Aseara m-a bantuit un vis ciudat. Se facea ca eram acasa, cu ai mei. Ne bucuram e existenta noastra linistita in caminul nostru seren. Deodata, vad o fetita care alerga prin casa. Era micuta, cu parul scurt, si avea doar niste chiloti albi cu care zburda nestingherita pe acolo. Am iesit sa ma uit mai atent la ea, pentru ca nu stiam exact cine e. Banuiam ca s-ar putea sa fie sora-mea, dar la fel de bine putea sa fie un copil strain. Mentionez ca sunt singura la parinti.
Cand ma uit, vad ca de fapt este vorba despre mine, la 4 ani. Eram eu, mica. Tunsa scurt. Putin obraznica, putin lingusitoare, totusi simpatica, cu zambetul pana la urechi. Era clar ca nu avea nimeni grija de mine. Asa ca mi-a revenit mie chestia asta. Am fugit dupa mini-me in gradina, unde mini-me se ascunsese. Era frig si mini-me era doar in chiloti. Am incercat sa o imbrac pe mini-me, ii dadeam tot felul de prosoape si chestii pe ea, dar pentru ca se juca, le pierdea instant, ele cadeau in balta si se udau, nu reuseam nicicum sa am grija de ea. Hainele mele ii erau prea mari, ea era prea mica. La un moment dat, dupa ce a aruncat al nu stiu catelea prosop, am inceput sa urlu la ea. Ca daca o singura data se mai intampla sa nu faca ce spun eu, ne suparam urat de tot! Am urlat, din toti rarunchii. Apoi a venit mama si mi-a adus niste haine, sa ii dau. E clar, doar mama stie sa aiba grija de mini-me. (more…)
Am scris vreo 2 paragrafe si le-am sters. Nu stiu ce am azi. Nu ma simt in stare sa scriu un post intreg pe blog. Ma simt mai in stare sa disec tot ce se intampla in jurul meu. Chestii care nu sunt pentru a fi facute publice.
Am inregistrat ieri 2 site-uri. Aveam de gand sa fac asta demult, dupa ce am primit site-urile gratuit de la blogway. 3dintre ele am facut ca dou la bloggari saraci fara domeniu. Doua am inregistrat eu si unu il mai am inca pending, nu m-am decis inca unde il asez. Cert este ca am avut ceva bataie de cap cu inregistrarea asta. Aveam o baza de date intreaga de nume pe care le-am facut eu pentru diverse proiecte. Nume pe care nu o sa le folosim probabil niciodata, pentru ca mereu dintr-o galeata de 100 de nume se alege unul, sau in cel mai frumos caz, niciunul. De aia imi place atat de mult sa fac naming. Ok. Am zis sa folosesc unul din alea, ca doar le-am facut deci imi plac. Nu stiam inca pentru ce o sa folosesc site-urile. Inca am in cap ideea aia pentru care am facut The Pitch, dar am simplificat-o nitel, ca sa ma pot ocupa de ea in mare parte singura, daca e cazul. Dar pentru al doilea site nu am nicio idee. Am in schimb un nume foarte bun. (more…)
Asaaaa. Pentru inceput, eu va doresc un [blank] <– loc de inserat text pe care cu siguranta l-ati citit weekendul asta intr-un mesaj de sarbatori.
Sunt sigura ca ati facut si voi ceva palpitant in weekend si n-ati avut timp de citit bloguri. Am vazut ca si ceilalti blogari au cam tras chiulu, au plecat pe la diferite rude, sau au stat acasa si s-au simtit bine. A se citi, au baut, s-au imbuibat cu bucate alese sub forma unor oua colorate si carnati fript, care s-a transformat rapid in colesterol alergator prin sange. Nu se mai poate. La cate gratare am mancat in weekend iar, m-am simtit ca o scapata de la clinica de bulimie. Gata! Purificare. Legume pana de 1 mai. Am zis!
In continuare, va voi povesti cele mai palpitante intamplari din excursia noastra la MoeChu. Eu asa il pronuntam, ca mi se parea mai cool. In primul rand, Zappy nu stie unde se afla moechu. (more…)
Asta a iesit dupa ce ieri am alergat ca bezmetica prin firma, stresandu-i pe toti sa imi dea cate un desen cu un iepure.
Prin intermediul ei, va felicit si pe voi, alaturi de intreaga echipa MRY. Desi ei nu stiu ca va felicita si pe voi.
FELICITAREA
Dar ati inteles ideea.
Merry Easter! 
Chiar daca probabil nu este primul lucru care ar putea sa rasara cand va ganditi la hobbyurile mele, dar mie chiar imi place sa citesc. Prima propozitie pe care am citit-o a fost la 3 ani. Imi amintesc caietul mamei in care ma invata sa citesc si propozitia “Tati are nasul mare si se uita la televizor”. A incercat ea sa cuprinda acolo toate literele, multe consoane si vocale. Am citit, am invatat, am trecut mai departe.
Cand aveam vreo 9 ani si deja incepeam sa citesc cursiv, au inceput sa imi toarne carti in brate. Ca si ei asa au facut cand erau mici. Ca nu erau atatea televizoare, calculatoare si jocuri. Bine, nici cand eram eu mica nu erau ATATEA cate sunt acuma, dar totusi, generation gap, stiti voi. In fine. De fiecare data cand ziceam ca ma plictisesc, ei imi tranteau o carte in brate. “Citeste o carte” este al doilea nume al meu. Si totusi, cunoasteti voi un copil care sa faca ceea ce spun parintii? Daca ei voiau sa citesc, ete eu fix aia n-aveam chef sa fac. Pana la urma am gasit o solutie de compromis, citind doar ce NU imi dadeau ei sa citesc. Daca imi dadeau o carte verde, imi luam una albastra. Daca imi dadeau Charles Dickens, imi luam Mark Twain. Noroc ca aveam 3 biblioteci mari si late in casa. (more…)
