thoughts of a drama queen

Un lucru mi-e clar: calculatoarele ma urasc. Si asta pentru ca m-au gasit pe mine drept tinta slaba, care nu se stie apara impotriva virusurilor, impotriva shut downurilor excesive, impotriva inaintarii cu viteza melcului bolnav de osteoporoza si alte cele. Daca se intampla ceva cu calculatorul meu, tot ce pot sa fac este sa ma iau cu mainile de cap, sa urlu, sa injur, lucruri care evident nu vor face niciun bine. O data am incercat eu sa bajbai ceva la calculator, pentru ca l-am vazut pe un fost prieten de-al meu IT-ist facand la fel, si am zis ca poate imi iese si mie. Am deschis task managerul si am zis ca las ca sterg eu de aici niste aplicatii, ca sigur jumate sunt spyware si nu mi le trebuie. Si am inceput sa inchid si in curand mi-au disparut toate inconitele de pe destop iar apoi n-a mai mers nimic. Panicata am dat un restart si spre fericirea mea, toate au revenit la normal.

Din pacate aceleasi ghinioane mi se intampla si la calculator. Acum vreo 2 zile nu-mi mergea netu. Da numa mie. Nu ca n-am fi toti conectati la acelasi server, nu ca n-ar fi niste cabluri care unesc toate calculatoarele din open space. Nu ca nu ni s-ar opri toate brusc atunci cand apare o pana de curent. De data asta, era doar al meu defectuos. L-am chemat de urgenta pe Andrei de la IT, ca si cand calculatorul meu ar suferi de o boala severa. El a zis ca vine imediat dupa care s-a luat cu altele, iar pe masura ce boala calculatorului meu se agrava, el se delecta cu cine stie ce siteuri cu continut ITistic. A venit dupa ce l-am tras de maneca si m-am pironit in spatele lui pentru asteptarea verdictului.

Pe masura ce butona el acolo, inima mea se strangea tot mai mult si mai mult. Nici nu apucasem sa dau publish la blog, scrisesem doar continutul si ma tot gandeam ca poate mi se sterge si toata truda mi se duce pe apa sambetei. Sunetele de ingrijorare ale lui Andrei nu ma incalzeau cu nimic mai mult, si nici informatia ca si anume calculatorul meu este “varza”, “in coma”, “praf”. Ca de ce nu folosesc o versiune mai noua a lu mozilla? Eu de unde sa stiu ca a aparut o versiune noua? Par genul de om care sta sa cerceteze noile aparitii in domeniul browserelor? In fine. S-a rezolvat totul dupa 50 de minute in care mi-am numarat firele de par din cap de plictiseala.

Toate bune si frumoase pana azi dimineata cand nu puteam sa ma loghez. Cu un aer de superioritate, Andrei incerca sa-mi explice ca la handicapati ca trebuie sa dau un restart si se rezolva. 3 restarturi mai tarziu, Andrei era la calculator si butona in nestire. Poate ar porni mai usor daca as scoate CDul din el inainte sa-l pornesc. Hi, hi. Ma scuzati.

In aceeasi ordine de idei, poate ati observat ca si blogul imi face din cand in cand figuri. Pentru ca se pare ca incarc prea mult serverul prietenului Olix. De fiecare data cand se intampla un server error sau ceva, sar cu SMSu, telefonu, asaltatu pe messinger. Nu-mi merge bloguuuuuuuu… fa ceva! Innebunesc cand nu merge blogu. Sufar atat de tare incat nu mai am stare. Cand nu merge o zi intreaga, sunt mai deprimata ca la inmormantare. E foarte trist sa fii atat de prins de un hobby semi-stupid. Dar inca astept ziua in care blogul o sa ma rasplateasca pentru dragostea pe care i-o port.
Intre timp, fie imi achizitionezi o carte de “cum sa rezolvi toate problemele calculatorului tau cu doar un simplu click”, fie ma imprietenesc mai bine cu mai multi ITisti, pentru ca momentan sunt destul de obraznica cu Andrei si ii spun ca daca se mai intampla o data il bat cu nuiaua… Deci unul la serviciu, unul care sa locuiasca in bloc, si asa mai departe.
In fine. Tac, plec, papa.