O, Tu, Messenger, Doamne!
Aseara a fost prima oara cand am vorbit mult la telefon, dupa foarte mult timp. A nu se intelege gresit, acest “mult” a tinut aproximativ 25 de minute. Si totusi, in ultimul timp, conversatiile mele telefonice se rezuma la 2 minute in care de obicei exclamam chestiunile de urgenta maxima, dupa care urmeaza un scurt “vorbim pe mess” si toate balariile se rezuma acolo. Si totusi, vorbeam la telefon cu cineva care nu suporta messengerul. Si nu, nu are 50 de ani. Si eram serios mirata ca mai exista cineva pe planeta asta care nu e imobilizata la pat si care nu foloseste messengerul decat in chestiuni grave, precum ar fi arderea casei sau alte minuni.
Totusi, argumentele contra au fost atat de logice incat nici nu mai imi venea sa le spun pe cele pro, si chiar daca nu cred ca voi putea renunta prea curand la el, imi dau seama cat e de nociv mai ales pentru relatiile interpersonale.
De ce? Sa luam de exemplu prima mea “relatie”, de cand eram in liceu. Pe atunci inca nu aparuse moda asta cu messengerul. Lumea mai statea pe mIRC, dar in niciun caz nu se statea zi de vara pana-n seara, pentru ca netul se taxa cu ora si era cam scumpa distractia. Asa ca, daca nu ne vedeam, vorbeam la telefon. Da vorbeam cu orele in sir. Ne sunam seara pe la 11, pe fix, fiecare statea intr-o camera oarecum izolata fonic de restul casei, si vorbeam uneori pana la 3, 4 dimineata. Era alt gen de conversatie… ala in care te fastacesti inainte sa spui ceva, conversatie in care nu iti permiti sa spui orice iti vine pe teava, in care intelesul propozitiilor este foarte clar din cauza ajutatoarelor precum intonatia, inflexiunile vocii, scurte pauze de oftat si de respirat adanc, si multe alte “emoticoane” care nu se prea pot reda intr-o fereastra de mess.
Am involuat, si asta-i adevarul. De asta nu mai merg relatiile in ziua de azi, mai ales cele care se dezvolta 90% din timp pe mess. Sau cele care incep pe mess. Da, ok, o sa imi veniti cu exceptii, si totusi daca stam sa analizam in profunzime, cu siguranta nu mess-ul a fost cupidonul relatiei, ci alte ajutatoare exterioare. Pentru ca niciodata un 
) nu va putea inlocui sunetul unui raset cu pofta, nu vei putea niciodata sa gusti lacrimile sarate ale unui 
(, si nici nu vei putea simti vreo imbratisare virtuala.
In acelasi registru, orice conversatie pe messenger risca sa devina ceva mai mult decat e potrivit la momentul respectiv. Pentru ca daca esti deja un semi-doct al internetului, deja nu te mai abtii de la nimic. Poti sa vorbesti despre orice, tupeul iti zburda prin acoperisul virtual de deasupra capului, si spui vrute si nevrute cand chiar nu e cazul. Si te trezesti ca a doua zi te vezi fata in fata, si toate cuvintele ti-au fost interpretate prost, ca oricum nu mai esti in stare sa abordezi subiectul cu aceeasi usurinta, si astfel se creaza o confuzie de identitati, o separare a personalitatii reale de cea virtuala.
Asa apar tot felul de imagini a unor relatii puternice, reale, minunate, care scoase afara la lumina zilei nu sunt decat niste legaturi superficiale care pot fi spulberate la fel de repede cum au fost infaptuite, adica mult mai repede decat daca ar fi fost facute pe cale naturala. E ca si cu orice lucru artificial pe lumea asta, care e intotdeauna mai prost decat the real deal. Asta mi s-a intamplat intr-o “relatie” pe care am avut-o nu demult, in care, necunoscandu-ne aproape deloc, ajungeam sa ne certam pe messenger ORE in sir, dupa care ne intalneam fata in fata si nu mai stiam ce sa ne spunem.
Acelasi lucru s-a intamplat de exemplu in cadrul clasei mele din liceu, ca sa nu ziceti ca ma leg doar de romante fara muzica. Ne-am facut noi atunci un forum. Si a fost atat de simplu sa ne scuipam ofurile pe forum, in cadrul diferitelor sectiuni de genul “ce nu-ti place la colegi”, “ce nu-ti place la profesori”, “ce parerea ai de economia Groenlandei”. S-au iscat acolo niste certuri de vai si amar… a doua zi la scoala insa, totul era minunat, nimeni nu amintea de nimic, si ne prefaceam ca e ok.
