thoughts of a drama queen

Pentru ca ceea ce scriu pe blog sa fie mereu de maxima calitate, de obicei ma gandesc de cu seara la ce pun pe virtual a doua zi. Cand cititi un post crappy, inseamna ca n-am avut timp sa ma gandesc, si subiectul apare dupa primele doua randuri de blablabla, pe care le sterg apoi, si incep cu subiectul.

Iata ca aseara m-am gandit. Aveam in cap o istorisire frumoasa despre cum mi-am purificat mintea si sufletul. Avea cateva paragrafe, unul despre fiecare purificare, si despre purificarile ce vor veni. Dar nu a fost sa fie. Pentru ca, azi dimineata, uitandu-ma pe statcounter, am descoperit iar ceva stupefiant.

Am tot zis ca nu mai analizez cuvinte de pe google, ca dam intr-un cerc vicios in care eu analizez, ei cauta, eu analizez si tot asa. Dar de data asta consider ca este de datoria mea obsteasca si cetateneasca de bun cetatean sa o fac. Adica m-as simti prost sa stiu ca am lasat un biet om pe planeta asta cu o asemenea dilema in cap, pe care probabil nici google n-a fost in stare sa i-o solutioneze. (more…)

M-am gandit eu asa, ca nu sunt destul de tabloidizata. Ca de aia nu merge blogul meu. Adica merge, da e saracut asa, si eu care sunt o cautatoare de atentie, incep sa cred ca trebuie sa fac mai mult. Am vazut ca nenea cu anticonceptionalele tot insista si acuma cauta pe google sa vada ce marime am la sutien. Daca mai continui sa ii raspund la toate inchizitiile astea ma trezesc in curand ca imi deseneaza un portret robot, cu mine goala si cu folia de anticonceptionale langa mine.

Acuma, ma intreb daca ar trebui sa imi canalizez spiritul antreprenorial mai mult in directia obtinerii de monetar pentru asigurarea unei vieti linistite de cumparaturi neintrerupte, sau ar trebui sa imi aduc ideile in blog, care oricum n-o sa aiba niciodata un banner, deci n-o sa fac niciodata un ban din el, dar s-ar putea sa imi creasca numarul de vizitatori si sa ma simt eu foarte minunat. Sau poate ma trezesc ca ajung ca Alice in tara minunilor, fata asta care este protagonista unui serial on-line produs de protv, si 99% dintre romani nu s-au prins ca chestiunile alea sunt FICTIUNE. Este imposibil ca ea sa vorbeasca atat de clar si de limpede, de coerent, despre subiecte dinastea fara substanta, ba chiar se si vede uneori ca isi uita replicile, dar le reia de unde le-a lasat, iar uneori mai face si pauze dinalea proaste pe care le-a invatat ea la ATF, dinalea care dau bine intr-o piesa de teatru. (more…)

De obicei nu scriu in weekend, dar tin sa fac o esceptie, ca sa lamuresc un biet cititor care nu mai poate dormi noaptea din cauza framantarilor care il framanta.

Deci ce e? Intru eu ca tot omul pe statcounter, si vad ca la cuvinte cautate pe google, printre “pitzipoanca fata cu tramvaiul” si “ce pret are un robocif”, cineva doreste neaparat sa stie ce fel de anticonceptionale iau eu. A scris frumos “zappy anticonceptionale”, si a intrat pe blog. Nu ca as mai fi dat vreun detaliu despre asta inainte, dar fie. Ma indoiesc, in alta ordine de idei, ca exista o un brand de anticonceptionale zappy, iar daca totusi exista, imi cer mii de scuze pentru nepolitete. Daca exista lasati-mi un comment ca ma duc sa imi iau, o sa fiu cea mai tare.

Egal. Deci iau Logest. Mi le-a recomandat doctorul in clasa a 11a cand m-am dus la Cluj sa-mi fac un examen la sani pentru ca mi se parea ca am chisturi. Le iau asa, frumos, organizat, cu pauze. Am si reteta. E ok? Costa 17,8 ron si nu mi-au facut probleme deloc, n-am nici reactii adverse.

Cat despre cei care cauta “poze zappy” pe Google, tin sa va dezamagesc si sa spun ca nu mai am hi5,  era trendi intr-a 11a iar acum am trecut la twitter care prezinta toate premisele sa devina urmatorul hi5 in cativa ani.

Hai noroc si duminica placuta.

A, nu uitati ca s-a schimbat ora, ca eu am uitat si m-am trezit prea tarziu.

Soferul suparat

Priviti-l in toata splendoarea lui!

E cam lung filmuletul, da na, macar va distrati de vocile noastre din fundal.

Daca va mai intrebati cum merge calatoria mea zilnica prin trafic, tin sa spun ca e un real succes. N-am busit-o aproape deloc, ma rog, exceptand momentele alea cand o pornesc si uit ca e in viteza si ea cade intr-un mod nu foarte dragut direct intr-o bordura. Dar aici pot sa ii multumesc lui Dumnezeu ca masina mea are o captuseala mare de cauciuc care o protejeaza de asemenea bufneli inoportune. Pe de alta parte, am gasit un drum pe stradute prin care ajung la birou in exact 15 minute, in conditiile in care pe cel vechi faceam aproximativ 40. Deci e ok, vrum vrum inainte.

Insa, nu toti incepatorii au aceeasi soarta. Zilele trecute s-a petrecut la birou o faza demna de youtube, da atat de demna incat te uiti la ea si zici “Doamne cat e de demna”. Bineinteles ca ne-am sesizat toti rapid, si o camera de filmat a fost scoasa din dulapul cu unelte, iar acum filmuletul asteapta sa aiba cineva rabdare sa il descarce, sa il editeze si sa il puna pe youtube. Pana atunci, sa va povestesc.

Stateam eu asa la birou si raman traznita de sunetul unui claxon prelung. Prelung si cu decibeli foarte inalti care depasesc limita imaginatiei mele asupra cat de tare poate fi un claxon. (more…)