Hai la jurnale!
M-am gandit eu asa, ca nu sunt destul de tabloidizata. Ca de aia nu merge blogul meu. Adica merge, da e saracut asa, si eu care sunt o cautatoare de atentie, incep sa cred ca trebuie sa fac mai mult. Am vazut ca nenea cu anticonceptionalele tot insista si acuma cauta pe google sa vada ce marime am la sutien. Daca mai continui sa ii raspund la toate inchizitiile astea ma trezesc in curand ca imi deseneaza un portret robot, cu mine goala si cu folia de anticonceptionale langa mine.
Acuma, ma intreb daca ar trebui sa imi canalizez spiritul antreprenorial mai mult in directia obtinerii de monetar pentru asigurarea unei vieti linistite de cumparaturi neintrerupte, sau ar trebui sa imi aduc ideile in blog, care oricum n-o sa aiba niciodata un banner, deci n-o sa fac niciodata un ban din el, dar s-ar putea sa imi creasca numarul de vizitatori si sa ma simt eu foarte minunat. Sau poate ma trezesc ca ajung ca Alice in tara minunilor, fata asta care este protagonista unui serial on-line produs de protv, si 99% dintre romani nu s-au prins ca chestiunile alea sunt FICTIUNE. Este imposibil ca ea sa vorbeasca atat de clar si de limpede, de coerent, despre subiecte dinastea fara substanta, ba chiar se si vede uneori ca isi uita replicile, dar le reia de unde le-a lasat, iar uneori mai face si pauze dinalea proaste pe care le-a invatat ea la ATF, dinalea care dau bine intr-o piesa de teatru.
Si totusi, iata ce succes a avut. Ea este exemplul de la care vreau sa pornesc pentru a-mi expune punctul de vedere. Nu zic ca sunt total dezacord cu serialul/emisiunea/videoblogu’, ce-o fi. Ma enerveaza intr-adevar ca fiind primul, n-a fost totusi ceva pe bune, a trebuit sa fie neaparat prefabricat. Ma enerveaza si naivitatea romanilor care intra acolo si se obosesc sa o injure 
. E ca si cum v-ati uita seara la Rosalinda pe Acasa TV si ati injura-o pe Maria Conchita, servitoarea, care n-a sters bine bufetul. Dar ma rog, poate se mai desteapta lumea in timp.
Ca sa faci audienta trebuie sa faci unul din urmatoarele: sa vorbesti despre criza, sau lucruri nasoale. Chestie care deja incepe sa fie rasuflata, adica nu cred ca mai functioneaza pe bloguri. Daca nu asta, atunci trebuie sa vorbesti despre subiecte de senzatie. Pentru mine nu functioneaza nici asta, fiindca imi place prea mult sa vorbesc despre mine ca sa am timp sa dedic zilnic timp Laurei Andresan si altor surate ale ei. A 3a posibilitate este sa aduci ceva nou.
Ceva inedit, ceva ce nu mai are nimeni, da sa fie si macar un pic senzational. Ajuta sa-ti introduci o, ma scuzati, pula scanata intr-un post, ca piticigratis (nu ii pun link pt ca nici el nu mi-a pus mie si oricum, sunt convinsa ca il doare fix in mijlocul curului). Daca nu ai asa ceva, fa bine si gaseste-ti alta metoda.
Eu am o metoda. Am ceva ce nu are nimeni. Insa nu-mi dau seama daca prinde sau nu. Sa va zic. Din clasa a 7a eu scriu jurnale. Asa, o data la doua trei zile scriam in el. Un caiet frumos spiralat, cu o coperta colorata si draguta. Scriam cu stiloul, ordonat, randuit, frumos, despre tot ce mi se intampla si ce nu mi se intampla, dar as fi vrut sa mi se intample. Dupa primul a urmat urmatorul si urmatorul si urmatorul, pana cand am ajuns la al 8lea caiet, plus inca unele adiancente in care exprimam trairi si sentimente mai mult decat fapte si intamplari. Oricum, in mare, sunt foarte haioase, jur. Ce sa mai zic, eu cand le citesc rad de mor.
