thoughts of a drama queen

N-am suportat niciodata geografia, am urat-o din rarunchi. Profa stia, de aia cand era vorba sa zicem capitale tocite, pe mine ma intreba “care-i capitala Frantei”, in batjocura. Dar la ultima ora de geografie ne-am imbratisat si am plans dupa ea si ea dupa noi. Cateodata te atasezi de oameni mai mult decat te prinzi.

Acum cateva zile am visat cu profa de chimie. Am visat ca profei ii placea foarte mult de mine, ma prefera cumva, dar nu stiu de ce. Si cum ii placea ei asa de mine, mi-a pus o intrebare despre un element chimic, iar eu n-am stiut cum se numeste. Am capiat de jena. Am stat si m-am gandit si m-am strofocat sa imi amintesc, si n-am reusit.

Teoretic in subconstient ar trebui sa avem mult mai multe informatii decat in constient. Asa ma trezesc eu cateodata spunand poezii in vise. Dar informatia asta nu mi-am amintit-o. Nici cand m-am trezit. Astfel se demonstreaza din nou cata informatie inutila ne-a fost introdusa in crestet in timpul liceului. Ma revoltam atunci ca nu o sa-mi foloseasca niciodata la nimic, si am avut dreptate. Nu stiu daca ar trebui acum sa tin partea educatiei precare, in care fiecare elev isi alege 4 materii si le studiaza pe alea la greu. Dupa principiul “cand ti se cere mult, ramai cu putin, cand ti se cere putin, ramai cu nimic”, eu consider ca liceul asta ne-a uns bine rotitele si am invatat sa le invartim mai repede, chiar daca in capul nostru avem o varza totala pe care noi o numim cu mandrie “cultura generala”. Dar sa ne amintim niste chestii invatate in liceu care si acum ma fac sa rad.

Ca un prolog, ma prind acum (in timp ce scriu) cat afurisit de TIMP am pierdut neatenta, sau concentrata pe total altceva. Nu exagerez cand spunc a 80% din timpul orelor eu ma dedicam unei activitati total extracuriculare. Fie conversatului cu Prodi prin biletelele care s-au adunat intr-o TONA de foi si caiete, fie admiratului lu nu stiu cine de pe geam/hol, fie stateam cu spatele si faceam glume proaste cu tovarasii din ultima banca.

Cum ar fi biologia, de exemplu. Zoologia sau plantologia m-au distrat cel mai tare. Se faceau intr-a 9a si intr-a 10a. Era o profa la care nu prea mergea sa o duci cu zaharelu, asa ca daca voiai o nota decenta, trebuia sa fluieri matera. Care era o hidosenie scarbaoasa, acuma pe bune. Inca si acuma tin minte cu toceam pe de rost functia de excretie la animalele vag pluricelulare. Cum fac ele treaba mare printr-un flagel sub forma unui stegulet si alte minuni dinastea super interesante. Ma gandeam la ce o sa imi foloseasca vreodata, pe lumea asta, sa stiu cum se caca viermii?

Nervii cranieni m-au disperat intr-a 12a. M-au exasperat. Nu numa ca nu puteam tine minte nicicum cine care ce face, dar mai erau si fascicolele alea complicate, care porneau din coloana vertebrala, aveau vreo 3 noduri (in care inervau diferiti receptori) si ajungeau la creier, fiecare in alt loc. Trebuiau memorate si alea. Bata-va vina nervi! I-am desenat, tocit, facut tabele, colorat, invartit, facut poezioare, orice numa sa-i memorez. Pana la urma am reusit aproximativ. Dar eram extrem de nervoasa pe ei. Ma gandeam tot timpul ca in cazul in care ma pune cineva sa fac o operatie pe creier ad-hoc, o sa fiu experta, pentru ca stiu deja ca daca te doare limba trebuie bibilit hipoglosul.

