thoughts of a drama queen

Cadoul de Craciun – post dedicat

Filed under: aberatii fara tematica — Wrote on Saturday, January 3rd, 2009 @ 1:20 pm

Trebuie sa ii dedic un post intreg pentru ca alergatura si goana dupa dansul devine din ce in ce mai apriga in fiecare an. Anul acesta cautaturile au inceput la mijlocul lui noiembrie. Sau cel putin gandul ca trebuie sa ma apuc de cautaturi. In momentul in care am scris un post despre “ce sa cumpar de Craciun” eu deja aveam in cap o idee bine stabilita. Oricum ideile primite acolo nu prea aveam cum sa le pun in practica deoarece orice om care stie sa apese doi bumbi si sa dea trei clickuri poa sa ajunga la mine pe blog, asa ca nu am calculat prea bine problema.

Ati auzit vreodata de serialul Friends? Serialul ala cu 6 oameni care au probleme existentiale si care timp de 25 de minute/episod incearca sa si le rezolve cum poate fiecare mai funny. Joey e cel mai funny, dupa care Phoebe, Chandler, Ross, si la Monica si Rachel nu prea le reuseste. In fine, sper sa nu-mi citeasca Jennifer Anniston blogu si sa se oftice, ca m-a chemat la ziua ei la toamna si chiar vreau sa merg. Sau poate am visat azi noapte.

In fine. La serialul asta ne uitam noi zi de vara pana in seara. Adica de fiecare data cand inoptam impreuna si avem nevoie de un cantec de leagan. Prietenu-mi deja adoarme pe ei ca pe Margareta Paslaru, dar ma rog, asta era alta poveste. Si cum ziceam, ne uitam la Friends. La niste CDuri zgariate, de calitate proasta, de 75 de mega episodu, cu subtitrari in olandeza, Cduri care se blocheaza, le scuipa calculatorul, ma rog, ce sa mai zic, iti vine sa-ti dai coape.

Asa ca asta era ideea. Sa-i iau toata seria Friends in original. 40 de DVDuri, 10 sezoane, etc. Bineinteles ca mi-am inchipuit prost ca dupa atata tehnologie si atata lauda ca suntem in Uniunea Europeana s-ar putea sa gasesc asa ceva in Romania. Am cautat ca disperata, n-am gasit decat ceva reminiscente de sezoane separate si folosite, si nu aveam de gand sa ma duc cu asa ceva. Dar nici sa renunt. Ca doar nu degeaba avem fost colegi de liceu care au invatat mai mult ca noi si au prins burse in America, nu?

M-am dat pe amazon, am gasit produsul, m-am scobit in buzunare, am gasit si monetarul. Apoi mi-am contactat cunostintele si am inceput sa le stresez. Ca hai ca pliz, ca pliz ca hai. Si pana la urma cineva s-a indurat si mi-a comandat produsul. Nu vreti sa stiti cat de cu sufletul la gura am stat pana a ajuns intr-un final in bratele mele. Nici nu vreti sa stiti cat l-am stresat pe saracul om ca eu am gasit cadoul perfect si ce minunat si superb e. Deja cu o saptamana inainte ne jucam jocuri dinalea “da cu ce litera incepe? da ce culoare are? da e mare?” si el chiar ajunsese sa ma faca sa cred ca mi-a luat o caciula.

Pana la urma l-am primit. Putin surmenat din cauza drumului, dar totusi sigilat si fericit sa ma vada. L-am impachetat in hartie colorata, i-am confectionat o fundita din panglica, si in seara zilei de 22 decembrie deja nu mai aveam rabdare si urlam in toata camera ca tre sa ii dau cadoul ca altfel fac icter mecanic. Saracul era surmenat de atata stres cu cadoul ala blestemat, asa ca a acceptat bucuros sa scape de anxietate.

Si i-a placut, a fost bine si frumos. Si acuma ne uitam la friends calitate superioara, aranjate cronologic si coloristic, cu special features, jocuri si gaguri, si caram cutia oriunde mergem. Ahaha, i’m such a great gift giver. Dar gata cu prostiile astea pana la ziua mea. Ce bine ca a mea e inaintea lui. Muahahaha.

Pareri inteligente | 174