Neata! Azi aveam de gand sa postez o scriere tot asa mai de dupa-amiaza, pentru cei care isi fac siesta pe blogul meu sau isi beau cacautza cu laptic in loc de cafeaua de dimineata. Aveam de gand sa revin pentru ca in curand voi purcede spre o minunata ora de condus masina… pe… ce credeti? O superba Dacie din anul 1900 toamna. Imi voi pune o punga mare de carton pe fata, and there we go! Bine, sa zicem ca umilinta n-ar fi chiar cea mai mare problema a mea, ci mai degraba faptul ca trecerea de la Sandero la Dacie de carton este o schimbare destul de mare, si mi-e teribil de frica sa nu ma bag cu ea in copac.
Anyway. Ceea ce m-a facut sa ma razgandesc a fost urmatorul lucru. V-am mai spus poate ca ai mei se muta din casa parinteasca, casuta noastra, cuibusor de nebunii, alea. S-au gandit sa inceapa de acum cu curatenia de mutare, si au scos dintr-un dulap de-al meu… tot felul de nebunii. Ala era dulapul unde imi tineam eu carti, reviste, ba chiar ascundeam anumite lucruri care imi erau interzise in unele vremi. (more…)
Asa. Scriu tarziu din cauza faptului ca am petrecut noaptea pe tren, am venit acasa, am baut cafeaua, si am plecat pe drumuri. Drumuri pe care o sa mai plec pentru ca sunt prinsa intre acte si hartii, n-am venit acasa la relaxare. Dar na, ce conteaza, bloggerul e blogger, tre sa scrie si daca se afla pe patul mortii, sa-i duca cineva repede un laptop ca e lumea la birou si n-are ce citi!
Din ciclul “Du-te bha de aici ca asa ceva nu mi se va intampla mie niciodata”, mi s-a intamplat si mie. Adica am fost furata. Am fost victima unei fraude. Hotii m-au pradat si mi-au luat pana la ultimul leutz. M-am simtit atat de tradata. Zici ca mi-ar fi smuls cineva jumate de suflet cu dintii. Mbine, nu chiar. In principal eram stresata pentru ca URASC sa ma plimb din colo in colo cu tot felu de hartogaraie, sa depun, sa semnez, sa ma duc cu foaia acolo si acolo. Plus ca mai am vesnica problema ca eu acum stau in Bucuresti, dar tot ce trebuie sa fac important trebuie sa fac la Arad, pentru ca minunata noastra proprietara n-a cutezat sa ne faca viza de flotant, deci suntem pur si simplu niste extraterestrii ilegali. (more…)
De ceva timp ma tot targuiesc cu sinea mea sa imi cumpar o data un pat nou. Pana acum am tot amanat, ca e scump, ca mi-e lene sa il asamblez, ca transportu, ca cu ce il duc pe ala vechi, etc, etc, blablah. Dar saptamana trecuta m-am decis. Nu se mai poate asa, vreau pat nou. Acuma, inainte sa sariti cu gura ca ce vreau sa fac eu cu pat nou, ca de ce imi trebuie, inainte sa faceti presupuneri si supozitii dubioase, trebuie sa lamuresc faptul ca vreau pat nou din cauza unor considerente simple cu care poate sa empatizeze oricine:
1.Patul meu e vechi de cand lumea. Cred ca il am dintr-a 8a, sau asa ceva. L-am transportat de la Arad cu curier anul trecut cand m-am mutat. 2.E de o persoana, dinala de prunc mic, de 90/200, si nu mai rezist, vreau si eu sa ma lafai, sa imi intind cracii in stanga sau in dreapta, sa ma invart in pat pana ametesc. 3. Salteaua cu arcuri are niste gauri de dimensiunea unui mic asezamant urban de talia Somoshchesului, si de fiecare data cand dorm in el mi se afunda diferite parti ale corpului in gaurile respective. 4. Nemaivorbind ca scartaie zici ca e un mic animalutz viu, si de fiecare data cand fac o intoarcere de 90/180 de grade se aude ca si cand urmeaza sa inceapa cutremurul. Deci ne-am lamurit, da? Imi trebuie pat. (more…)
Banuiesc ca toata lumea si-a dat seama pana acuma ca eu nu sunt afiliata politic de niciun fel. De fapt, mai mult, habar n-am de politica. Si cu cat trece timpul, cu atat imi dau mai bine seama ca nu are niciun sens sa fii afiliat politic sau sa ai habar de politica in tara asta, pentru ca nu exista politica deci subiectul despre care ar trebui sa am habar este pseudo inexistent!
Dar, daca toata lumea abereaza in jurul subiectului, doar n-oi fi chiar eu aia care sa taca sau sa vorbeasca despre altceva. Deci cum vad eu lucrurile: (Stiu ca va intereseaza nespus parerea mea, dar cititi macar sa vedeti daca coincide cu a voastra), oamenii au avut tot timpul nevoie de o forta dupa care sa se ghideze. Ceva sa instaureze frica in ei, ceva ce sa pastreze un echilibru, dar si ceva care sa le dea incredere, ca deasupra undeva exista ceva mai puternic decat ei care va gasi calea catre bine. Dupa acest principiu au aparut toate religiile, bisericile, s-au creat razboaie, imperii, de fapt toata lumea s-a dezvoltat ghidata de aceasta forta invizibila dar totodata atat de puternica. (more…)
Noi ardelenii suntem foarte iubitori de sine. Ne credem un fel de natie aparte, un fel de stat in stat. Ne credem mai grozavi, mai destepti, mai cultivati, mai cu bun simt. Nu stiu cine ne-a insuflat chestia asta, dar cert e ca daca cresti cu ideea asta in cap, e destul de greu sa ti-o mai scoata cineva. Majoritatea dintre noi nu ne mutam in Bucuresti, asa ca nici nu se poate spune ca ne arunca cineva in fata faptului implinit ca sa ne dam seama cu ochiul liber ca nu e chiar asa. Nu, majoritatea raman in ardeal si au dreptul in continuare sa traiasca cu preconceptiile astea.
Trist e ca nici in Bucuresti nu ti se confirma tot timpul ca gresesti, trebuie sa ajungi in anumite medii si sa interactionezi cu anumite categorii de oameni ca sa te prinzi ca s-ar putea ca ardealul sa nu fie chiar buricul targului, si ca s-ar putea sa existe romani cu mai mult de doi neuroni in cap si altundeva. (more…)
