thoughts of a drama queen

De cand cu fericita veste ca ma voi arunca in valtoarea strazilor bucurestene, am fost supusa unui training de initiere de catre cel ce poarta fericitul titlu de Ub al meu. Trainingul se refera la faptul ca eu stau in dreapta si sunt foarte atenta la drum, din cand in cand il mai chestionez asupra tehnicilor de descurcare in trafic, ma uit cu ce viteza se circula, care sunt semnele distincte care trebuie folosite in intersectii, care sunt injuraturile caracteristice, respectiv cele mai potrivite pentru a impresiona orice cetatean nesimtit.

In acelasi timp, trebuie observate comenzile masinii. Cand punem avariile, cand facem flashuri, ce se intampla in situatia in care ingheata parbrizul si nu vezi nimic. Lucruri care nu apareau nici in cartea de teorie si trebuie neaparat sa fie solutionate de un Ub inainte sa pornesti la drum. In acelasi timp, este foarte important ce muzica ascultam. De obicei ascultam ce vreau eu. Aproape tot timpul. Doar cand Ub pune piciorul in prag si imi spune ca s-a saturat de muzica mea de gagici, atunci il mai las sa asculte ce vrea in timp ce eu ma prefac imbufnata, si dupa ce nu se poate bucura nici macar o melodie intreaga, imi muta inapoi pe Guerrilla. Deci ne-am decis ca in masina lui ascultam ce vreau eu si in masina mea ascultam tot ce vreau eu.

Am 4 locuri pe traseu unde imi cam clantane dintii. Cine nu stie strazile, i’m sorry, dar trebuie sa imi exprim oful. Primul este la intalnirea strazii aleia din spatele Oborului cu Colentina. Acolo eu trebuie sa fac stanga prin intersectie, o intersectie cu 3 benzi pe sens si 2 linii de tramvai in mijloc. De obicei merg semafoarele si e ok. Te pui in spatele cuiva si il urmezi pe ala cu sfintenie. Te uiti la luminile din fata ta si faci si tu ce face ala. E simplu. Dar daca nu merg! Pazeasca sfintii. (Acelasi lucru e valabil si daca e vreun politist in intersectie). Se calca toate masinile pe cap si nu ai loc nici sa arunci o briza de aer. Atunci trebue sa incepi sa te milogesti la diversi sa te lase si pe tine sa intri. Dupa ce te lasa, trebuie sa fii quick and witty si sa pornesti instant. Daca imi moare o data motoru, acolo imi iau o portie de injuraturi si claxoane.

Urmeaza un loc sublim unde acum nu merg semafoarele. Intre Doamna Ghica si Petricani.. e horror. Masini peste masini care merg cu viteza pentru ca deh, nu merg semafoarele, nu ii opreste si restrictioneaza nimeni. Acolo iar e cu scos capul pe geam, facut buzita, inaintat asa incet incet subtil subtil pana cand cineva in final nu mai are loc de tine si trebuie sa te lase. Of Doamne, o sa fac cu nervii.

Apoi exista procesul anevoios de comunicare intre masini. Tu te bagi un pic in fata si ai o expresie rugatoare, asa, ca si cand ai face orice s ate lase. El se uita la moaca ta, da ochii peste cap si iti da un flash. Tu pornesti, ridici mana dreapta si zici asa incet “mersi”, ca el sa observe miscarea buzelor tale si sa se simta apreciat. Daca nu apuci sa-i ridici mana si te bagi in fata oricum, trebuie facut cu avariile. Macar de doua ori, sa se simta omul dublu apreciat. Daca a vazut, iti mai da un flash. Apoi, dupa cum m-a invatat Ub astazi, trebuie sa “inveti comportamentul conducatorului auto”. De exemplu, soferul de autobuz te va lasa mereu sa intri, pentru ca si el are la randul lui nevoie sa fie lasat in situatii variate. Si tot asa. Astazi Ub m-a anuntat fericit ca el va schimba lumea soferilor, pentru ca este atat de bun si lasa  pe toata lumea. Dupa care, pe Petricani s-a razgandit si a depasit o coloana in care toti semnalizau ca vor si ei sa schimbe banda, urland diabolic “Nu va las fraieriloooooooooooor!”. Se pare ca totusi n-o sa schimbe lumea.

Daca ai o melodie interesanta in casetofon si esti la semafor, primul, sa te vada toata lumea, nu ezita si danseaza. Daca ai o persoana langa, pup-o cu foc, astfel incat sa se uite toti vecinii si sa moara de invidie. O liniuta cu o masina mai slabista decat tine este mereu binevenita in intersectie. Ah, e un univers atat de fascinant incat nici nu te mai poti concentra la condusul propriu zis pentru ca trebuie sa respecti atatea reguli nescrise. Ub cunoaste acest cod fictiv al bunelor maniere, dar a uitat intre timp semnificatia indicatoarelor, asa ca el nu stie ce mesaj se afla codificat in spatele semnului de stationare interzisa in zilele pare. Oricum, important e sa dai prioritate, nu prostiile astea, se pare.

Mna… acuma ca m-am chinuit sa scriu asta, ma duc sa imi comand o crema de broccoli, dovlecel si telina la care tanjesc de cand am intrat in concediu. Iuhuuu .