thoughts of a drama queen

Ca soferita in Bucuresti ti se intampla multe lucruri. As spune minunate, dar cu totii stim ca nu e tot timpul asa. Se intampla una cate una, in timpul drumurilor de acasa pana la servici, pana la supermarket, sau in timpul altor drumuri pe care eu inca nu ma incumet sa le fac, cum ar fi drumurile la scoala si asa mai departe. Experientele astea le aduni, le pastrezi, le sortezi pe categorii si intenstitati si mai ales pe rezultate, adica “ce am invatat eu din acest claxon”, pentru a le folosi in mod inteligent alteori. Pana la urma faci un compendium pentru ca drumurile se tot repeta si experientele sunt tot mai posibile sa reapara.

Exista diferite tehnici, trucuri, chestiuni de care soferitele se pot folosi, in dezavantajul soferilor care se pare ca nu se folosi de aceleasi privilegii. O lamaie in geam iti poate aduce uneori multe prejudicii, dar de cele mai multe ori e bine sa o ai pentru ca le muti instantaneu participantilor la trafic din jurul tau piciorul pe frana, asa ca tu poti sa te destrabalezi in voie pentru ca ei vor fi pregatiti pentru asta. Un numar de Arad, Gorj, Covasna, Botosani, poate sa trezeasca o leaca de mila in sufletul bucuresteanului, gen uite saraca femeie care s-a mutat in Bucuresti si nu stia ce o asteapta.

Sistemul hai ca eu acuma fac stanga lasa-ma te rog te rog te roooog, functioneaza in majoritatea situatiilor. Te opresti, in asa hal incat sa nu deranjezi chiar pe multa lume dar totusi sa fii un pic intrata in strada ca sa isi dea aia seama ca tre sa te bagi in coloana. Te uiti la primul nene care se uita in directia ta. Incepi sa dai din maini. Ai da si din picioare dar nu poti pentru ca ambreiajul trebuie sa fie pregatit. Ii faci un semn cum ca pot sa intru aici in fata ta te rooog? Si el da din cap intelegator, avand in vedere numarul tau de AR, lamaia si faptul ca esti fata. Apoi, o data ajunsa in fata, apesi pe butonul de “Multumesc”. Ala triungiular care face bling bling normal. Sau, daca stai in coloana, te intorci cu spatele si ii ridici mana, alaturi de un zambet larg si apreciator.

Sistemul si ce daca sunt multe masini in jurul meu oricum eu trebuie sa intru prima se aplica atunci cand 7 masini se chinuie sa intre pe aceeasi banda. Aceasta nu este o exagerare de dragul situatiei, ci chiar exista multe situatii de genul asta. Ideea este urmatoarea: te uiti doar in fata. Sa nu cumva sa iti masori intensitatea privirilor cu ala din bolidul de langa tine. Tu vei iesi infranta si el isi va arunca acel cal putere si va ajunge inaintea ta. Te uiti inainte si te faci ca nu te intereseaza. Ramai intr-a 1a si accelereaza incet, dar in asa fel incat sa stai cat mai lipit de ala din fata ta, care probabil o sa intre inaintea ta. Scopul tau este sa ajungi fix dupa el. Sa nu mai intre nimeni de pe “banda” paralela inaintea ta. Daca reusesti sa ramai in spatele aluia, ai castigat. Cu cat lasi mai multi sa intre intre voi, cu atat mai multe claxoane si injuraturi iti iei de la ala din spatele tau, care vrea sa intre si el. Injuraturile, nervii si expresiile de genul ce prost e ala sa-mi bag paru’n chiuveta sunt bine venite, chiar daca nu ai niciun motiv sa-l faci pe ala prost pentru ca fiecare face ce poate sa ajunga in fata.

