thoughts of a drama queen

Romanu are multe probleme, asta o stim cu totii. De-a lungul unei perioade de timp este posibil ca unele sa se estompeze sau chiar sa dispara, pentru ca altele sa le ia locul. Cu toate astea, avem de a face cu un numar relativ constant de probleme, inconveniente si aberatiuni pe aceeasi tema, de care romanul sufera. Avem noroc ca mintea umana nu poate suporta decat un numar finit de inconveniente, iar pentru a se concentra pe acestea, renunta la altele, si tot asa.

Astazi atacam problema ziarelor. Dupa ce am citit exact 3 minute din Business Standard azi, si vreo 15 minute din Cotidianul ieri, am reperat instant problemele. Tin sa mentionez ca, desi ambele ziare apartin aceluiasi trust, eu consider ca sunt niste ziare respectabile, ba chiar pot spune ca trustul din care fac parte este trustul meu preferat. Asta aproape in totalitate datorita radioului G. Ma rog. Asta ca sa vedeti cat de obiectiva pot fi.

Ne lovim in Cotidianul de tabloidizare, am fost foarte dezamagita sa vad asta. Ma asteptam sa vad o continuare a atlasului de mitocanie urbana ieri, cand Cotidianul anunta suplimentul de miercuri – “top 30 smecheri de dorobanti”. Ma gandeam ca vom rade de niste personaje fictive, si nicidecum de personaje reale. Mare mi-a fost mirarea sa vad ca in mijlocul Cotidianului se ascundeau 30 de pagini de CanCan. Erau luati la rand 30 dintre cei mai barfiti si comentati si tabloizi oameni din Bucuresti si nu numai, disecati in categorii precum: debut, femei si bani si atacati intr-o maniera deloc subtila sau finuta, cum redactorii Cotidianului pretind ca scriu. Cred ca pentru articolele respective au fost imprumutati niste genii de la Libertatea care au absolvit liceul si se cred mari jurnalisti.

Pai cu ce e mai bun Cotidianul decat orice fituica de tabloid, daca se preteaza la exact aceleasi tehnici pentru cresterea vanzarilor? Cand ei, alaturi de intregul lor trust, afirma ca tin mai mult la calitatea cititorilor/ascultatorilor lor decat la cantitate. Oameni care vor sa evite toate valurile astea de barfe mediatice care nu ne influenteaza absolut deloc in realitate, se lovesc in Cotidianul de barfeala unor figuri de care nu au auzit niciodata. Dar nicio problema, pentru ca redactorii te lamuresc repede asupra cine este fiecare, cine i-s parintii, ce masini conduce, ce femei a vehiculat. Femei, care, va zic sincer, sunt mereu aceleasi. De asta zic ca romanii au o problema cu tabloidizarea. Nu se pot abtine frate. O cauta cu lumanarea, iar redactorii Cotidianului stiu asta. Chiar daca se abtin de la a cumpara Libertatea si Click, pentru ca e sub demnitatea lor, unii cu siguranta s-au bucurat ca pot analiza banii si luxul cocalarilor fara sa fie condamnati pentru asta. E ca si cu manelele, pitipoancele, emisiunile de pe Antena si asa mai departe. Cat timp nu te vede nimeni, parca ai trage cu privirea un pic, sa vezi ce s-a mai intamplat in telenovela romaneasca.

In fine. Urmatoarea problema este nevoia romanilor de a fi deprimati. Daca n-au nicio problema in viata personala, aceasta trebuie cautata fie in viata altora, fie oriunde altundeva pe glob. Sigur se intampla ceva nasol intr-o padure ecuatoriala, sigur vreun animal sufera acuma de foame, sigur iar creste euro. Exact pe asta mizeaza redactorii Business Standard. Dar nu numai ei. Ii am acum ca exemplu generic. Ma uit pe primele doua pagini si ma lovesc in plex titluri a unor articole care probabil mi-ar fi stricat ziua daca m-as fi obosit sa le citesc. Desi eu am un job ok, traiesc bine, ma pregatesc de concediu si de weekend, trebuie sa empatizez cu aia care nu-si pot plati ratele, cu firmele care dau faliment, cu business-ul Metro in scadere, cu caderea pietii de textile si cu pierderile de 2,2 mld euro pt Immoeast. Oare si alte natii se vaita si se plang atata? Oare elvetienii nu mai pot dormi noaptea pentru ca pestii nostri au murit otraviti de cianuri? Ne purtam ca niste babe in fiecare zi, cautand ce necazuri au mai fost si ce nenorociri s-au mai intamplat, si ne mai miram ca suntem printre cele mai deprimate natii de pe glob. A, bun, trecem peste faptul ca daca se intampla ceva BUN in lume, n-o sa vezi asta decat intr-un colt al ziarului, undeva pe ultima pagina.

Ma scuzati, tocmai am cautat in tot ziarul ceva pozitiv de scris, si n-am gasit nimic. O zi buna ma, tabloidizatilor si deprimatilor!