Deznodamant
Asa. Scriu tarziu din cauza faptului ca am petrecut noaptea pe tren, am venit acasa, am baut cafeaua, si am plecat pe drumuri. Drumuri pe care o sa mai plec pentru ca sunt prinsa intre acte si hartii, n-am venit acasa la relaxare. Dar na, ce conteaza, bloggerul e blogger, tre sa scrie si daca se afla pe patul mortii, sa-i duca cineva repede un laptop ca e lumea la birou si n-are ce citi!
Din ciclul “Du-te bha de aici ca asa ceva nu mi se va intampla mie niciodata”, mi s-a intamplat si mie. Adica am fost furata. Am fost victima unei fraude. Hotii m-au pradat si mi-au luat pana la ultimul leutz. M-am simtit atat de tradata. Zici ca mi-ar fi smuls cineva jumate de suflet cu dintii. Mbine, nu chiar. In principal eram stresata pentru ca URASC sa ma plimb din colo in colo cu tot felu de hartogaraie, sa depun, sa semnez, sa ma duc cu foaia acolo si acolo. Plus ca mai am vesnica problema ca eu acum stau in Bucuresti, dar tot ce trebuie sa fac important trebuie sa fac la Arad, pentru ca minunata noastra proprietara n-a cutezat sa ne faca viza de flotant, deci suntem pur si simplu niste extraterestrii ilegali.
Aseara deci dupa serviciu m-am indreptat vertiginos spre politie. In politie nu am de fapt nicio incredere, cum nu prea mai are nimeni, mai ales in Bucuresti. Dar trebuia sa ma duc pentru ca am sunat la banca si mi-au spus ca asa e procedura. Inainte sa merg, am sunat si la politie sa ma asigur ca e deschis pana seara, si am dat de urmatoarea conversatie :
Io :”Alo?” Duduia:”Bunaaaaaaa! Ce faaaaaaaci? Fata, mai cresti, mai cresti?” Io:”…aaa…poftim?!” Duduia: “Aaa..ma scuzati…semanati foarte bine la voce cu prietena mea Mihaela” Io:”…:|” Duduia:”Da. Deci. Politia, cu ce va pot ajuta?”.
Asta mi-a cam dat de inteles cum o sa fie drumul acolo. Am ajuns, era intuneric. Pe fetele alora se citea o plictiseala sora cu moartea. Am intrat, am explicat. Mi-au zambit suav si mi-au spus sa ma duc la celalalt ghiseu, de relatii cu publicul. Minunat, m-am dus si acolo, am intrat, am explicat. Duduiul m-a ascultat atent iar dupa a conchis :”Pai da, trebuie sa va duceti la ghiseul din Berceni daca acolo s-a intamplat frauda”. Aha, in Berceni. Nu ca io n-as sta in Pantelimon. Nu ca nu as face 3 zile si 3 nopti sa ma duc pana acolo. Nu ca mi-ar fi plecat in 3 ore trenul. Nu ca n-ar exista faxuri, mailuri, scannere, telefoane, curieri, carute, trasuri cu cai, nave spatiale, s-a inventat chiar si cura pentru cancer si astia tot ma trimit pe mine in Berceni sa fac plangerea, in loc sa trimita numa plangerea propriu zisa.
Mi-am bagat ceea ce nu am si m-am dus acasa, gandindu-ma ca vin luni. Ajunsa la Arad, m-a luat mama de manutza si m-a dus la banca. Acolo s-a ratoit ea putin, a mai explicat, s-a dat de 3 ori peste cap, si ce sa vezi! Nu mai trebuie nicio plangere. Pentru ca pana la urma fac parte dintr-un lant mare de victime care au patit-o luna asta. Si primesc banii in maxim 30 de zile. Yeeee.
Totusi, a trebuit sa stau sa imi completeze acolo nush ce foi. Acuma, sa ma ierte fata de la banca, dar e cea mai incompetenta persoana pe care am cunoscut-o intr-o banca, vreodata. Atata a stat sa completeze 3 casute, de puteam sa crosetez un intreg set de fular si manusi. A dat vreo 3 telefoane, aia saracii ii explicau ca la copiii mici “click acolo, dublu click dincolo, salveaza pe desktop, ataseaza acolo la agrafa aia de hartie” si tot asa. Intre timp, se mai uita la mine si imi arunca cate un zambet de “sorry… i’m stupid”. Iar eu zambeam intelegatoare inapoi, gandindu-ma ca daca mai stau mult ii mai desenez o a 3a spranceana pe langa cele 3 vopsite insistent cu negru.