Intr-a 7a eram un copil naiv care voia sa descopere lumea larga. Intr-a 8a ma chinuiam disperata sa fiu cool. Ba chiar reuseam sa ingurgitez vodka la comanda daca aveam impresia ca asta o sa ma propulseze in fruntea clasamentului. Injtr-a 9a aveam deja fitze de liceu si eram si pseudo-fotomodel. Intr-a 10a mi-am trait prima dragoste. Intr-a 11a sufeream dupa prima dragoste si am decis sa ma razbun pe suferinta mea prin meaningless combinatii si multe shoturi de tequila. Intr-a 12a eram indragostita din nou pana la obsesie si in acealsi timp invatam din greu. In anul 1 am dat de socul adaptarii si am inceput sa scriu si in blog. La mijlocul anului 1 m-am plictisit de jurnal, m-am decis ca nu mai am de ce sa scriu in el, ca oricum scriu pe blog. Dar nu se compara… nu vars eu atatea frustrari aici cate varsam acolo, no way.
Deci ce sa fac? Am asa, doua variante:
Una ar fi sa scriu o carte. In susul paginii va fi pagina de jurnal, dupa care in mijlocul paginii tragem o linie, si jos facem notatii ulterioare ale autoarei, care explica cine sunt personajele alea, care era contextul privit dintr-un unghi obiectiv, de ce eram mica si naiva si asa mai departe. A doua varianta ar fi sa scanez in fiecare zi cate o pagina. Ca m-ar tine vreo 4 ani sa termin jurnalele, e partea a 2a. Dar nu-mi dau seama daca intereseaza pe cineva. Jurnal in jurnal. Oricum, s-ar putea totusi, fiind ceva atat de inovativ si ma rog. Daca popularizez cum trebuie. Lumea e interesata de viata personala a altora, asta e clar. Asa s-ar putea sa afle si ala care vrea sa stie daca am sani mici, adevarul.
Ma decid dupa ce-mi scrieti mai jos opiniile dvs. asupra acestui subiect. Oricum, cert este ca am 8 jurnale si vreau sa le valorific. 
Bine hai, spor la luni si asa mai departe!
auzi, da tie nu ti-e frica sa oferi atatea detalii personale publicului?
Don’t do it
eu zic sa-ti pui si bannere
)
nu stiu, probabil ca mai cenzurez unde chiar nu vreau sa public
mai sar peste cate o pagina, ceva 
).
Eu votez cu varianta 1…cred ca ti-ar fi mai usor
) De cand te-apuci?
chiar cred ca ar fi fun… o sa ma apuc zilele astea.
Poate ar trebui sa reincepi serialul cu tramvaiul .. succesul la public e garnatat, posibilitate de ecranizare intr-un serial de succes , pe criza asta nici nu ar fi decorurile si garderoba scumpe pentru productie.
si finalul ar putea fi apoteotic .. pleacarea lui Piturca traita, tradusa, transpusa in lumea carcasei de metal ruland pa shine !!
titlu : Tramvaiu Ruleaza $$
daca as relua serialul tramvaiul, ar fi pura fictiune. din moment ce eu acum joc in serialul: “carutza. sau cum sa-ti urmaresti prietenul prin traficul bucurestean”
:)
you stalker
)
nu asaaaa! adica (virgule) cum sa te tii dupa el, ca el merge mai repede
Nu o face! Jurnalul chipurile ar trebui sa fie micul tau colt secret de liniste pana in ziua in care … in fine … pana in ziua in care te plictisesti de el, renunti la el de tot.
Hâc, parerea mea!
pai nu mai scriu in el de anul trecut.. deci practic am renuntat. dar ma rog, cred ca e mai ok sa scriu o carte decat sa pun pe blog. acolo cel putin nu o sa aiba lumea acces la commenturi
).
eu, dupa minunatele mele experiente din online, te sfatuiesc din toata inima sa NU o faci
da, mai bine carte, macar acolo o sa poti spune ca e si fictiune. bine, si pe blog poti sa spui, dar n-o sa te creada nimeni
)
daca scanez iti dai seama ca nu ma crede nimeni
). cartea pot sa o public cu pseudonim, si postul asta il sterg la publicare.
