot liceul si in urma careia am plans cu un exces de zel atunci cand totul s-a terminat si stiam ca o sa ma car departe. Ni s-a spus de multe ori cum ca “oau, voi chiar ati ramas prietene dupa atata timp!”. Pai da! Cum dracu nu. Ba chiar, vorbim in fiecare zi. Cand merg la Arad ne intalnim, discutam 10 minute ce s-a mai intamplat in ultimele 3 ore de cand n-am mai vorbit, dupa care tacere. Sau poate amintiri, sau alte filme de-ale mele crete. Atunci se mira Adi cum comunicarea asta tehnologizata strica adevarata comunicare prin viu grai. Eu consider ca ne mentine legatura vie si proaspata, cum ar veni.
Ok, destul despre melodramele astea. Sa revenim la actiuni si fapte. Am plecat ieri mai repede si m-am dus s-o iau de la mall. Ca o adevarata printesa, ce sa faca o femeie imediat dupa ce ajunge de la aeroport? (more…)
Intr-un cuplu exista diverse motive sa-ti faci cadouri. Daca dragostea e mare, cadourile se fac greu. Pentru ca iti pasa de ce ii cumperi omului, trebuie sa-i placa, sa fie misto, sa fie cu concept, sa fie invelite intr-o funda rosie si elementul surpriza sa fie major. Pe langa traditionalele ocazii gen Craciun, Pasti, aniversare de un an si ziua mea, unde din fericire doar eu am primit cadou, mai exista si ziua dansului. Care se intampla sa fie foarte curand. Si aici incepe o noua drama din viata mea.
Cautarea cadoului perfect a inceput imediat dupa ce mi-am primit eu cadoul de ziua mea, adica 16 iunie. Ceasul primit a fost mult laudat in stanga si in dreapta si purtat in fiecare zi de atunci incolo. Era randul meu. E deja ca un concurs. La fel a fost si de Craciun, cand stiam sigur ca eu am cadoul mai misto si totusi pana la urma a reusit sa egaleze. E 1-1. Sa vedem cine castiga la meciul din acest sezon. Am inceput sa investighez diferite surse de internet, sa scobesc in mijlocul mintii mele pentru ceva ce i-ar putea face placere. Am gasit cateva idei pe care le-am notat pe o lista, foarte gasibila la mine pe desktop desi probabil o voi parola dupa acest post.
Intr-o excursie la Arad, plictisindu-ne pe masina, am inceput sa vorbim despre cadou. El e ca un copil, adica e foarte curios. Ar fi vrut sa stie dar totusi n-ar fi vrut. (more…)
Dupa o discutie mai lunga pe aceasta tema am ajuns la o concluzie simpla: Mai draga, ce frumoasa era viata cand bloggingul putea fi considerat doar o preocupare. Un interes personal, care nu trebuie sa intereseze pe nimeni neaparat, dar e mai dragut daca intereseaza. O chestie care nu trebuie neaparat sa genereze bani, sa aiba un anumit content, sa fie shmeker. Cand puteai sa scrii doar de dragul, fara sa te bage nimeni in seama.
Acum bloggingul e o industrie in care nimic nu se mai pupa cu principiile de la care a pornit initial. Parca era un loc unde omul ar trebui sa scrie despre ce-l taie capul, fara constrangeri politice sau fara cenzuri de niciun fel, chiar daca lezeaza ochiul public. Pentru ca exista binecunoscutul X, care te scapa de probleme. Nu mai poti sa ai un biet blog personal, chiar daca e prost si vai mama lui, ca imediat se gaseste cineva care sa se ia de tine pentru simplul fapt ca alegi sa scrii acolo poezii despre capre. Iti pune link, iti generaza o groaza de vizitatori batjocoritori si iti dai seama ca mai bine te intorceai la bloc-notes-ul de acum cativa ani, ca parca era mai sanatos psihic. (more…)
In aceasta dimineata as putea sa fac o poezie. O poezie a plangerii. Am o stare de cacat/totul din cauza aerului conditionat.
Corporatiile corporatiste, agentiile cu open space, casile oamenilor care nu suporta caldura si alte locatii care se invart in jurul acestor categorii, au descoperit magica inventie pe nume “aer conditionat”. Ea pare asa in sinea ei o inventie teribil de buna. Adica ce, e doar un aer, mai rece decat ala de afara, mai putin sufocant, care face atmosfera mai placuta si are darul de a ferici oamenii. Daca asta iarna muream de cald in agentie pentru ca eram o mie de suflete care respirau si impartaseau microbi in aerul umed, vara murim de frig.
In conditiile in care afara sunt 40 de grade, augmentate de seria de betoane care ne inconjoara, inauntru se seteaza o temperatura asemanatoare cu polul nord intr-o zi friguroasa. Intru de afara in segmentul delimitat pentru creatie si imi clantane dintii instant. Bai, ce-i aici?! Mai usor cu clima aia ca ma ia dracu. Eu, ca un cetatean onorabil careia ii pasa doar de propria persoana si ocazional de binele celorlalti, ma duc si mut una din clime de pe volum de suflare 3 pe volum de suflare 1. (more…)
Eram si eu un om fericit, care nu avea facebook. Traiam foarte bine fara facebook, stiind ca facebook este acest hi5 pentru oameni mult mai cul si mai trendy, care s-au saturat de pitipongeala si cocalaria de pe hi5 si au cautat un mediu mai select unde sa-si afiseze pozele. Acuma nu ca facebook nu ar fi fix acelasi drac, dar hei, lumea poate sa afirme ca s-a departajat de turma aia ieftina si gretoasa de pe hi5 si acuma e pe facebook. Care e muuuult mai cul si mai elevat si mai intelectual. Da sigur ca da. De aia exista testele alea gen “what’s the name of the guy i will marry” pe care il fac toate nemaritatele peste 25 si la toate le iese Alex. Ma intreb daca o fi acelasi.
Sa revenim. Intr-o zi imi spune cineva ca TREBUIE sa ma uit pe profilul lui y-culeasca. Ca este un profil nemaipomenit si asa poze n-am mai vazut, si imi tranteste un link. Pai da eu n-am profil. Cum nuuuuuuuuuuu?? Nu vreau. De ce? Da e atat de cul! Nu vreau. Mi-am sters hi5, nu mai vreau inca o retea de socializare exact la fel. (more…)
