thoughts of a drama queen

Hmz… in primul rand vreau sa spun ca serviciile in Bucuresti incep sa se imbunatateasca. Am ramas destul de socata cand am sunat ieri la pizza si am zis “Bu..”, dupa care am fost intrerupta si mi s-a spus unde stau dupa care m-au intrebat de comanda. Azi dimineata iarasi, am sunat la taxi Meridian, n-am apucat sa-mi trag sufletul si mi-au spus cum ma cheama, unde stau si ca vreau sa platesc cu voucher.

Aaaaanyway. Sa ne veselim dara! Ca e ultima zi de munca, ultima ziiii. Sa cante colindele, sa zboare confettiu, sa primim multe cadouri. Pentru voi cei care veniti luni si marti… i’m sorry, dar eu nu ma pot abtine si trebuie sa ma bucur de last day. Sunt ca un copil care intra in vacanta. De fapt, chiar intru in vacanta, pentru ca si la facultate e vacanta. Plus prima saptamana in care mi-am luat miseleste concediu… deci ma intorc la munca in data de marti 13 ianuarie. Adio birou prafuit, adio calculator slow motion, proiecte cu deadlineuri stranse.

Azi e zi cu program scurt. Am ajuns oricum la 10… mi-am facut bucle in cap si m-am dat cu tush la ochi, sa arat festiva. Stam si frecam menta pana pe la un 13, dupa care ne scoate sefa la masa, and then… Goodbye!

Sefei i-am luat si cadou, cu concept. I-am luat o manusa de gatit “pentru gospodina care stim ca zace in ea”, desi ea nu gateste niciodata, dar s-ar putea sa aiba nevoie de manusa pentru a-si convinge soacra ca la un moment dat s-ar putea sa ii treaca prin cap sa se apuce de invatat. Un pachet de servetele vintage, “de pus pe masa pentru orice Lady cu clasa”, doi ursuleti magneti de frigider, pentru dansa si alesul inimii, sa-si lase mesaje matinale, o bentita cu stea de pus in cap, pentru ca la cheful de Craciun si-a pus o pasare, si in final, un borcan de pus biscuitii, pentru o atmosfera intima la cafeneaua unde isi face veacul.

Diseara iesim! Ca doar e vineri. Se inmaneaza cadouri in gasca, se inchina vinuri, dupa care se pleaca intr-o locatie de continuat balciul, asa cum n-am mai fost de muuuult de tot, sub diferite pretexte cum ar fi oboseala, n-am chef, oboseala, mi-e somn.

Si acuma ce sa mai zic? Voi ce faceti de sarbatori? Craciun acolo, revelion acolo. Clasicul raspuns.

Hai ca eu va las, oricum n-aveti chef de citit posturi lungi in perioada asta.

Anunt de pe acum ca lipsesc in urmatoarele date : 24, 25, 26, 27… siiii… 31, 1. Cred. Si s-ar putea si alte date, din cauza evenimentelor imprevizibile.

Perioada asta blogul meu apune intr-un abis adanc… era previzibil. Dar in ianuarie… ok, februarie, promit sa revin cu forte noi!

V-am pupat, Happy Holidays!

Cand te gandesti la elementele care constituie o sarbatoare adevarata a Craciunului, printre primele lucruri care iti vin in cap se numara pomul de Craciun. Ce este de fapt acest brad? Un copac pe care il taiem de la mama lui si il punem in casa, il umplem de niste globuri sclipitoare si ne numim satisfacuti. Avem Craciun in casa.

O fi fost el candva candva simbol al belsugului si al binestarii, un simbol de blablabla, dar acum cert este ca daca n-ai brad, n-ai Craciun. Eu cel putin asa simt. Ai mei au fluturat de cateva ori prin fata mea posibilitatea de a nu face brad in unii ani, fie pentur ca plecam undeva in perioada sarbatorilor, fie din alte motive economico-zgarcite, sa-ne-scutim de un efort suplimentar, si alte scuze dinastea. Dar n-am vrut sa aud. N-a fost chip de asa ceva. Cum, n-avem copac impopotonat? Nu exista. Pai nu se poate! Tre sa fie Craciun si in casa, nu numa afara. Pai lumea de ce impopotoneaza orasul cu beculete stralucitoare si ghirlande betelistice? Din cauza aceleiasi probleme. (more…)

Sunt atat de obosita…. eu, persoana matinala, efectiv nu m-am putut trezi azi. M-au trezit doar scancetele cumnatei mele prin alianta, adica prietena colegului meu de apartament, si daca nu scancetele de dimineata, atunci cu siguranta tranteala usilor in drumul lor spre baie. Apoi m-am mai invartit in pat pentru vreo 15 minute, lucru pe care nu il fac niciodata, pentru ca este extrem de daunator pentru o buna trezire.

Am o fatza… ca daca mi-as schimba poza aia de sus cu o poza din dimineata asta, nu m-ar mai citi nimeni. Oboseala s-a acumulat pe parcursul a vreo 2 saptamani cand am fost pana peste cap in proiecte si proiectele. Ultimul deadline l-am avut marti, cand am plecat la orele 22:00 de la birou si am adormit la orele 22:05 pe scaunul din dreapta al ubi-ului. Raceala nu mi-a trecut inca, ba chiar, e mai rau, adica am o voce care dispare dupa mai mult de 2 fraze, ochi umflati care curg, stranut in continuare zici ca as fi in prima zi de raceala, iar nasul… de nas nici nu mai vreau sa vorbesc. (more…)

Am probleme tehnice cu blogu. Habar n-am ce se intampla. Cand incerc sa intru de pe mozilla, imi zice “you have chosen to open zappy.ro which is a NU STIU CE application..” si nu ma lasa sa deschid numa sa salvez to disk. Si cine stie ce virusi am…

Ce sa faaaaaaaaaaaaac? PLEH!

Thanks. Pana atunci, blogu e in reparatii, cu bandaje, etc. Poate totusi imi iau o binemeritata vacanta. I’ll keep you posted.

Criza mondiala. Toata lumea vorbeste despre ea, dar nimeni nu prea stie exact cum se manifesta. Cert este ca banii se vor scurge incet incet intr-un fel de canal.. ba nu, o gaura neagra, si lumea va ramane fara. Si firmele isi vor inchide portile si vor da afara angajatii si robotii vor prelua lumea. Sau, nu se va mai produce nimic. Salariile se vor injumatatii, rosiile nu vor mai creste la fel de bine… ce mai, om fii cu totii muritori de foame.

Asta a fost un paragraf fabulos. In sensul ca am fabulat. In sensul ca habar n-am ce va aduce criza, ci doar ca la inceputul anului viitor trebuie sa ne tinem bine pe pozitii ca nu vor mai fi joburi.

Din cand in cand am acest obicei murdar de a ma uita pe ejobs. Nu de la birou, ca cine stie ce suspecteaza astia. Desi cateodata ma mai uitam, dar doar pentru ca le cautam joburi fie fetelor, fie prodanicii, fie cercetam si eu piata asa de pamplezir. Ca-i fain pe ejobs, adevaru-i ca-i un adevarat sport. Si azi dimineata ma dadeam pe ejobs ca nu mai facusem asta demult, sa vad ce se mai invarte. Imi spusese pitulica cum ca n-ar mai fi joburi deloc, dar n-am crezut-o. Si cand am intrat, stupefactia m-a pleznit cu putere. (more…)