Toata lumea stie ca exista foarte multe diferente intre noi si Oiropa de Vest, e o chestiune de necontestat pe care o spun toti romanii la un oftat matinal, sau atunci cand merg in concediu. Ne intrebam mereu de ce o fi asa, dar niciodata nu punem mana sa facem ceva, dupa principiul “doar n-o sa schimb eu lumea de unul singur”. Ne uitam zabalind la tarile alea care ne par un fel de paradis indepartat si ne dam seama ca la noi n-o sa fie asa niciodata, sau daca o sa fie, oricum se transforma si vestul si acolo o sa ramana mult mai bine.
Daca n-am fi romani nu ne-am bucura de tot ceea ce vedem afara. Ma uitam la englezii si la nemtii care erau si ei turisti la Barcelona, ca si noi. Da, ok, se mirau ca Sagrada Familia e inalta si are multe floricele. Da nu se bucurau ca pe strada era iarba verde, ca nu erau multe masini la semafor. Nu se minunau ca pe marginea drumului erau palmieri, ca nimeni nu arunca mucuri de tigara pe jos, ca soferul de autobuz ne-a spus prietenos la ce statie trebuie sa coboram ca sa ajungem unde voiam. Pentru ei, astea sunt de la sine inteles. Asa ca eu zic ca nu se bucura de concedii la fel ca si noi. (more…)
1. Dimineata – un Starbucks in fata la Sagrada
(more…)
I’m back! Nu stiu daca mi-ati dus doru sau nu, dar tot m-am intors pe capul vostru. Am venit un pic mai obosita decat am plecat, dar ma rog, asa se intampla daca iti iei concediu 5 zile si alergi dintr-o parte in alta a Barcelonei ca sa apuci sa vezi tot. Bineinteles ca am vreo 200 de povesti, dar astazi incepem cu inceputul. Dupa ce descarcam pozele, va pun si dinalea.
Cum era sa pierdem avionul.
Cu cateva zile inainte discutam despre cum o sa fie cand mergem la aeroport, cat timp o sa ne ia sa facem bagajele, chestiuni dinastea administrative complicate. Si imi spune consortul ca avionul e la ora 22.00, deci sa fim in aeroport pe la 20.00, deci sa ne facem bagajele panala 18.00 si sa mergem sa ne facem asigurarile medicale intre timp. Printr-o minune a naturii am terminat cu toate si la ora 17.30 eram deja pregatiti. Adi s-a bagat in dus, iar eu am scos biletele sa ma uit eu exact la 22 si cate minute este avionul. Cand ma uit, m-a strapuns in fulger direct in cord, mi s-a taiat respiratia, n-am mai vazut decat negru. Ora de pe bilet era fix 20.05. M-am uitat isterizata la ceas, si, orbita de furie, mi s-a parut ca e ora 18.30. Ies ca o furtuna din camera, lacrimile deja imi apareau in ochi, si incep sa bat in usa de la baie urland ca e sase jumaaaaaaaaaateeee! Iesi afaraaaaaaaaaaaaaa!!! Avionu e la 8, nu te-ai uitat bine! Esti nebun! Iesi afara! (more…)
Voiam sa scriu, dar n-am timp. Asa ca facem altceva.
I miss this.
(more…)
N-aveam chef de nimic. De viata, de zi, de noapte, de nimic. Ma incalzea doar gandul ca, totusi, plecam in concediu. Prietenii nostri, care au functii mai inalte prin firma si si-au permis mai multe zile de concediu, au plecat inainte, in acelasi loc, la aceeasi cazare. Eu, agitata ca un Pepsi, imi doream nespus sa aflu cum e acolo, cum sunt camerele, cum e vremea, ce s-a mai vizitat, care-i shmekeria. “Hai sa sunaaaam, sa intrebam!” Si am sunat.
Si am aflat ca vremea e ok, dar cam ploioasa. Camerele sunt maaaaari si misto si patul este enorm. Cand am auzit de pat am inceput deja sa rad isteric, iar Adi s-a bucurat. Daca gandul patului ma bucura atat de mult, ce o sa mai fac atunci cand il vad? Se va lasa cu artificii, presupunem. Deci piscina este minunata, se poate inota si noaptea. In oras e multa lume, pe strazi e nebunie. Stam langa un monument istoric, si la vreo 2 statii de metrou de port. De actiune. De tam-tam. (more…)