Ar fi interesant sa vad ce facea Simona senior in tineretile ei:)) si eu am avut un jurnal..dar in ala numai tampenii am scris..si jumate e mazgalit, ca eu in loc sa scriu sa-mi treaca nervii la jumatea propozitiei mazgaleam.
Votez pt scanari. Nu stiu de ce o carte nu ar prinde. Ar fi ca si cartile alea ce le scot vedetele si lumea ar reactiona dandu-si ochii peste cap zicand”si asta se crede mare scriitoare”. Asta daca ai publica sub numele tau. Daca ai publica sub pesudonim nu cred ca ar fi curios cineva. E una “jurnalu’ lu Zappy” si alta “jurnalu’ lu o tipa oarecare”.Si aici ma refer la publicul larg, nu cunoscutii care ma gandesc ca ar stii despre ce-i vorba.
Parerea mea.
pai si daca le scanez n-o sa am acelasi efect? “ui si la disperata asta cum isi publica jurnali pe blog. si nici nu ia niciun ban.”
)
macar acolo o sa fie o idee originala de carte cum n-a mai scos nimenea!
scrie tu cartea aia si recomand sa o pastrezi pt tine … iti zicem noi cei patiti cu cel online
noi fetele, o sa fin primele care o vom cumpara…:*:*
Eu as cumpara cartea si as citi si de pe blog. Am si eu jurnalele mele, deci cam stiu despre ce vorbesti pentru ca si eu ma prapadesc de ras cand citesc cum suspinam dupa nu stiu care tip pe a 7-a sau asa. Nu am renuntat chiar de tot la jurnal, dar scriu destul de rar pentru ca acum am blog. Totusi in jurnal e altceva, ai curaj sa scrii orice. Eu nu mi-as pune never&ever jurnalul pe blog pentru ca mi se pare ceva prea intim. Dar tu esti free sa faci cum vrei, noi vom citi cu placere:)
Articolul acesta ma face si mai mult sa cred ca blogul poate fi privit si ca un roman modern.
Poti incerca. Daca nu va merge, macar ai incercat.:)
Pai nu, ca lumea intra la tine pe blog, ca deh, e personal, sa vada ce mai invarti. Deci vor sa citeasca si ce ai invartit inainte sa faci blogu cesta.
Hai ba, da-i cu scanatu ala ca mor aci de nerabdare. Oricum cred ca is singura care comenteaza pe aci care stie cum aratai prin a7a si a 9a si a12a. Deci veau sa stiu si ce faceai pe atunci. Nu, serios:)) Si vreau sa stie restu cum ai aparut tu in vitrina la Enigma. Atunci cred ca o fost prima oara cand mi-am zis “pe tipa asta o stiu de undeva”. Haaaai, spune-leeeee:))
Aaaa … pai daca la bani ti-era gandu`, ce nu zici asa?
Vinde cartile, la cati vizitatori ai, pariu ca intr-o saptamana vinzi cel putin 100 (100 X cam 25 … 30 RON = Esti bogata!). Eu ma refeream la … eh … wtf, what use ?
eu zic ca daca ajungi sa-l publici ar trebui sa-l publici necenzurat dar cu note explicative, ca sa nu ne imchipuim noi cine stie ce balarii. si eu tineam jurnale prin “copilarie” si cand le-am recitit am crezut ca mor de ras
)
da, nu stiu, cred ca o sa ajunga direct la bad pitzi daca le pun pe blog
mai rau … poate se gaseste unu sa o puna in loc de poza de la gugal ala
)
de ce se tot incapataneaza lumea sa scrie “dinalea”! nu va invata acolo la ATF? ntz ntz
ce atf nene? esti dezinformat
.
nu sunt dezinformat, esti dezorientata
bine-ar fi sa fiu eu la atf 8->.
[...] Via Google. Posted by raluxa in din blogosfera on 03 30th, 2009 | no responses Inspirata de search-urile lui Zappy, arunc si eu un ochi in keywords-urile mele de azi si, pe langa cele mai mult sau mai putin [...]