Pana la urma am evoluat sau am involuat? Cateodata am impresia ca una, cateodata ca alta. Poate nu vom stii niciodata.
In final, am descoperit ceva de care mi-era tare dor. Una din cartile copilariilor mele, ilustrata dupa urmatoarea poezie:
La circ, in Targul Mosilor, pe gheata unui racitor, traia voios si zambitor, un pinguin din Labrador .
Uite, de-aia nu mai stau eu pe mess. Desi sunt la mama naibii si ar fi mai ieftin sa vorbesc cu ai mei pe mess, mi-e mult mai usor sa vorbesc la telefon. Nu tin mess-ul deschis toata ziua si cand nu am chef de vorba stau pe invisible. In real life sunt foarte sociabila, dar cand vine vorba de sociabilitate pe mess ma transform in copil autist.
eu eram foarte sociabila in real life, dar in ultimul timp parca m-am inchistat cumva… nu stiu sa explic. nu mai am chef, nu mai am rabdare, nu ma mai intereseaza. asa, doua trei vorbe pe mess mai pot scoate, da numa daca ma plictisesc… aici ma refer la necunoscuti.
ca in rest, cu vechii prieteni comunic la fel de bine oriunde.
Chiar ma gandeam si eu la subiectul asta de cateva zile. Postul tau m-a facut sa termin draftul si sa public: http://www.bogd.ro/debitez/ne-auzim-pe-mess.html.
Au devenit unele relatii asa de artificiale incat trebuie sa schimbi etichetarile pentru “prietenie”, “amicitie” sau “relatie”. Poti sa ai o relatie pe net, poti sa ai amici sau prieteni pe care nu i-ai cunoscut niciodata. Te pomenesti ca in viitor o sa interactionam doar pe net.
)
Mda. Doamne fereste. Webcamul nu e un inlocuitor prea bun.
Am citit acum ceva timp o carte SF, cred ca de Asimov. Cativa oameni de pe Terra au plecat in spatiu, sa colonizeze o alta planeta. Si s-au dezvoltat diferit de cei de pe Pamant, cu care mai interactionau doar “telefonic”, ca sa spun asa. Partea interesanta era ca noii oameni aveau foarte mult spatiu per cap de locuitor pe noua planeta, astfel incat fiecare avea cate un domeniu vast si…izolat. Ajunsesera sa nu se mai intalneasca deloc unii cu altii. Ba mai mult, erau ingroziti de ideea de a se vedea fata in fata si nu suportau prezenta altcuiva in apropierea lor, mai mai ca innebuneau cand se intampla asta. Si ei numeau chestia asta evolutie…
Mda… sa stii ca incepe sa sune cunoscut
). Cred ca de asta ne tin astia in open space. Nu afli cum ii zice sa o citesc si eu, ca m-ai facut curioasa? (numa sa nu fie Solaris, ca am incercat si nu pot).
Am aflat cum se numeste, multumita ghidului meu SF (un fost coleg de facultate SF-ist rau de tot). Soarele gol – Isaac Asimov.
Viteza, viteza, viteza. Bani. La asta se reduce totul.
De ceva vreme incoace practic statul pe invisible – pentru ca nu mai am rabdare sa traduc starile mele pe messenger. Iar emoticoanele sunt multe prea fade.
E… sec. E prea mult.
E prea mult? eu as zice ca e prea putin. Si totusi, de ce nu pot sa stau pe invisible? e grele cu centrul atentiei asta…
E prea mult folosit, la asta ma refeream. Cine te impiedica?!
25 de minute la telefon. messenger.
auzi, da’ macar cainele il scoti din casa?
in open space oamenii sunt tinuti ca sa se toarne unii pe altii.
deci da, n-am caine.
si cu pisica ce faci atunci?
n-am ma, numa colegi de apartament. si aia se hranesc singuri.
Soarele gol e o carte excelentă.
zise hudrea o platidune enervanta.
E drept..si eu sunt o fata foarte sociabila dar park uneori prefer sa nu vorbesc, mai ales dak nu ma intereseaza deloc subiectul(gen ora de romana azi:)) ) si sa stau asa aiurea sa ma gandesc la altceva:D Oricum trebe sa recunosc k e mai placut sa fiu in spatele unui monitor sa tastez pana dimineatza deoarece nu se vad cercanele si poti scrie te miri ce fara nici o jena.