La mate eram mereu undeva pe langa subiect. Nu eram paralela paralela, scoteam un 8 dat pe ochi frumosi aproape tot timpu. Sub 5 nu imi dadea niciodata, chiar daca scriam un meci de fotbal. Era o profa mai speciala, unde verificarile se faceau pe prime impresii, pe dat din gene, pe orice altceva numa stiinta pura nu. Ne cerea portofolii cu exercitii suplimentare. Apai noi nici temele nu ni le faceam calumea. Rupeam foile din caietu de clasa, le puneam intr-o folie si scriam frumos “SIMONA L., XI A, PORTOFOLIU” si brusc caietul era transformat in portofoliu. 2 in 1, ce mai. Ne chema in weekend si ne tinea dupa ore sa ne predea. Matematica, viata mea. Sincer, nu mai tin minte nimic din trigonometrie. Nu mai stiu nicio lectie. Probabil daca imi arati, o sa imi amintesc ca mi-a trecut la un moment dat prin fata ochilor, dar nu mai mult.

Mai cu placere imi amintesc de ora aia cand s-a dus Tibi beat la tabla si profa voia sa-i arate cum se deseneaza ca el nu era in stare sa tina creta, de ultima ora de mate cand am ciocnit sampanie, de problemele pe care nu stia sa le rezolve si ni le dadea tema, de ora aia cand ne-a ridicat in picioare ca Seba canta “O-zone” si noi radeam cu siroaie de lacrimi, de ora aia cand i-a amortit lu’ Fifi picioru si a cazut cand s-a ridicat din banca. Vezi, astea-s amintiri. Putem fi thankful si pentru orele de mate. Practic, totiusi cred ca mai stiu sa derivez si sa integrez X.  In rest, imi ajung operatiile elementare, invatate candva printra 2a.

La istorie dormeam cu atata patos, de nu pot povesti. Era mai interesant sa inregistram perlele dirigintei decat sa chiar fim atenti. Rar ne mai capta cate o poveste, si asta cand era vorba despre copiii din flori a nu stiu cui, sau despre cum si-a omorat Henric nevestele. Lupte si asedii erau pe toate gardurile, trebuia sa fie o intriga ca sa devina interesant. La lucrari copiam toti din “memoratoarele” pe care ne obliga sa le cumparam, asta in cazul in care nu ne dadea “lucrari fulger” unde daca scriai prea mult era prea mult scris, si daca nu scriai nimic era prea putin. Culmea. Nu mai vorbesc de scenetele de la sfarsitul semestrului, cand ne imbracam in costume improvizate si jucam parodii penale, cu replici pe care le scriam in palma. De fiecare data murea de ras, iar la sfarsit dadea din cap dezaprobator, ne dadea 10 si ne zicea sa fie ultima oara cand facem asa o sceneta penala.

Cel mai frumos era totusi pauza. Cand baietii aruncau cu baloane cu apa peste saracii copii de la chiosc, cand serveam cafeluta in buda, sau ne etalam tzoleturile ca sa stabilim cine-i mai Queen Bee a liceului,  comparandu-ne cu pizdarcile din celelalte clase. Da tare mai ne credeam trendi, cand cele mai mari probleme ale noastre erau ca nu ne ajung banii de cafea dupa ore, ca nu ne-am facut tema la franceza sau ca am doua absente si nu stiu ce dracu sa inventez la dirigentie. Desi replica “v-a sunat mama” saptamana trecuta functiona aproape tot timpul, chiar daca mama habar n-avea ce voce mai are dira in ultimul timp.

V-as pune filmuletul de la absolvire, sa vedeti ce speechuri emotionante am tinut toti din clasa, cum ne-am jurat ca nu bocim si de fapt eram toti un suvoi de lacrimi. Din cand in cand mai simt nevoia sa scriu despre liceu, as inchide ochii si m-as intoarce cateva zile, o saptamana, un pic, sa stau cu capu pe banca si sa ma plang cat de infect e la scoala. De stiam atunci, imi tineam gura sau ma plezneam de doua ori dupa cate o replica dinasta necugetata.