thoughts of a drama queen

Mno, acuma ca am terminat cu magaria pot sa imi vad si io de articolele zilnice. L-as fi scris mai devreme dar am scris nu mai putin de 10 texte de poster, cateva de leaflet si inca o mie de mizilicuri de new media. Dar o sa iasa asaaaaa coooooool. Numa sa aprobe clientu.

Azi dimineata m-am trezit cu noaptea in cap, adica la 6 jumate. Visam ca eram la ghiseu la permise si imi luam cartonul, tzadula, cum ar veni, ca sa pot sa-mi conduc rablajenia o data. Asta pentru ca aia de la permise nu lucreaza sambata si de cateva zile ma bantuie intrebarea : cum sa ajung eu la arad sa-mi ridic permisul fara sa imi iau concediu? Aceasta intrebare este la fel de greu de raspuns ca si constructia unui perpetuum mobile, dar ma rog, eu inca ma mai screm. Daca gasesc modalitatea am sa anunt, si va puteti apuca linistiti de perpetuum.

Asa, m-am trezit pentru ca aveam examen la drept. Anul trecut ne-a trantit niste grile si ne-a lasat sa facem balciul desertaciunilor la examen, in sensul ca la un moment dat ma simteam eu prost de cat se vorbeste in sala, si efectiv nu mai stiam ce sa pun pentru ca auzisem atatea variante incat am ramas perplexa. Mi-a trantit un binemeritat, sau nu stiu sigur, 7, i-am pupat parul blond si mi-am vazut de viata. Anul asta am dat din nou de ea, doamna profesoara. Ma gandeam ca o sa fie la fel ca anul trecut. M-am sinchisit sa invat la drept cam cat sunt de interesata sa invat poezii in bengaleza. Mai ales ca luni seara am avut examen la Management. Numa la ASE se poate sa se programeze 2 examene la 12 ore distanta intre ele.

Am ajuns acasa , am gatit snitele de pui cu orez chinezesc, mi-am turnat un pahar de vin, si m-am uitat cu dezgust la foile de drept. Daca eram singura probabil ca as fi ramas cu uitatura. Dar la insistentele domnului m-am sinchisit sa le ridic si sa le pun pe genunchi. Si atunci am inceput sa-i traduc ce scrie in ele, pentru ca m-as fi plictisit numa cu cititul. Si a auzit saracul tot felul de cuvinte stalcite care nu exista in romana, cateodata faceam si o adaptare romano-germana pentru ca nu cunosteam termenii. Deci discutia era in felul urmator: “Si aia infintatorii de firma, trebuie sa se adune in intalnirea aia, cand vrea mai mult de 25% din Stammkapitalinhaber, sau daca sunt alte mentiuni in Grundungsakt ”. Domnu ub se abtinea cu greu sa nu adoarma, doar mai scapa cate un cascat deloc subtil.

La pagina 7 din 9 m-am plictisit. Asta ca sa intelegeti, am avut de invatat 9 pagini pentru examen.

Ma rog, ajung eu la examen, si ce sa vad? Nimeni nu misca nimic. Nicio foaie in banca. Nici musca. Se mai auzea din cand in cand schelalaiala profesoarei ca sa nu miste nimeni! Ca ne da afara! Si asa mai departe. Mbine, daca nu se poate, eu nu ma aventurez. Ne-a dictat subiectele, si in timp ce eu contemplam meditativ in asteptarea inspiratiei divine, Delia s-a aplecat cu tot stomacul peste foaie, astfel incat sa vad eu fix 0 barat. Aia din spatele meu astepta sa copiez eu de la Delia, deci nu mai aveam nicio speranta.

Si am inceput sa imi amintesc balariile pe care i le povestisem ubului. Si sa scriu, si sa inventez, si sa bag de la mine, si sa sciru din alte capitole, orice, numa sa fie acolo. Pana la urma i-am umplut 3 pagini de informatii aproximativ exacte si acum asteptam. Da Doamne 5u ca ma asteapta cazne mai mari!

Sa va fie de bine, dragele mele manute, ca imediat mi le tai de cat am scris azi cu ele.