Of Doamne. Dupa o ora am primit si hartia, ne-am tzucat pe portofel si m-am carat acasa.
Acum sunt supusa unei alte distractii. Depunerea dosarului pentru scoala de soferi. Nu va mai povestesc ce nesimtite incompetente sunt alea de la scoala din Bucuresti, ca nu mai am nervi. Ideea e ca iar umblatura, semnatura, poze, acte, buletine, certificate, 
( nu mai rezist! Vreau sa beau un ceai si sa depan amintiri. Hai cu ora 19 o data.
Gata? Fericiti? Multumiti? Mbine.
Bine ai venit în România!
Birocraţia, bat-o vina. Nu că n-ar exista şi în alte ţări, dar la noi e mai stufoasă şi mai dezorganizată 
Faza cu tipa de la Poliţie a fost criminală. Râd şi acum.
Da, las, nici eu nu stiam daca sa rad sau sa plang. Daca mi-ar fi povestit cineva sigur as fi ras. Dar avand in vedere ca tre sa iti incredintezi uneori probleme de viata si de moarte pe mana unor dudui ca astea… te cam apuca groaza.
tara tuturor posibilitatilor…
Da Simona..avem un noroc..cu carul, si eu la fel umblu la politie mereu, recent mi-au gresit adresa pe buletin, m-am dus mi-am facut acte, poze. Apoi alte hartoage cu cardul cu alocatia..ca m-am transferat la alt liceu..ieri nu-mi gaseam portofelul, incepusem sa ma crizez si sa dau cu presupusul care ar fi hotul, am sunat-o pe mama tipam la ea si vine sormea seara si-mi zice ca mi-a luat ea portofelul ca n-avea in ce sa-si puna banii:|
Flotantul inseamna ca politia decide cat sa stai legal unde declari ca ai voie sa stai cu acceptul proprietarilor. Pentru mine asta inseamna stat politienesc. Am incercat sa aflu de ce naiba politia hotaraste cat sa stau unde imi da voie proprietarul sa stau (proprietar care poate fi chiar tata divortat de mama adica cu alt domiciliu) dar nu imi poate explica nimeni. Am ramas cu oful asta si o sa raman cu el pana ce o sa ajung eu proprietara de apartament. Adica atunci cand o sa ajung pe Plaiurile Vesnic Verzi.
Well… ce zi ai avut! Naspa, aiurea, cam nasol…la banca asa e mereu tasteaza si acceseaza un program SIMPLU de vreo 3 ori k le da eroare si nu pot incasa o SIMPLA factura(din intamplarile mele de ieri):D Bine k s-a rezolvat cu banii;) Pup:*
Ramona… cum e cu plaiurile alea? ca n-am mai auzit
)
Ce bine ca sunt inca copil ..
In privinta ta, sincer esti ca mai toata lumea din jurul meu, aud la multi “păţanii” d-astea incat incep sa cred ca asta e procedura standard.. norocul.
Succes in rezolvarea lor cat mai repede.
N-am nevoie sa ma fure, pierd banii si singura…
Nu pot sa spun mai multe despre plaiurile alea ca dau in macabru.
Nasol, sorry you had to go through it…
Avem un prieten comun!
A fost si pe la mine zilele astea!
Maine nu poate fi mai rau!
Imi pare rau pt tine, dar cateodata treaba cu politia, pe post de intermediar, chiar mere. Sambata i-au furat lu sora-mea portofelu. Avea toate actele in el (buletin, permis, carnet de student, legitimatii de la biblioteca, de la camin, de transport), chitante, ce mai, o gramada de chestii importante. Era neagra de suparare si parca se resemnase..asta e, le fac din nou, ce naiba sa fac? Am batut-o la cap sa faca ceva in privinta asta, poate i se inapoiaza actele. In fine , a pus afise in zona respectiva si a anuntat la politie si surpriza…Cine a pradat-o i-a luat doar banii din portofel si portofelu l-a aruncat peste un gard. L-a gasit o tanti tare draguta care a sunat la politie si politia a sunat-o cam la 3 ore dupa furt ca i s-au gasit nu numai actele, dar si portofelu, de care era indragostita, fiind un cadou pretios. Sa vedeti atunci bucurie …
t9agTm ysfevmvybpow, [url=http://nrvsrtgbtwvu.com/]nrvsrtgbtwvu[/url], [link=http://zyrpnqwvkbbh.com/]zyrpnqwvkbbh[/link], http://bnbrybaklust.com/