Fui la iecspozitie.
Era si timpul sa ne culturalizam. Sa facem niste activitati care implica atat scoaterea capului in aer liber, pentru ca era atat de frumos afara, dar si o bucata de “indoor” unde cultura atarna pe toti peretii. Pentru ca era prea de tot, pentru ca muzeele stau prafuite si nu le viziteaza nimeni, cand ele sunt totusi atat de ieftine.
Ok, nu am planuit din start sa fie asa. Initial voiam sa mergem doar la gradina botanica. Am chemat diverse cupluri care sa ne acompanieze, dar n-am reusit nicicum sa mai scoatem pe cineva din casa. Asa ca ne-am luat hanoracele albe, ochelarii de aviator, adidasii de plimbare si ne-am urcat in masina. Nature nature da pana in Cotroceni nu merge nici alergatorul de maratoane pe jos. La gradina era omor. Locuri de parcare niente. Am dat noi niste ture pe stradutele alaturate si pana la urma am gasit un loc unde doar Adi putea sa parcheze, talentele mele ar fi dus cu singuranta la alte ture, pana la gasirea unui loc unde se poate parca cu fata.
Gradina botanica in perioada asta e ca un fel de parc mare in care se plateste intrare. 2 lei pt studenti, 5 lei pt restul muritorilor de rand. Te iei de labutze si te plimbi pe stradutze. Tu, cu cel cu care te tii de mana, alaturi de multi alti oameni care fie se tin si ei de mana, fie sprijina un carucior, niste mini-degetele de copil, o impingatoare din’aia pentru trotinete/masinute/mini biciclete (care am observat ca sunt foarte trendy in ultimul timp).
Si atunci sa nu-mi doresc copii! Cand odata la doi pasi, o mogaldeata blonda vine in fuga gangurind ceva ce vrea sa sune a cuvinte umane. Limbaj dinala de copii pe care doar parintii il pot intelege. Copii cu diverse ustensile, role, mingi, rachete de badminton, celebrele trotinete/masinute/mini-biciclete. Pofta de viata si energie. Am instincte materne. Desi probabil ca deocamdata pot doar sa-i privesc si sa zambesc si nu mai mult, dar egal, sunt semne ca o sa fiu o mama tanara si buna.
Dupa gradina botanica, urma sa mergem sa mancam o ciorba. Ca mie mi-era deja foame. Si mie cand mi-e foame cam fac urat. In sensul ca nu ma pot concetra la foarte multe alte chestii. Dar consortiul meu, in timp ce cica se concentra sa conduca, a vazut un tanc pe marginea drumului. A facut imediat conexiunile si m-a intrebat “MERGEM LA MUZEUL MILITAR?!” Ce sa-i mai zic. Mergem, fie.
Si atunci sa te tii. Consortiul meu in extaz. Era ca pe o plansa mare de joc, cu arme, tancuri, tunuri, pietre ascutite, sabii si te mai miri ce. Era in lumea lui. Nu prea puteai vorbi cu el. Am avut doua perspective total diferite de a primi muzeul.
El: Oaaa… ce misto e sabia asta! Sigur se luptau in razboi cu ele, iti dai seama? Sange, lupte, trupe, urlete. Ce tareeee. Oaaa, uite pusca asta ce misto eee! Se omorau cu ele intre ei. Uite gloantele cum aratau! Oaaa…
Eu: Uuu… ce misto e sabia asta! Uite ce ascutita e! Si decoratiunile astea frumoase de pe margine. Da pusca asta nu e prea grea oare? Oare o puteau tine in brate? Mie-mi plac broderiile astea de pe manere…. hihihi.
El: Uite uba, toti au mustati! Imi las si eu mustata! Ce shmeker e parasutistu asta, ce costum de piele i-au facut. Uite si cate insigne pentru recunoasterea meritelor, se dadeau dupa 7 ani vechime in armata.
