Razboiul soselelor
In Bucuresti e grele. E grele sa fii multe lucruri, trebuie sa-ti alegi cu grija statutul. E greu sa fii ala care sta la etajul 12 pentru ca vara iti bate soarele drept in cap si apartamentul tau se transforma intr-o adevarata sauna, e greu sa ai un job care presupune mult stat la coada pentru ca ajungi dupa cativa ani sa iti dai seama ca ti-ai irosit mult din viata asteptand aiurea.
Cel mai greu mi se pare insa statutul de pieton. A fi pieton in Bucuresti e un fel de sinucidere cu participarea celorlalti. E atat de greu si de extenuant psihic sa fii pieton, incat toti cei care nu au masini ar trebui sa primeasca despagubiri de la stat, daune morale pentru distrugerea neuronilor. Adica, ganditi-va putin. Toti pietonii sunt constant amenintati cu moartea. Orice tresarire a dorintei de a trece de pe o parte pe alta a drumului, este o mica bucata de condamnare. E ca si cum te plimbi de buna stiinta pe marginea unui bloc batjocorind inevitabilul.
Cand am venit in Bucuresti, nu prea stiam eu de legea junglei asta. Auzisem eu ceva, dar nu prea puteam sa imi dau seama. Chestia cu pietonii si zebra mi se parea in general simpla. Unde-i zebra, pietonii trec. Unde nu, nu. Acelasi lucru si cu culoarea verde la semafor. Verde, treci, rosu, stai. E ceva ce am invatat de la gradinita. A, da, ca te uiti in stanga dreapta asa de forma, ok. Dar mai rar treci cu amenintarea in gat, cu tremuriciul in vene, cu o plantatie de morcovi la bord, iar cand ai ajuns in final pe partea aialalta, te trantesti pe asfalt si il pupi in nestire.
Intre timp m-am conformat. Iar acum, de cand ma mai plimb si cu masina (altuia, nu a mea), am inceput sa observ si diferitele tipologii de pietoni, care s-au format de-a lungul timpului, slefuiti de datele personale si de coordonatele locului nasterii si educatiei timpurii. Exista, asadar, urmatorii :
Pietonii Kamikaze. Astia sunt foarte resemnati. Isi dau seama ca orice ar face, la un moment dat vor vor muri. Ca este inevitabil ca la un moment dat in cursul trecerii de pe o parte pe alta, o masina ii va rade de pe fata pamantului. Fie ca sunt pe trecere, fie ca nu. Asa ca ei sunt decisi sa “enjoy life” in fiecare clipa, asa ca daca li se scoala ca tre sa treaca pe cealalta parte ACUM, atunci ACUM sa fie, indiferent ca e trecere sau nu. De obicei nu e, pentru ca, nu-i asa, numarul trecerilor este invers proportional cu numarul oamenilor care vor sa treaca, si de asemenea latimea trotuarului este invers proportionala cu masa oamenilor care se plimba pe ele. Deci ei trec. Oriunde. Si nu oricum, ci incet. Relaxat. In plimbare. Se gandesc ca daca tot trec, macar sa fie si observati. Sa opreasca toate masinile intr-o arie de claxoane si injuraturi. Sa faca macar putin tam tam. Si isi iau timp. Admira apusul soarelui in trecerea lor lenta. Si nu prea intelegi ce e in capul lor, pentru ca teoretic, orice masina ar avea dreptul sa ii calce in sange.
Exista apoi pietonii speriati de bombe. Care nu trec decat pe trecere. Si acolo, ar fi bine sa existe un semafor, pentru ca altfel sunt in stare sa stea o zi intreaga pana sa ajunga pe partea cealalta. Daca este semafor, sunt putin mai linistit, dar tot se uita de TZ ori in stanga si in dreapta inainte sa puna piciorul pe trecere. Si cand il pun, tzashnesc ca din trompeta. A ajuns sa fie o rusine sa treci strada. Sa-ti fie jena fata de toti bizonii care se plimba linistiti in masinile lor la caldurica. Chiar daca tie iti curge sange din nas de frig, iar pe partea cealalta a strazii se intampla minunea vietii tale, iar tu oricum ajungi mai tarziu la destinatie ca cei din masini, trebuie sa treci strada insotit de un profund sentiment de regret si cainta pentru ca ai indraznit sa deranjezi traficul.
Exista eternii mosi si babe care nu se tem de nimic. Azi chiar am scapat un “ma, tu chiar ti-o cauti cu lumanarea” unei babute care trecea nestingherita pe un loc nemarcat. Nici nu se uita la masini. Ea avea o tinta pe partea cealalta si nu s-a sfiit sa o urmareasca.
Si partea proasta e ca lucrurile rele se intampla tocmai la pietonii care n-au nicio treaba. Eu circul normal, linistit, nici prea repede nici prea incet. Mai rar pe unde nu trebuie, pentru ca mi-e frica, mai conident pe treceri, pentru ca am dreptul, si daca ma atinge fac scandal si cer daune. Dar o data, era sa-mi taie unu picioru. Coborasem din tramvai si ma indreptam spre trecere. Pe linia paralela de tramvai, pe contrasens, venea unu cu o viteza de speriat bombe. Mi-am tras piciorul la timp sa nu-mi ramana sub roti.
Ma! Daca tot aveti masini si ajungeti mai repede ca noi… mai da-ti-ne voie! OK? Ca nu muriti de plictiseala cateva secunde in plus. Si daca tot muriti, dati drumu la muzica. Bata-va soarele si cucu.
