thoughts of a drama queen

M-am gandit azi dimineata mult la ce Mnezo sa mai scriu. Si jur ca nu mi-a venit un subiect de care sa nu va fi plictisit deja si sa fi auzit pe toate gardurile. Dar sa incercam sa-l facem cat de cat interesant, dupa principiul, inca o parere nu strica. Poate duceati lipsa de pareri, desi nu cred, pentru ca in vremuri de razboi, toata lumea are o opinie.

Se adapteaza toata lumea la aceasta criza. Sau ma rog, unii. Cei cu rate, in deosebi. Ii vezi ca se plang peste tot, prin viu grai, pe bloguri, pe site-uri, la televizor, radio, si semafor. E cam groasa treaba, pentru ca acum 5 ani nimeni nu prevedea ce avea sa vina, si oamenii si-au luat masa si casa pe banii bancii. Acuma na, vorba aia, ce sa faci? Daca preturile sareau prin acoperis si un om cu salariu decent nu si-ar fi permis o casa decat daca n-ar mai fi mancat 10 ani decat corn cu lapte. Pentru mine viata merge cam la fel, desi ma ingrijoreaza putin inflexibilitatea pietii muncii si faptul ca salariile merg in jos in loc sa mearga in sus. Dar inca nu e cazul sa ma agit pentru ca n-a venit vremea evaluarii performantelor. Si si daca vine si ajung somera sau ceva, inca sunt tanara si imi permit sa mai bag cornu in perna vreun an.

Se adapteaza si publicitatea pentru vremurile de criza. Aici, analiza vine tot din doua puncte de vedere. Prima analiza se face din punct de vedere al angajatului, iar aici perspectiva arata mai degraba infloritoare pe baza de criza, decat sa fie nasoala. Cealalta e analiza din punct de vedere de consumator al produsului, iar aici imi vine sa ma iau cu mainile de cap, pentru ca schimbarile ma vor afecta in mod cert si ma vor enerva la culme.

Publicitatea se muta in on-line. Grozav, n-am ce zice. Cand la televizor apar reclame, lumea de obicei schimba postul cu nonsalanta, si prefera sa se uite la reluarea Teo din 2002 decat la un calup de reclame. Atunci mi se pare ca muncesc cam degeaba, mai ales ca si ai mei fac acelasi lucru acasa, cu mine de fata. E ca si cum eu mi-as dezinstala telefonul fix si i-as zice mamei ca lucreaza intr-o industrie depasita. Egal. Deci la reclame mai poti sa schimbi postul, asta e ideea. Dar daca stai pe un site si din greseala dai cu mouse-ul pe un banner, care se desface, se face mare, iti sare in ochi si incepe sa cante, ce dracu mai faci? Te enervezi, bineinteles. Nici nu vezi la ce produs e reclama, negru de furie, si cauti iritat X-ul salvator care stii ca trebuie sa fie undeva in colt. Daca advertiserul a fost ingenios, a pus Xul undeva greu de gasit, ca sa trebuiasca sa te holbi mult si bine la produs pana cand il gasesti.

Si mai enervant este cand il inchizi o data, dar la orice miscare a mouse-ului el se deschide iarasi. Atunci prefer sa inchid site-ul si probabil nici nu-l mai vizitez o luna, sa stiu ca s-a incheiat contractul cu bannerul ala. E o prostie, stiu, si noi facem bannere la greu, desi incerc sa le evit, sa nu le propun, sau sa propun ceva mai putin in your face. Propunerea esueaza in general, pentru ca in your face este exact ceea ce cauta clientul.

Publicitatea se muta in strada. La fel de enervant, doar ca acum nu mai ai cum sa gasesti X-ul. Fiind vorba de niste promoteri care vin la tine, mici, urati si multi, imbracati in tricouri urate, pentru ca productia probabil nu a vrut sa faca frumoasele rochite si costume pe care le-a propus creatia. Vin si iti baga un speech stalcit, pentru ca nu au fost in stare sa invete ceea ce le-a fost dat. Eu personal ma enervez, zic nu mersi, si trec mai departe. Rar am vazut o promoterita sa fie degajata, sa vorbeasca liber, sa raspunda coerent la intrebari. Si alea erau la tigari, deci neaflandu-ma in target n-am putut prea mult sa trag de ea ca sa fac profilul promoteritei perfecte.

Publicitatea se muta in promotii ieftine cu premii de rahat. Cum ar fi de exemplu noua chestie de la Banca Transilvania, care urla pe la metrou ca daca mai vii cu cineva care sa faca un depozit, iti dau un premiu. Premiul nu este mentionat, deci, vorbind in cunostiinta de cauza, este probabil un breloc, o palma peste ceafa sau 10 lei. Este atat de insipid incat nici nu s-au obosit sa il scrie pe materialele promotionale. Ei iau banu, tie ititi vinde o iluzie ca primesti ceva pe gratis.

Dar e criza si in alte domenii. Astazi am vazut vreo 3 carti diferite care voiau sa faca educatia omului de afaceri. Sfaturi cum sa depasesti criza. 10 chestii care sa nu le faci in timp de criza. 10 care sa le faci. Acuma, sa nu-mi spuna mie cineva ca citind o carte iti rezolvi toate problemele financiare. Castigand la loto, ok, e altceva. Asa iti mai acoperi datoriile. Dar o carte n-o sa cace bani niciodata. Eventual pentru editura si scriitor, care bineinteles este si scopul din start al cartii.

Sugestii de afacere pe timp de criza ar fi : dealer de masini, daca ai cui sa le vinzi. Ca de gasit se gasesc acuma pe toate gardurile, de la toti nenii aia care si-au luat X5, Q7 in leasing si nu isi mai permit. Brutar, pentru ca toata lumea mananca paine. Daca e dinaia buna cum face tata acasa la pita-maker, e si mai bine. Inventator de solutii neconventionale si ieftine de criza. Cum ar fi, in publicitate, de exemplu, ampora aia cu schiuri in ea care face reclama la Mountain Dew la metrou. O vezi, iti place bine, nu, intorci capul. E ca la reclama de la TV, da mult mai ieftin.