Eu: Ce misto sunt sacourile asta! Asa cu nasturi, vintage. Vreau si eu unul, crezi ca ma incape? Da opinci dinastea purtau si atunci cum se poarta acuma? Ce tare, erau de pe atunci trendy. Da, dragute insignele. Colorate, sclipitoare, sunt lucrate atent. Da, sunt frumoase.
El: Hai sa vedem tancurile! Oa, tancuri, tancuri, tancuri, fier, beton, roti, fier, rabzoi, rough, arghhh.
Eu: Emoticon care casca. Ub, mi-e foame, sa mor!
Apoi am fost la trasuri si avioane, unde, trebuie sa recunosc, am fost amandoi la fel de impresionati. Sau poate putin diferit, mie-mi placea catifeaua de pe saniile tractate de cai, lui ii placeau dimensiunile elicelor.
Oricum, ideea e: mergeti la muzeul militar… cu doar 2,5 lei pt studenti si 5 lei pt restul lumii, va garantez doua ore de “oaaaaaaaau da oaaaaaaau da ioaaaaaaa”.
Stiu ca nu a fost cel mai inspirat post, dar sunt ingropata de treaba.
Good day.
[i]un loc unde doar Adi putea sa parcheze, talentele mele ar fi dus cu singuranta la alte ture, pana la gasirea unui loc unde se poate parca cu fata. [/i]
ce ma recunosc in fraza asta
) Plus ca si eu am tot un Adi.
Mai e de mers si la Muzeul Sutzu. Nu au multe chestii, dar sunt unele interesante
Eu vreau unu de stiinte naturale. Adica sa vad animale impaiate. stiti?
ah, eu nu pot cu fata. prefer cu spatele aproape fara exceptie
Antipa? Daca nu au impaiat astia muzeul cu totul!
Sau la zoo. E cam acelasi lucru. Jalnic!
maria, sper sa vina ziua aia in care sa zic si eu acelasi lucru.
la zoo nu pot. sa vad animale vii in custi.. nunu.. nici la circ nu pot. cand imi imaginez cate biciuri au luat elefantii aia… saracii.
E normal bre … astia cu numele “Adi” (hihi) sunt foarte buni soferi si excelenti in parcari
Incearca si la Antipa, eu am fost acum vreo 3-4 ani si imi amintesc ca a fost fain. Mi s-a parut foarte mare, ma plictisisem de cat am mers pe-acolo. Asadar, ai grija sa mananci inainte de a intra in Antipa, ca nu se stie cat dureaza pana iesi:)).
am fost si eu la gradina botanica, sambata. pe jos, ca stau in militari
mai era cortul ala din care racneau niste boxe? ca tare m-a enervat.
si am vrut sa merg si la muzeu, dar… mi s-a facut foame
si nimic nu m-a putut opri sa ajung acasa si sa mananc
Antipa va fi inchis anul asta
Se re-ceva.
nu erau boxe.
cand se inchide antipa? :-S poate-l mai prind.
“maria coman | April 6, 2009 @ 1:04 pm
ah, eu nu pot cu fata. prefer cu spatele aproape fara exceptie”
mor. priceless.
Mai bine faceati sex.
Nu ati fi pierdut nimic.
Nici macar timpul.
Interesanta optica Juliei… da’ iti dai seama dupa o zi de “oaaaaau” ce poate iesi?
Antipa a fost inchis la inceputul anului si afisul zice ca va fi inchis pe o perioada de aproximativ un an
Dar poti merge pana acolo. Eu am vazut pe geam un dinozaur de 2 etaje cu un cearsaf pe el, alaturi de prietenul lui, un mamut cu cearsaf pe el. Cred ca erau mega-fantome.
Si eu am fost la Militar de curand, chiar e frumos.
Era si mai frumos in copilaria mea cand scenele acelea statice erau insufletite audio de scene din filmele de razboi si se auzea glasului lui rebengiuc si calboreanu…ioi! Super! Acum cica nu le mai pun in functiune decat pentru grupuri organizate.