thoughts of a drama queen

Lipsita de inspiratia inspiratiilor vietii, o sa va povestesc ceva total banal. Daca va place, bine, daca nu nu. O sa incerc sa fiu funny chiar si in aceasta banalitate. As mai avea eu niste subiecte mai lucioase, dar mi-a zis Adi ca daca mai scriu o data de el pe blog, ne despartim. Bine, nu chiar asa drastic, dar nici n-a fost placuta discutia. Deci nu mai, gata, ne facem ca nu exista. Zilele curg si eu tot la birou. Nu mai am decat 11 zile de concediu, din care 5 s-au alocat automat Craciunului iar 6 le-am alocat eu sfarsitului de August pentru un concediu. Astfel, chiar daca eu mi-as dori zile de vacanta in care sa stau cu curu’-n sus, nu pot decat sa mi le doresc. Nu se va mai intampla.

Dar mi se intampla de exemplu lucruri la birou. As putea chiar sa fac un rezumat, pentru ca zilele mi se par trase la xerox, cu mici variatiuni pe aceeasi tema. Asa ca o sa fac un rezumat cum fac advertiserii cool pe strategic.ro. Adica aia care chiar au un nume in industrie, pe care daca ii cauti pe google apar listati cu profesia. Eu apar cu blogu’. Tot sunt cul. Macar apar mai des decat Simona Lazar, bucatareasa.

Ora 9:00. Sunt in masina. Ascult One Fm sau Pro Fm Dance sa ma dezmortesc. N-am eu nicio treaba cu muzica asta, in Cdplayer am un Cd cu muzica lacrimogena de cearceaf, de care-mi place mie. Aia e de ascultat preferabil seara, pe ploaie. Adica mai rar, pentru ca tot am zis ca nu mai ies pe ploaie. Lavinia e langa mine, ca suntem vecine si dimineata o duc la birou. Lavinia e un fel de remediu anti plictiseala pentru ca ma lasa sa vorbesc foarte mult despre mine, ea emitand doar opinii scurte si pertinente de genul “ai dreptate”. V-am povestit ca am facut teste si sufar de o defectiune a personalitatii numita (in engleza) “histrionic”? Asta in alt post.

9:15 Ajung in parcare. Parchez. Security guy-ul ma intreaba a 10a oara daca lucrez la firma. Da nene, da, lucrez la firma. N-am un fetis sa vin in fiecare dimineata sa parchez pe acelasi loc. Am si carte de vizita in geam, uita-te inainte sa pui aceleasi intrebari stupide in fiecare dimineata. Urc sus, dau buna dimineata aproape nimanui, pentru ca fac parte din top 3 tocilari care apar dimineata la serviciu. Asa faceam si la scoala. Acolo, bagam o tigara in buda dimineata. Acum scriu blogu’. E cam tot una, se incadreaza tot la “vicii care te fac sa ajungi mai devreme”. Incerc sa aprind calculatorul cam fara succes. E stricat, nu stiu ce are. Abia a 5a oara cand apas pe buton se aprinde. In fiecare zi spun ca o sa sun la IT dupa care imi trece.

9:30 Beau cafeaua tare pe care o primim gratis de jos. Am cana mea, alba cu mov si cu boabe de cafea. Daca imi ia cineva cana, fac urat. Cafeaua se bea cu o zaharina si doua dinalea de lapte. Da, cu zaharina. Ce credeti, ca imi mentin silueta cu torturi? Dar despre asta in alt post ). Ma apuc de scris pe blog, primul lucru dupa ce imi citesc mailurile. Nu conteaza ce zic mailurile alea, pot sa astepte pana dupa 10.

10:30 Inca o lalaim. Fiecare mai verifica un Facebook, mai chatuie pe Spark ( substitutul jalnic la messenger care ne-a fost varat pe gat si de unde se pot citi toate conversatiile noastre pornografice cu colege de apartament care au vieti sexuale tumultuoase), mai schimba o vorba unii cu altii. Mai punem o melodie, mai un zdringhi zdringhi. Merge. Dimineata trebuie sa treaca lent, sa ne dezmortim creierele.

11:30 Sa vedem ce mai avem de facut, ce am lasat de ieri pe azi. Dupa vestita vorba “daca dadeai la Client Service ieri ce puteai face azi, sigur se vor trezi cu un feedback cat camera.” Totul se livreaza macar in ultimul moment, daca nu un pic mai tarziu. Deci da, un text de pe spatele unui sampling kit pentru dragul nostru client Rozette. Foarte palpitant. In 10 minute se face. Dar mai stam pana dupa-masa sa il trimitem. Ce naiba. Dup-aia ma acuza lumea ca fuseresc lucrurile si ca nu sunt eficienta.

12:30 Parca ne-am duce la masa. Oricum ne e prea foame sa facem ceva, dar si prea lene sa ne miscam. Deci juma de ora ne chilotarim la modul “mergem? mergem. acum? mai stai 5 minute. da mi-e foame! hai sa mergem.” Unde mergem nu mai e deja demult o problema pentru ca tot timpul aterizam la aceeasi cantina de la colt. Ne plangem de fiecare data ca nu e buna mancarea si tot acolo mergem. E o coada pana afara din cantina si tot acolo mergem. Sunt preturi de restaurant mediocru si tot acolo mergem. Cateodata chiar n-are niciun gust, cum a spus si un coleg “tre sa fii foarte prost sa fii in stare sa ratezi un snitel” si tot acolo mergem. Ca ne e lene sa ne suim in masini si sa stam in trafic pentru o fleica mai gustoasa.

14:00 Inapoi. Parca se cere un brainstorming, proiectu ala chiar nu mai poate fi amanat. Da deloc, nu asa. Cu burtile pline si somnul in vene ne indreptam spre una din sali. Ne mai luam niste cafea, foi, tigari, pahar cu apa de scrumat, fiecare dupa placere. O ora mai povestim despre viata personala, familie, amintiri, betii, trecut, soarta, etc. Apoi ne apucam usurel de treaba.

17:00 Obositi si plictisiti ne intoarcem la calculator. Probabil trebuie sa scriu idei. Si repede, ca la 17:55 incepe sa ma manance pielea sa plec acasa. Scriu, ne consultam, vedem. Intre timp mai apar niste mizilicuri de lasat pe maine. Trimit si textul de sampling kit. Am muncit toata ziua pe el, cum ar veni, deci fiti atenti la feedback ca s-ar putea sa ma enervez. Asta inseamna un text trimis la 17:00. La 18:05 se ridica vreo doi, asa timid, si fug. Din creatie, ca dincolo bate vantu’ demult. Noi o mai lalaim pana pe la 18:45, pentru ca avem o impresie dubioasa ca atunci ar fi mai lejer traficul. De fapt e cum vrea Dumnezeu. Dar nu-i nimic, maine e o noua zi For Science!