Draga vecinule de jos,
In primul rand, as dori sa-ti spun, ca desi nu te cunosc, tu n-ai habar cat de mult pot sa te urasc. Te dispretuiesc din adancul inimii mele. Chiar si ub, painea lui Dumnezeu, care zambeste crispat cand ii pomenesc de tine, sunt convinsa ca te uraste. Camarazii mei de apartament, care aveau aceeasi incruntatura azi dimineata ca si mine, te urasc si ei.
Dar nimeni nu te uraste ca mine. Nimeni nu cred ca te-a blestemat atat de mult ca si mine. Nimeni nu si-a pus atatea intrebari despre copilaria ta traumatizanta ca si mine. Si sincer, nici nu-mi pare rau ca a fost traumatizanta.
Dar sa-ti explic contextul in care am ajuns sa iti doresc sa fii lovit de un fulger in mijlocul zilei: aseara, am fost la un chef. (more…)
De cand sunt tanti cu carte de munca, cu orar fix si uneori prelungit, cu consort cu care imi impart majoritatea noptilor, nu prea mai am timp de multe altele. Toata aceasta situatie semi-familiala ma face sa am un orar fix de somn. Seara incepe pe la ora 12:00 si dimineata se termina la 8:30. Deci, azi noapte la 12 sforaiam la greu. Reusisem sa mai castig o ora de somn, nu stiu cum, adormisem la 11. Dar somnul mi-a fost intrerupt de clinchetul suav, sau mai degraba vibratiunile telefonului meu aprig. L-am ridicat, n-am vazut exact bine cine suna. La dracu, dormeam atat de bine.
“Ce faci?” “Mhmmmm…zzzzZZz” “Ce?! Ti-i rau?” “Dollmmmmhmmm ZZzzz” “Ce?!” “DORM, la dracu.”
Era vechiu-mi prieten Cos. Care avea el pe creier o poveste pe care tinea neaparat sa mi-o impartaseasca. Doar ca eu prima parte am pierdut-o pentru ca eram prea preocupata sa ma dezmeticesc din slumber. L-am vazut pe ub ca se fastaceste langa mine, ma gandeam ca l-am trezit si in acelasi timp i-am insuflat niste atacuri de gelozie, cum ca cine naiba ma suna la ora asta? In fine. Ca sa diminuez, m-am dus la baie. (more…)
Asa. Ati vrut povesti din trafic? Iata ca va blagoslovesc cu una. M-am gandit sa ma abtin, sa scriu despre vreme, sau altceva, pentru ca o sa ziceti ca-s o proasta care n-are ce cauta in trafic. Probabil asa este, dar ce sa fac, tre sa invat si io ca altfel. Bine, acuma o sa ziceti “ce dracu ti-a trebuit sa iesi pe furtuna asta?” si aceasta este o intrebare probabil justificata. Aceeasi intrebare mi-am pus-o si eu la vreo 5 minute dupa ce am pornit.
Dar sa va povestesc. Ma trezesc eu, increzatoare, moama ce ma duc cu masina azi, ce tare o sa fiu, ieri a fost super ok si la dus si la intors, gata, nothing can stop me. Ma trezesc, ma uit pe geam. Ploua. Pentru o secunda m-am gandit totusi ce-ar fi sa ma duc eu cu tramvaiu? Ma duc cu tramvaiu, ma intorc cu ub, nicio problema… Dupa care mi-a zburat gandu. Pai ce pielea mea. Mi-am luat adio de la tramvai o data, de doua ori, ar fi cazu sa nu mai calc in el. Doar nu ma opreste pe mine o ploicica mica? Nu de aia mi-am luat masina? Sa nu mai stau in ploaie dupa tramvai? Hai ca pot, ce mama cucului. (more…)
Se zice ca nu esti blogger adevarat daca nu scrii un post despre ce mai cauta lumea pe google sa ajunga la tine. Se vede pe moaca mea inocenta ca niciodata n-am stat sa imi fac SEO, sa comentez aiurea ca sa imi intre lumea pe blog, n-am luat bannere de la nimeni, n-am facut schimb de linkuri si alte marsavii dinastea. Asa ca cu siguranta n-o sa bag gugalelile pentru ca “unicii” aia care au intrat in urma cautarilor sa revina. De ce? Simplu. Pentru ca voi demonstra ca aceste cautari pe google sunt niste abereli scrise de niste oameni pe care cu siguranta nu mi-i doresc printre auditoriul cititor.
Exista mai multe categorii de oamenic are intra pe zappy de pe google. Ii vom enumera aici alaturi de o analiza punctuala. Si o incercare de a-i lamuri, pentru ca pe viitor sa isi indrepte curiozitatile in alta parte.
Categoria 1: pedofilii. Am facut eu greseala de a scrie pe la inceputurile mele blogologice un post despre un album de-al meu cu poze. Poze in care eram mica, eram in parc, eram imbracata in roz, aveam varste curpinse intre 2 si 15 ani. De atunci, intra in draci oameni care vor sa vada poze cu copii mici. (more…)
Astazi voi vorbi despre impopotaneli, brodareli, bibileli, sclipiceli si alte artifacte la care s-a mai putut gandi omenirea de atunci si pana in zilele noastre. Pentru ca ma dor ochii, pentru ca ma apuca asa o ameteala generata de prostul gust care ne inconjoara pe noi toti.
Eu probabil ca nu inteleg nimic pornind de la premisa. De cand au devenit lucrurile simple urate? Sau nasoale? Sau cand a fost momentul in care ceva a facut click si ne-am dat seama ca lucrurile simple sunt plictisitoare, si trebuie imbuibate cu detalii, ca sa fie minunate? Nici macar nu putem vorbi de o aranjare cu gust a detaliilor, ci o imbuibare necalculata si necontrolata a tuturor micilor enervaciuni care ii pot veni cuiva in cap. In fine. Sa exemplificam. (more…)
