Exista o leapsa circulanta pe internet, cum ca ce marci folosesti cel mai des. Sunt niste colaje pline de Durex, Colgate, Coca Cola, Nike, Post – it sau Viagra, nu neaparat in aceasta ordine. Am primit si eu leapsa dar mi-a fost lene sa fac un colaj, insa mi-am dat seama de o chestie: marcile mele ar fi extrem de pline de internet – stuff.
Ok, ma trezesc, ma spal pe dinti cu Colgate si periuta electrica Braun. Beau cafea, marca nu conteaza, azi am avut Elita dar pana acum beam Julius Meinl (ca sa vedeti cat de mult imi pasa de standardele astea.) apoi pun Zuzu peste pana la refuz, si deci nu mai simt niciun gust, nici de Elita, nici de Julius Meinl. Ma asez la laptopul pitulicii, adica un Asus, si atunci incepe distractia. Yahoo, Mozilla si un Winamp care merge in surdina cu aceeasi piesa preferata a pitulicii pe repeat. Ma ung cu Dove, ma imbrac in hainele mele Nobrand, Mini Prix, Shang Ylang, ocazional un Pull and Bear, Bershka, naiba, n-o sa va enumar acuma tot ce am in dulap. E oricum un mix cultural si preturile variaza de la 9 la 200 de lei. Am uitat bineinteles vreo 10 marci pe drum. Folosim atatea incat mi-e greu sa tin cont.
Ma urc in masina-mi Opel, pornesc casetofonul ala… de-l foloseste toata lumea da nu mai stiu cum ii spune. Am ochelarii Mango pe ochi si brelocul broscuta pe a carei eticheta scrie “Made in China”. Ma dau jos de pe bordura pe care am parcat incet, gandindu-ma la Mazda 2 sau la un Fiat. Soon, soon to be mine! (more…)
Inainte sa cititi. Sunt putin mahmura. Ok, poate putin mai mult. Cheful lui Adi s-a udat cu sticlaraie peste sticlaraie de vin, si a fost in timpul saptamanii. Plus ca la ora 7 eram cu ochii deschisi pentru ca ma turmentase un vis. Deci postul asta este oarecum alandala, n-am o idee exacta in cap. Stiu ca o sa vorbesc despre mame si copii, exact CE zic acolo, o sa vad pe parcurs. Deci nu va asteptati la nu stiu ce.
Sa zicem ca fiecare mama este unica in felul ei. Cel putin lor asa le place sa creada. Noi, pruncimea adica, stim ca adevarul e undeva pe la mijloc. Pentru ca oricat s-ar chinui ele sa fie unice si cool, au acele lucruri in comun care le definitiveaza statutul de mama.
E ca o stampila. In momentul in care devii mama, trebuie neaparat sa inveti niste replici pe care o sa le spui cu siguranta pe viitor si nu doar o data. Ca si cand, inainte, nu iti pasa deloc de faptul ca afara bate vantul, de tiganii din autobuz, de consistenta piureului de mere. Brusc trebuie sa iti pese. Si te trezesti ca spui niste chestii pe care nu te-ai gandit niciodata ca o sa le spui. De fapt aproape ca ti-ai impus sa nu o faci, si iata. (more…)
Lipsita de inspiratia inspiratiilor vietii, o sa va povestesc ceva total banal. Daca va place, bine, daca nu nu. O sa incerc sa fiu funny chiar si in aceasta banalitate. As mai avea eu niste subiecte mai lucioase, dar mi-a zis Adi ca daca mai scriu o data de el pe blog, ne despartim. Bine, nu chiar asa drastic, dar nici n-a fost placuta discutia. Deci nu mai, gata, ne facem ca nu exista. Zilele curg si eu tot la birou. Nu mai am decat 11 zile de concediu, din care 5 s-au alocat automat Craciunului iar 6 le-am alocat eu sfarsitului de August pentru un concediu. Astfel, chiar daca eu mi-as dori zile de vacanta in care sa stau cu curu’-n sus, nu pot decat sa mi le doresc. Nu se va mai intampla.
Dar mi se intampla de exemplu lucruri la birou. As putea chiar sa fac un rezumat, pentru ca zilele mi se par trase la xerox, cu mici variatiuni pe aceeasi tema. Asa ca o sa fac un rezumat cum fac advertiserii cool pe strategic.ro. Adica aia care chiar au un nume in industrie, pe care daca ii cauti pe google apar listati cu profesia. Eu apar cu blogu’. Tot sunt cul. Macar apar mai des decat Simona Lazar, bucatareasa. (more…)
Parintii si stramosii nostri vorbesc uneori de reminiscente comuniste. Anumite ticuri sau obiceiuri care le-au ramas inca de pe vremea aia, si chiar daca acum nu mai au nicio utilitate, e foarte greu de renuntat la ele. Cum ar fi, de exemplu, reticenta de a arunca pahare de iaurt consumat, cutii de margarina sau alte containere pe care nu le vor refolosi niciodata, dar la care te doare sufletul sa renunti.
Noi, copiii foarte early pre-comunisti, crescuti in post comunism, avem reminiscentele anilor ‘90. Atunci, uimiti de socul tehnologiei, ne uitam foarte mult la televizor. N-as vrea sa vorbesc chiar in numele tuturor, dar eu ma uitam in cantitati industriale. Ma uitam la desene tot weekendul, pe posturile nemtesti, si la seriale de comedie unul dupa altul, schimband periodic de pe RTL pe PRO7. Ma ridicam sa mananc dupa care ma intorceam fie la o telenovela, fie la ceva emisiune de prost gust al carei format a fost preluat anu trecut de vreun post romanesc. Era frenezie. Germana asta m-a tintuit in fata televizorului ani buni. (more…)
