Nu mai inteleg nimic din vremea asta. Eu. Dar voi? Nici voi, ca asa-i corect. Adica nu ca ati fi voi ceva mega meteorologi si eu nu. Sau ca ati citi in cutremure ca unii altii. In fine. Ma trezesc si e un super soare de nu mai pot, nu mai stiu ce sa iau pe mine ca sa fiu mai flu-flu. Ajung la birou si respir o zi intreaga sub clima asta inghetata si cateodata, de 2 ori pe zi, ies in parcul betonat sa respir si eu niste praf. Mhm. Plamanii mei cred ca imi sunt foarte recunoscatori pentru alegerea facuta. Dar nu la fel de recunoscatori ca plamanii celor care, above all this, mai si baga o tipla o data la 10 minute.
La un moment dat, norii gri incep sa se adune pe cer. Toata lumea da cu presupusu ca cica ar fi cod galben, inundatii, scandaluri. Din alte parti ale tarii aud ca ploua torential. E clar, ne asteapta o vara furtunoasa. La fel ca vara trecuta. Ziua ma imbracam in rochite si seara adormeam pe sunetul tunetelor si al fulgerelor. Pe la 16 se anuntase mega inceputul de ploaie. Cand colo, doar 3 stropi au ajuns la noi, in rest soare. Ha – ha – ha, ce-a fost asta? Bataie de joc monser. Am iesit afara sa inteleg mai bine fenomenul dar am vazut ca cerul e tot ca dupa explozie nucleara.
Iar acum vine partea buna. Mersul cu masina pe ploaie. Acuma, cum sa zic eu. Daca aveti o masina turbo sport cu 2 locuri deca si recapotabila, nu va veti lovi de problemele astea. (more…)
Inca ma ustura un pic pielea de pe spate. Pentru ca sunt o viteaza, indragostita de bronz. Pentru ca nu stiu sa ascult la indemnuri de genul “nu sta la soare”. M-am obisnuit din tinereti sa merg la mare cate 10 zile, in care am timp sa acumulez un bronz de zici ca am stat 20. Iar in 2 zile voiam un bronz macar de 4.
Deci ce am facut eu la mare in acest weekend?
1. M-am ars, ca sa continuam povestea de mai sus. Desi ma inarmasem cu un mega arsenal de creme si cremute. Aveam asa: factor 30, pentru semne si alunite (din care posed cu abundenta, in tot felul de locuri si de diverse dimensiuni), factor 10 pentru restul corpului si factor 15 pentru moaca. Nu suport sa ma inrosesc pe moaca, arat ca un copil de 12 ani incrucisat cu un cartof nou. Nu mi se chiar cojeste fata, dar nici bine nu-mi e. Asa ca pe moaca m-am uns cel mai mult si s-a si vazut, ca ei i-a fost bine.
M-am trezit in schimb la 7 juma’ ca sa merg sambata pe plaja, eu si cu Monica, alta matinala. Eu de fapt MUREAM de somn, dar am facut un sacrificiu de dragul bronzului. Inca n-a reusit nimic altceva in afara de un examen sa ma trezeasca la ore dinastea, dar vad ca un pic de soare goes a long way. (more…)
De ceva vreme, am dispute cu calculatorul meu. Porneste asa lenes si intra in windows. Eu in tot acest timp, imi pensez firele suplimentare din josul sprancenelor. Stiu ca nu voiati sa auziti asa ceva, dar se intampla. Even girls have hair, so get over it. Ma duc, imi pun cafeaua in ceasca gandindu-ma ce tare o sa fie atunci cand ma pun in fata calculatorului si ma uit la cum o sa fie vremea zilele astea, la mare. O sa imi citesc mailurile, o sa mai sorb o gurita de cafea, o sa intru pe blog, o sa ma uit la statistici, o sa fie tare frumos.
Cand colo, ghinion. Mouse-ul sta inert pe mijlocul desktopului, cu o imposibilitate de a fi mutat. Nu e de la el, am incercat sa-l scot, sa-l rebag, etc. Trebuie dat restart. Uneori chestia se intampla de mai multe ori in sir. Cateodata se blocheaza inainte sa intre in Windows. Este un deliciu si ma distrez enorm. Pana la urma am reusit, miscand frenetic de mouse ca sa nu ii mai permit sa se blocheze. Nu stiu daca are asta vreun efect, dar eu m-am convins ca are. Ma pregateam sa intru in mozilla, cand vad ca am limited or no conectivity. Of, sa-mi bag picioarele-n lighean! Ma duc pana dincolo, scot modemu, il bag la loc, ma intorc la calculator plina de sperante. Limited or no conectivity, you may not be able to acces mortii tai. Sunt dependenta de internet, oameni buni. Ce nu intelegeti? Ca vin si va bag RDSu in esofag imediat.
Ce sa fac cu cafeaua fara calculator? Pana la urma am gasit o solutie. (more…)
Monica a zis ca sa scriu de la ziua mea, ca a fost fun. Pai si cum sa va explic eu voua despre toate personajele alea pe care nu le cunoasteti? N-au fost decat 8 in total, dar totusi, fiecare atat de complex in felul lui incat nu imi ajunge un post sa vi-i descriu. Deci, daca tot ati inteles ce am vrut sa zic, o sa spun fiecaruia pe nume, asa ca si cand i-ati cunoaste. Vorbim deci de colegi de agentie, atat actuali cat si fosti, cupluri (eu + Adi, Monica + Popescu), necupluri (restul), absenti pe care i-am regretat (Pipshii si sefa-mea), prezenti care au suflat dioxid de carbon si au facut caldura in camera (iulia, cristina, adi p.), intarziati! (vali) si atat.
V-ati lamurit. La inceput a fost panica. Pentru ca eu am cumparat bauturile de la Kaufland pe la ora 14. Am mers cu masina mea, care are un sistem de climatizare clic – clac, sau, pentru efecte speciale si suprareusite de racorire, climatronic – adica deschiderea ambelor geamuri in paralel in timp ce se ruleaza cu o viteza de minim 60 km/h. Am dus inauntru ce a fost de consumat pe loc, saratele, fursecuri, prajituri, fructe vii, fructe uscate, sucuri, fistic, turta dulce, etc. si am lasat in masina ce ramasese pentru seara. Am luat la bautura de zici ca am fi fost 30 de invitati lihniti dupa alcool. Nu stiu ce-i cu mine in ultimul timp, nu mai stiu sa apreciez cantitati. Da’-i ok, luam la mare restul. (more…)
Deci cred ca s-ar putea sa scriu mai incolo. Daca am timp. Pana atunci, am scris dincolo. Despre OOH, DDL, TBD, MVO, KV.
E foarte interesant, parolescu.
Haidi pup.
Deci va rog sa priviti ce am primit de ziua mea. Aici. Multumesc colaboratorilor implicati 
.