Wow, “Apolodor, pinguinul calator” . Cat am iubit cartea aia si cum boceam de fiecare data cand o citeam, nimic nu mi se parea mai trist decat “mi-e dor mi-e dor de fratii mei din Labrador”. Si acum cand imi aduc aminte de ea mai rasare cate o lacrima pe la coltul ochiului
Te rog, te rog, la tine-n blog/Sa nu scrii “sti” cu doi de i, de vrei ca pitzi sa nu fii…
“Between stimulus and response there is a space,in that space is our power to chose our response, in our response lies our growth and freedom”
Gandeste-te la asta data viitoare cand vorbesti pe messenger.
stiu si eu pe unu care nu suporta mess-ul nici mkr pt trimitere unui link sau a unei poze.
cat despre mirc, si acuma tin minte cum asteptam sa se faca ora 10 fix sa ma conectez in lumea virtuala, ca at era mai ieftin, si cum calculam fiecare minutel care am stat sa nu cumva sa mi-l taie ai mei pt facturi prea mari. apropo, mai exista mirc?
Ma gandeam doar ca messengerul are si varianta voice. CredMi se pare ca intrebarea e mai degraba “in ce masura si cum ne afecteaza tehnica modul de a interactiona unii cu altii “…
oricum, parerea mea e ca si mess-ul e bun la ceva totusi, avand in vedere costurile unui apel pe mobil. atata timp cat ai prieteni cu care poti vbi la cafea, in baruri, la telefon etc nu cred ca e o problema daca vbesti cu ei si pe mess. cateodata e the only way to get in touch.
e adevarat ca si multe certuri pornesc din cauza unei litere uitate, sau a unei virgule puse gresit, dar atata timp cat stii sa intrebi ce a vrut sa spuna knd nu intelegi nu cred ca e o problema.
daca ai prieteni si poti iesi cu ei si discuta cu ei orice nu cred ca mess-ul te-a afectat prea tare.
Si eu am observat aceeasi depersonalizare.
Internetul reprezinta un oas innainte- in uitarea de noi insine!
ca sa raspund la mai multi fara o ordine si fara retinere de nume ca e 5:36 am si mi-e lene sa recitesc
1.”Pentru ca daca esti deja un semi-doct al internetului, deja nu te mai abtii de la nimic. Poti sa vorbesti despre orice, tupeul iti zburda prin acoperisul virtual de deasupra capului, si spui vrute si nevrute cand chiar nu e cazul. Si te trezesti ca a doua zi te vezi fata in fata, si toate cuvintele ti-au fost interpretate prost, ca oricum nu mai esti in stare sa abordezi subiectul cu aceeasi usurinta, si astfel se creaza o confuzie de identitati, o separare a personalitatii reale de cea virtuala.” asta am patit si eu
2. uita-te neparat la Solaris un film Extraordinar si o coloana sonora de oscar e foarte trist dar merita e exact aceeasi chestie ca si pe mess o evadare intr-o lume virtuala in care iti sunt alimentate placerile involuntar, iar Natascha McElhone are un rol foarte bun, deci NEAPARAT
3.da, mai este mirc
http://www.mirc.com/get.html
si chiar mai este canalul #arad pe undernet
.
Ai fi surprinsa sa afli cat de multi oameni urasc Yahoo Messengerul, e ca un fel de viciu si datorita el stam la calculator cu pana 25-30% mai mult.
Toate programele de chat au degenerat. Aici nu e vorba doar de mess. Mai exista si skype si mirc si chat-uri. Mess-ul a inceput sa fie folosit, de la simple conversatii pana la relatii interminabile…dar totul virtual. Eu cred ca e bine sa revenim la realitate si sa ne mai scoatem netul asta din cap.
ceea ce e foarte tare este ca discutia asta este purtata pe net!
propaganda anti-net pe net.
cum vine asta?
si ca idee, oamenii se cearta oricum, si cu si fara net.uneori e mai bine sa se certe pe net… exista efectul tampon al unei ferestre care se zgaltaie la buzz si p care poti s-o inchizi oricand.
internet-ul e doar o unealta pt informatie. cei care il transforma in altcva sunt cei ce gresesc. nu trebuie generalizat.