Mahmureala, mame si copii.
Inainte sa cititi. Sunt putin mahmura. Ok, poate putin mai mult. Cheful lui Adi s-a udat cu sticlaraie peste sticlaraie de vin, si a fost in timpul saptamanii. Plus ca la ora 7 eram cu ochii deschisi pentru ca ma turmentase un vis. Deci postul asta este oarecum alandala, n-am o idee exacta in cap. Stiu ca o sa vorbesc despre mame si copii, exact CE zic acolo, o sa vad pe parcurs. Deci nu va asteptati la nu stiu ce.
Sa zicem ca fiecare mama este unica in felul ei. Cel putin lor asa le place sa creada. Noi, pruncimea adica, stim ca adevarul e undeva pe la mijloc. Pentru ca oricat s-ar chinui ele sa fie unice si cool, au acele lucruri in comun care le definitiveaza statutul de mama.
E ca o stampila. In momentul in care devii mama, trebuie neaparat sa inveti niste replici pe care o sa le spui cu siguranta pe viitor si nu doar o data. Ca si cand, inainte, nu iti pasa deloc de faptul ca afara bate vantul, de tiganii din autobuz, de consistenta piureului de mere. Brusc trebuie sa iti pese. Si te trezesti ca spui niste chestii pe care nu te-ai gandit niciodata ca o sa le spui. De fapt aproape ca ti-ai impus sa nu o faci, si iata.
De exemplu, vesnicul “nu sta in curent”. Ce e asta? Ce e curentul asta? Frica vesnica a tuturor romanilor si in special a mamelor, cum ca acest curent e ceva rau. Nimeni pe lumea asta nu mai are voie sa stea in curent. Din cauza lui, babele se isterizeaza in tramvaie, copii circula cu esarfe si fulare infasurate in jurul urechilor si geamuri + clime se inchid intr-o frenezie ca sa nu genereze curent in relatie cu usile deschise. Insa ceea ce nu stim inca sunt efectele acestui curent. Te dor un pic urechile, ok! Si ce? Se mai intampla, nu e o durere insuportabila. Racim? Asa si? Chiar trebuie sa mai racim din cand in cand, ca sa ne facem anticorpi pentru alte boli mai nasoale ce vor veni. Dar nu. Parintii gandesc asa, cred: “Daca eu nu am stat in curent, sa nu stea nici el.” Cine stie ce minunatii se ascund in curentul ala. Noroc ca astia mici nu prea inteleg ei cum vine treaba cu curentu asta, pentru ca sigur s-ar pune direct in mijlocul lui, daca ar putea. Sa guste din fructul interzis, nu de alta.
Observ tot mai des fenomenul asta de supraprotectie, de superstructurare, de transformare a copilariei. Oricat ar zice femeile ca ele nu vor face la fel, tot la fel vor face, daca nu mai rau. Pentru ca nu te poti abtine. Ai si tu un copil sau doi, vrei sa fie reusit, ce naiba. Nu poti sa-l lasi de capul lui, pentru ca nu stie. Mai bine ii trasezi tu drumul in viata.
Cand eram mai mica ziceam ca eu n-o sa fiu deloc ca mama mea. Ca eu o sa ii permit copilului meu sa umble pe coclauri, ca o sa il trimit pe strand la petrecerile la care eu nu aveam voie sa merg, ca o sa incui usa si ca o sa il primesc in casa abia dupa ora 3 noaptea. Acum imi vine sa rad cand ma gandesc la ce am fost in stare sa cred cu toata convingerea ca o sa fac. Poate pentru ca momentul unui copil era foarte indepartat atunci si acum se apropie tot mai mult. Nu, nu-s gravida. Se apropie inseamna vreo 5 ani.
Acum vreau sa ma cresc exact cum m-a crescut mama. Desi s-ar puea sa fiu ceva mai stricta. Pentru ca n-as vrea sa-mi vad copilul facand tampeniile pe care le-am facut eu. Pe de o parte. Pe de alta parte, daca nu face tampenii, nu invata. Nu traieste, nu stie, o sa fie sociopat si n-o sa fie bine nici asa. Mi se pare asa greu. Cum stii cand sa te opresti cu protejatul si cand sa incepi sa-l lasi mai liber? Eu consider ca am ajuns bine. Si mi-ar placea sa am un copil care sa-mi semene. Dar oare o sa pot sa nu-i rup capu cand vine in clasa a 8a sa-mi spuna ca fumeaza? O sa pot sa accept faptul ca in clasa a 10a se duce in alt oras sa doarma la asa zisul prieten? O s-o las la chefuri si n-o s-o caftesc daca vine la 7 dimineata pe 7 carari? Daca ma intrebi acuma, n-o s-o las nici pana la colt.
Bine, hai ca am lungit-o destul cu postul asta. Ca sa tragem o concluzie sau ceva – e greu sa ai copii. Cred. Dar e si misto. Ca-s mici si miros a lapte. Bine, hai, faceti-ma iresponsabila dupa care aruncati niste glume despre mine cu burta la gura. Asa-mi trebe daca nu ma gandesc de 10 ori inainte sa scriu ceva.
Nu o sa zic nimic referitor la faptul ca ai fi insarcinata:)) O sa-ti zic doar ca m-am regasit la faza aceea despre curent. Mi s-a zis toata viata de catre mama, bunica si orice matusa venea in vizita. Pe mine ma distra cel mai tare vorba mamei “sa fii cuminte”:)) Era prea de tot. Si uneori se trezeste si acum sa-mi spuna.
Da, si mie imi spune tot felu de chestii la telefon, de parca ar mai avea vreo relevanta. “sa te imbraci” “sa nu stai in frig” “sa nu te obosesti”.
.
Ok mom, facem cum zici tu
fie ce-o fi, numai baiat sa fie!
al tau? parca era fata. sau am visat?
e altfel: ” fie ce-o fi, numai sa faca armata!”
Chiar ca copii mananca nervii…dar se rezolva cu putina atitudine,aia e partea buna.Dar e nevoie de rabdare.O stiu pentru ca am o sora de doi ani pe care trebuie sa o suport zilnic,desi e o dulceata.Cand nu urla;))
Mom,dear mom,si acuma ma suna sa ma intrebe daca iau vitaminele si daca dorm destul noaptea:))
Eu cred ca voi fi mama horror,overprotective,si am observat asta cand eram in parc cu fratiorul meu.Nu am stat un min pe banca ca ba imi era frica ca zboara de pe hinta,ba ca pica de pe scena.Groaznic.Si eu am fost mai rau ca tarzan cand eram mica,cred ca de asta mi-e si frica,ca stiu ce prostii poate face un copil:)
pai de ce sa nu il lasi pana la 7 dimineata? tu cum ai fost? el/ea de ce nu are dreptul asta?
asa zic si eu acum, cand o sa am un copil o sa il lasa sa faca ce vrea inima lui… dar cred ca imi trece curand
)