thoughts of a drama queen

E uimitor cum o pereche de pantofi cu toc si fundita sunt deajuns pentru ca 70% din barbati sa intoarca capul. Unii te mai si intreaba de sanatate. La altii le indesi ochii inapoi dupa ce ti-au cazut undeva in urma. Daca eram imbracata exact la fel si aveam o pereche de tenisi, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat.

Oare asta si-a dorit Adi atunci cand, putin rugator, putin timid, fara a-mi da senzatia ca imi impune ceva, mi-a sugerat ca as putea sa fiu mai feminina? Dar ce inseamna “feminin” asta? Inseamna sa iti arunci pe fata niste fond de ten, sa dai cu rimelu pana flutura genele ca si cand ar fi false. Sa scoti o tzatza, daca se poate doua, la vedere, sa pui o pereche de tocuri cui asezonate cu o fusta mini care dezvaluie niste picioare bronzate si stralucitoare? Linia dintre a fi feminina si a fi exagerata e putin cam prea fina pentru mine. Vad tot mai mult cum femei care au inceput prin a fi feminine, au sfarsit prin a fi niste pisicute, pur si simplu pentru ca nu se pot abtine. Fiindca vrei fusta tot mai scurta, tocul tot mai inalt. Asta, bineinteles, daca ai cu ce. Dar din pacate nu e chiar o regula generala.

La mine a fost invers. Am inceput sa fiu feminina cand eram de fapt o fetiscana. Dar daca voiam sa fiu modeala, trebuia sa invat sa merg si pe tocuri. Si am inceput un training intensiv, cu pantofi urati negri cu varf si toc si legati la glezna. Cum se purtau pe atunci. Cu 499,000 mii de lei mi i-am cumparat. Erau un fel de tortura piciorului, zis si pantof cu toc. Am mai avut si alte specimene de genul, saboti cu varf fara aparatoare de glezna, cu un toc care imita lemnu, cui si inalt, atat de urati si totodata atat de inalti, incat am fost cea mai mare fata din tramvai. Eram inalta si subtire si totusi tineam sa port tocuri. Ma obisnuisem cu ele atat de tare incat le purtam deja si in timpul liber, nu numai la evenimente cu modejalu.

Apoi m-am plictisit. M-am plictisit sa imi car picioarele pe catalige, care nu sunt intotdeauna cele mai comode. Sa imi iau haine din materiale pretioase, pentru ca deh, nu poti sa porti trening la tocuri. Sa port fustite si bluzite si rochite si fundite si bulinute. M-am plictisit sa fiu atat de feminina. Asa ca m-am temperat un pic. Ma simt feminina si in tenisi, sa mor daca nu. Daca-mi iau tenisi in picioare am toata increderea sa scot o tzatza. Stiu ca oricum nu o sa se uite nimeni dupa mine. Pentru ca barbatii au aceasta fixatie de la natura ca tocuri = femeie. Restul sunt o copie vejtejita a ceea ce ar fi trebuit sa fie o femeie.

Dar sa nu ne intelegem gresit, inca imi plac lucrurile feminine. Mai am inca reminiscente clare. De exemplu, am foarte multi pantofi. Dar nu din care se obisnuieste. Am ghetute rocket dog, niste imitatii de converse, adidasi de toate formele si culorile, sketchers, balerini de mai multe culori si marimi si sunt de asemenea innebunita dupa cizme. Imi plac la nebunie si pantofii cu toc. Sa ma uit la ei. Cu cat sunt mai draguti, mai funditza, mai bulinute, cu atat mai bine. Ii pun in picioare si ma razgandesc instant. Ce bine-i in balerini, Doamne! Si totusi, am cazut in pacat. Cand mi-a zis sa fiu mai feminina am simtit nevoia sa ma conformez. Am scotocit in dulap dupa pantofii cu toc, care zaceau acolo prafuiti si vorbesc foarte serios. Am o pereche de la banchet, crem cu fundita si peep toe o pereche negri de nici eu nu mai stiu cand, care inca arata binisor. La Barcelona am cazut in pacat si mi-am luat si o pereche albastri cu peep, pacalindu-ma ca o sa ii port la nuntile la care am de mers vara asta. Intre timp mi-am mai gasit o pereche de sandale cu toc. What are you doing to me!?

Si azi dimineata, am simtit nevoia sa imi iau tocuri. Mi-am aliniat toate cele 3 perechi pe care le posed si m-am urcat pe ei pe rand. Nu i-am ales pe cei mai comozi, i-am luat pe aia de la banchet, cu fundita. Apoi a trebuit sa merg pana la banca sa scot niste bani. Am mers pe jos. Am regretat decizia instant. Ma gandeam serios daca sa ma intorc sa imi schimb pantofii. Dupa vreo 5 pasi deja am simtit zgarietura suava a taieturii de la peep. Apoi greutatea cu care apasam pe varfurile picioruselor mele nesolicitate demult. Un instructor cu scoala de soferi s-a uitat la mine zabalind in timp ce ii facea ceva semne chioare la eleva lui, care era mult mai frumoasa ca mine. Da probabil nu avea tocuri.

In masina am simtit cu adevarat cum e sa traiesti. Adica sa conduci cu tocuri. Prima data am lovit cu botu bordura aia pe care ma urcasem atat de finut cu o seara in urma. De ce urcarea e tot timpu mai lina? Apoi, bajbaiam in timp ce cu o mana imi puneam centura, cu cealalta fixam volanu si cu picioru incercam sa simt acceleratia si nu prea reuseam. Cand am ajuns la Baicului am dat de bariera. Picioarele nu mai erau nevoite sa se miste si am simtit usturimea pantofului diavolului. Fi-ti-ar feminitatea! Asa ca am facut ceea ce este si normal. I-am dat frumos jos si i-am pus pe scaunul din dreapta. Si am condus fericita si desculta pana la birou.

Acum, tot ce trebuie sa fac este sa rezist minim 8 ore cu ele in picioare, dupa care sa depun in juramant ca nu mai port tocuri pana la viitoarea nunta.