Sistemul eu nu blochez intersectia, preabine cunoscut de toata lumea, vine in completarea sistemului de mai sus. Se prea poate ca in timpul acestor incrancenari sa treci si printr-o intersectie semaforizata doua. Intotdeauna, semaforul va arata verde dar tu nu vei avea unde sa inaintezi. Daca inaintezi, se face verde dincolo si aia perpendiculari cu tine se vor indrepta cu viteza spre portiera ta, dupa care iti vor adresa niste injuraturi ca ai fost proasta. Daca nu inaintezi la verde, chiar si metrul ala care blocheaza intersectia, iti vei lua injuraturi de la aia din spate care vr si ei sa avanseze metrul, pentru ca nu se mai pot abtine daca nu calca acceleratia. Tot ce poti sa faci in aceasta situatie este sa rogi sa ai o pozitie favorabila in rand, astfel incat sa nu trebuiasca sa iei decizia fundamentala “trec sau nu trec”. Sau, mai poti sa astepti la birou pana la ora 20:00 seara si sa pleci atunci, cand probabil intersectia este mai libra.

Sistemul n-am chef sa schimb banda da nici nu vreau sa merg mai tare ca nu-mi place cu a 5a se intampla in cazul masinilor mici si obosite, cum e draguta mea. Daca ii dai mai mult de 80, face niste zgomote de ti-e mai mare mila. Intr-a 5a n-are rost sa o bagi ca sa mergi cei 100 de metri pentru ca imediat apare ceva obstacol in fata ta si tre’ sa pui frana. Da nici n-ai chef sa schimbi banda, dupa sistemul numa loozerii merg pe banda 1. Cine vrea sa te depaseasca, intra pe banda 1, da ochii peste cap ca esti o proasta lenesa care nu te-a invatat ma-ta ca daca n-ai viteza mergi pe banda 1. Pe tine deja nu te mai afecteaza chestiile astea. Ala va ajunge cu 1 minut inaintea ta la birou si va fi mai fericit ca niciodata. Ce sa zic (A se retine ca toate pronumele astea de persoana a 2a sunt de fapt persoana 1a da eu incerc sa va fac mai partasi la poveste).

Sistemul eu acuma caut parcare asa ca aveti rabdare. Se ajunge in zona respectiva. Se incetineste viteza. Se studiaza in oglinda reactia celui din spate. Se apasa butonul de multumesc anticipat. In acest caz, este exact acelasi buton cu buotnul de multumesc. Sper ca producatorii auto vor sesiza lipsa butonului multumesc anticipat si vor face ceva in acest sens. Apoi se trage maneta vreau sa parchez pe dreapta sau, dupa caz, vreau sa parchez pe stanga. Dupa ce ai gasit locul, speri ca cel din spate sa sesizeze asta si sa-ti lase vreo 10 metri in care tu sa faci manevra. Incerci sa o faci cat mai repede da cu stres cat mai putin, ca altfel nu-ti iese dintr-a 6a si tre sa incerci si a 7a oara.

A, asta imi aminteste ca trebuie sa patentez intoarcerea din 16 miscari. Asta pentru ca nu ma pot abtine sa nu caut loc de parcare in fata blocului, desi stiu din start ca n-o sa gasesc acolo. Anyway.

Si ultima patanie – sistemul – relatii in trafic. Sub umbrela – speram sa nu se supere Adi ca povestesc asta. Eram eu in trafic si baiatul din spatele meu imi studia privirea in oglinda retrovizoare. Stateam amandoi la bariera. Dupa ce am vazut ca se uita la mine involuntar tot ridicam privirea sa vad ce mai face. Ca era plictiseala, adica nu e ca si cum m-as fi dat jos sa-i sar in brate. Eu eram cu motorul oprit ca deja se incinsese. De la cat am stat in trafic, nu de la altceva. Si am pornit, el constiincios in spatele meu. Am mers o buna bucata amandoi drept. Apoi am facut amandoi stanga. Ne-a lasat unu pe amandoi sa trecem, sau el s-a bagat in spatele meu. Ne-am aliniat apoi unu langa altu sa mai facem o data stanga. El s-a asigurat din dreapta, eu m-am asigurat din stanga. Mi-a facut semn ca pot sa ma bag si ca vine si el dupa mine. Eu eram inca intr-a 2a si de emotie am uitat sa mai bag 1a. Am pornit, cam jalnic, sper ca nu s-a prins. Apoi i-am apasat butonul de multumesc si el mi-a dat un flesh cu un zambet. Apoi a disparut pe o alee. Asa-s relatiile din trafic. “One curba stand” se mai numesc. Foarte frumoase.

Na gata ca v-am plictisit destul. 1 mai frumos si ne citim soon.