Fac scoala de soferi mai nou si sunt foarte “jumpy” la volan. Tresar la fiecare frunza care iese in drum, la fiecare schimbare de benzi nesemnalizata. Si am dat peste pietonii astia kamikaze. Ii vad ca merg linistiti sau ca stau pe trotuat, fara a arata o vaga intentie de a trece. In nici o secunda, cat imi ia sa clipesc il vad ca se arunca in fata masinii. Ma gandesc sa iau unul pe capota, just for laughs…
da, pai si mie imi zicea instructoru “de ce incetinesti? hai, cu incredere, lasa-i ca se sperie ei”… si eu puneam evident frana si ma opream constiincioasa.
oricum, zic sa faca mai multe treceri pentru binele societatii.
bafta cu scoala.
de cand sunt soferita,am invatat sa fiu si pieton ” cu acte in regula”…ce tie nu-ti place altuia nu-i face…
Razboiul sosetelor.
razboiul suzetelor
Bată-vă soarele şi cucu ? Ceapa voastră ! Monică, dacă tot ai citit titlul precum mine şi eu, nu vrei să precizezi dacă sunt murdare au ba ?
Pai nu stiu, ca nu-s ale mele
[soseta cazind din tavan, de unde statuse temporar lipita]
e bine ca nu au ajuns la stadiul in care se infig in tavan
)
Si mai sunt motoristii, cretini si plangaciosi cum ii stim. Se aduna cate 200 de smiorcaiti cand moare cate unu, dar daca-i vezi/auzi pe strada nu au sub 150 la h.
Le soleil et le coucou.
mda.. aia care ma trezesc pe mine noaptea cu vruuuuuuuuuuuuuuuummmmmmmmmmmmm-uri de motor
Rezumat: Trebuie intotdeauna sa treci cu atentie maaarita. Pe bune, altfel nu ai scapare…si foarte des babutele alea chiar raman lipite pe sosea. Am vazut una, care se uita ciudat la semafor, vede ca-i rosu si apoi vorbeste cu noi, restul care asteptam sa se faca verde…cik ce-aveti maica de stati…trece-ti mai repede si zvarrr o vad trecand nestingherita. Frate!!! Pur si simplu am ramas cu gura cascata, ea habar nu avea ce-i ala semafor.
treceti…ma scuzati
- “mai da-ti-ne voie!” ??
- ce-ai aia “conident”?
ioi tu, n-ai ce face, eu era sa mi-o iau in stil mare, pe trecere, de 2 ori
1. Sosea mare, 4 benzi (2 pe o parte, 2 pe o parte). eu si inca 2 colege. au oprit masinile, am pornit noi pe trecere, am trecut de jumatatea drumului, eu mergeam tantosa inainte, am trecut si o banda din partea cealalta, si deodata…vuuuuum pe banda unu, trece un bou care nu vazuse ca oprisera toti, la 2 cm in fata mea:D. Noroc ca m-au prins colegele, ca era sa fac cinste cu niste coliva
2. Aceiasi trecere, aceiasi sosea, alta zi. Singurica, opresc masinile, trec,pe a 2-a jumatate a drumului, un nene cu scanduri pe masina pune frana in fata mea.Scandurile mi-au trecut frumos la 1 cm pe deasupra capului.
E? De retinut ca eu fac parte din categoria alora speriati de bombe;))
@LILIK: Ce aventuri tandre traiesti tu pe strada, cata adrenalina
) pe unde-i strada aia, ca poate ma plictisesc vreodata si am chef de senzatii tari. 
Glumesc ma, ai grija! :-S
la experiente dinasea cred si eu ca faci parte din categoria aia… ma rog. vorba aia, paza buna trece primejdia rea. muahaa
)
cand eram mai mica, ma agatam de oamenii ce mai treceau strada…mi-era frica…acum vreo 2 ani l-am prins pe un baiat de mana..de frica.
in cluj exista o singura strada pe care aveam curajul sa trec fara sa ma uit. si acum i-au pus semafor.ma simt asa de ingradita:(
avand in vedere ca astazi mi-am petrecut jumatate de zi la volan…conducand,nu stand pe loc, iti dai seama ca urasc toti pietonii.
glumesc nu pe toti doar pe alea 2 babe care mi-au tasnit in fata fara sa se uite ca eu vin(nu erau pe trecere). si ceata de copiluti care se jucau cu o minge in timp ce traversau…aa si era un mos care s-a gandit si razgandit de vreo 3 ori sa traverseze pana cand m-am enervat si nu l-am mai lasat sa traverseze…
deci maine fara masina.doar pieton. kamicaze
lasa ca te faci tu sofer si o sa vezi cate treceri de pietoni sunt de fapt. preferatele mele sunt cele din curbe. adrenalina pura
Ca tot ai zis de babutze. La inceputul anului asta universitar, la eroilor in fata spitalului, o babutza a incercat sa treaca strada sa ajunga mai repede in statia de autobuz. Ghici cine a lovit-o? O masina de politie. Si ca sa ajunga la trecere mai trebuia sa mearga 50m dar putea?! nOO frate, ea a supravietuit erei glaciare si celor 2 razboaie mondiale, are dreptul sa treaca pe unde vrea.
Eu din vacanta asta de cand mi-am luat carnetul am inceput sa fiu mult mai intelegator cu soferii. Acum nu am ce sa conduc dar ma apuca pe mine, ca simplu pieton, nervii cand vad cretini care ingreuneaza traficul.